Cristian Badilita s-a nascut pe 27 martie 1968, in Saveni, judetul Botosani. Absolvent al Liceului August Treboniu Laurian, sectia matematica-fizica (1986). Dupa serviciul militar obligatoriu, studii la Facultatea de litere moderne din Bucuresti, sectia romana-franceza (1987-1989).

Absolvent al sectiei de limbi clasice, Facultate de limbi straine din Bucuresti, cu o teza de licenta despre Origen (1993), aparuta la Editura Institutului European din Iasi in 1995.

Studiaza un an teologia la Seminario Conciliar din Madrid. Este doctor in istoria crestinismului timpuriu al Universitatii Paris IV – Sorbona. Face parte din colectivul international al revistei Adamantius (Pisa).

Participari la colocvii si congrese internationale de patristica in Italia, Romania, Franta. Coordoneaza traducerea Septuagintei in romaneste, sub egida Colegiului Noua Europa, condus de Andrei Plesu. Autor a peste o suta de articole si recenzii in romana si franceza.

Desi a absolvit sectia de matematica - fizica la liceu, Cristian Badilita a optat sa devina, in 1987, studentul Facultatii de litere moderne din Bucuresti, doi ani mai tarziu reusind sa se transfere de la sectia romana - franceza, la cea de limbi clasice.

"Eu sunt un tradator al matematicii, din pricina unei profesoare prea severe, imi explica. Dar pasiunea aceasta s-a metamorfozat. Poate nu intamplator am urmat apoi greaca si latina. Mai ales gramatica latina e un fel de matematica a limbii. As fi vrut sa dau examen direct la sectia de clasice, dar pe vremea mea sectia respectiva exista cu intermitenta. Mai precis, cand exista, cand inexista. In anul in care mi-a venit sorocul sa intru la facultate, Ceausescu n-a aprobat nici o grupa de greaca si latina. Prin urmare, am intrat la romano-franceza. Dupa revolutie, m-am transferat unde mi-era locul", marturiseste Cristian Badilita.

A plecat in 1992 din Romania, decis sa nu se mai intoarca.

"Am decis sa nu ma mai intorc in Romania atata vreme cat comunistii vor avea puterea. M-am intors an de an prin carti. Eu am trait in carne revolutia din 1989 si, dupa aceea, Piata Universitatii - pe caldaramul Pietii am invatat tot verbul grecesc. Nici acum nu mi s-a sters amintirea umilitoare a acelor luni. Multi dintre noi am luat atunci calea exilului. Va dati seama de situatie? Noi, care am facut realmente revolutia din 89, nu in studiouri de televiziune, ci pe strazi, am fost obligati sa fugim in Occident din cauza clicii lui Iliescu, instalata nelegitim la putere. Asta si din cauza intelectualilor romani, sublimi, dar complet defazati si neputinciosi. Un sut in spate, un pas inainte, asta e deviza optimistului cronic. Multumesc minerilor pentru ca, intr-un fel, si datorita lor, am ajuns sa public carti la Paris!", spune savineanul.

Si-a abandonat postul de la catedra de clasice de la Universitatea din Timisoara cu dorinta de a se consacra exclusiv Parintilor si filozofiei antice vreme de cativa ani.

"Am avut ani de indiferenta totala. Dar vine o vreme cand nu te mai suporti sub forma provizoratului. Trebuie sa-ti iei sufletul in maini si sa-l iei la intrebari. Copilaria mea a stat sub semnul unui ritualism ludic, imi placea sa particip la liturghiile simple si baroce din satul bunicii; pentru mine, bunica Maria, o refugiata din Bucovina ucraineana, ramane modelul uman de neegalat. Adolescenta a stat sub semnul zvapaierii lirice, a gravitatii false si, intr-un fel, a indiferentei religioase; scuturarea a venit cam spre 20 de ani; a fost o criza serioasa, dar nu dramatica. De atunci tot astept sa ma maturizez, vorba unui personaj al lui Nicolae Velea", spune Cristian.

Cristian Badilita spune ca este ortodox, dar participa fara nici o retinere la slujbe catolice sau greco-catolice.

"Sunt foarte fericit ca m-am nascut in traditia ortodoxa a crestinismului. Oricat m-as da eu de ecumenic, sunt marcat de duhul religiei in care am copilarit. Slujbele ortodoxe, asa lungi cum sunt si adeseori inutil de repetitive - poti fi tainic si fara sa plictisesti - pastreaza un fior, se concentreaza pe relatia om-Dumnezeu".

Crede ca nu poate exista prietenie intre un credincios si un ateu, pentru ca prietenia leaga doua suflete pana la ultimul nivel de intimitate, intimitatea cu Dumnezeu.

In rest, scapa de tristete lucrand mereu, il remonteaza aproape magic Vivaldi si unicul, inegalabilul Fabrizio de Andre si adora, in exact aceasta ordine, bucataria romaneasca, franceza, chinezeasca si italieneasca.

 
Cu prilejul aniversarii zilei de nastere, Stiri Botosani ii ureaza LA MULTI ANI, sanatate si multe impliniri!