Ni s-a sugerat in urma cu ceva timp sa ne oprim, pentru cateva clipe, asupra botosaneanului simplu, a omului traitor de langa noi. Si nu este vorba despre simplitatea gaunoasa, nesemnificativa prin insasi neputinta de a trai a multora dintre semenii nostri, ci despre OM. BOTOSANEANUL FIECAREI ZILE.

Botosaneanul Zilei este omul care in fiecare dimineata isi petrece cu privirea copilul care pleaca la scoala, chiar daca face asta de sute de ori pe an. Nu isi judeca vecinul care e plecat in Italia la munca, chiar daca uneori copiii lui mai scapa cate un cuvant urat pe casa scarii. Nici nu priveste cu jind la pachetele sosite la cateva luni o data, in ultimul timp tot mai rar, e adevarat, pentru ca stie ca fiecare zambet al micutilor de vizavi este platit cu sute de chinuri, umilinte si uneori dureri nesfarsite ale celor de departe de casa.

Botosaneanul Zilei este vanzatoarea de la chiosc, pe langa care trecem de ani de zile fara sa o vedem. Probabil ca nu ne-ar atrage atentia decat absenta ei, intr-o buna zi. Cand ne vom intreba cu adevarat unde e, chiar daca nu ne-a trecut prin cap, niciodata pana atunci, sa o privim in ochi cand am cumparat painea sau ziarul, sa ii zambim si sa ii dorim o zi buna.

Dedicam rubrica de azi bunicutelor care vand plante medicinale carora nu le stim numele si intrebuintarile, dar pe care le cumparam uneori si le platim cu cat ne lasa inima. Si celor care ne arata pe mutis ciorapei de lana tricotati in camaruta lor, pe care ii vand pe te miri ce. Mai cumparam, dand pe ei te miri ce, pentru ca ne starnesc dorul de ciorapeii pe care ni i-ar fi lucrat bunicile noastre. Ne cuprinde rusinea uneori gandindu-ne ca bunicile noastre ar trai cu banutii pe care reusesc sa ii stranga batranelele care vand plante sau flori sau ciorapi…

Botosaneanul in fata caruia ne inchinam astazi este doctorul fara de arginti care ne respinge plicul cu bani inainte ca acesta sa ajunga in buzunarul halatului alb. Doctorul care ne trateaza cu credinta si bunatate. Doctorul care nu scrie reteta si o impinge spre marginea biroului, indiferent si distant. Care nu desconsidera si care nu considera pacientul un material de lucru de calitate inferioara. 

Cinstim dascalul care isi asuma menirea fara sa acuze, chiar daca in fiecare luna, cateva zile inainte de leafa, ramane fara bani. Dar niciodata nu uita ca o parte din sufletul sau, din personalitatea sa, din capacitatea sa de a intelege lumea, se transfera asupra elevului sau. Elev care va intelege apoi lumea conform cu principiile deprinse astfel, cu dreptate si luciditate mentala, fara compromisuri.

Botosaneanul Zilei esti tu, cel care ai citit aceste randuri si gandul tau s-a inmiresmat de chipurile celor dragi, pe care i-ai regasit in fiecare dintre exemplele de mai sus. Esti tu, care mai esti capabil de intelepciune si mai crezi in onestitate. Tu, omul simplu, copilul cu sufletul frumos sau parintele care isi priveste fiul in ochi, chiar daca pentru asta e nevoie sa se aseze in genunchi, la nivelul ochilor mici...

Indiferent cine va poposi in Galeria Stiri Botosani, Botosaneanul fiecarei zile esti tu!
LA MULTI ANI!
 

Nu am ales intamplator aceasta zi pentru demersul nostru. Pe 16 septembrie, crestinii o marturisesc pe Sfanta Mucenita Eufimia din Calcedon.

Aceasta sfanta a trait in zilele lui Diocletian (intre 284 si 305). Fiind prinsa, pentru marturisirea in Hristos a fost chinuita cu focul, cu roata si cu alte chinuri. Si scapand cu darul lui Hristos de toate nevatamata in sfarsit a fost arunca ca sa fie mancata de fiare, si asa si-a dat sufletul in mainile Domnului printr-o simpla muscatura de urs. Iar parintii ei au luat trupul sfintei si l-au ingropat in apropierea orasului.
Dupa ce persecutia lui Diocletian a incetat, crestinii au pus moastele sfintei intr-o racla de aur in biserica ce i-a fost dedicata. Iar in ziua praznuirii ei, curgea din mormantul ei sange proaspat care raspandea o mireasma dumnezeiasca.