de prof. Georgică Manole, scriitor, epigramist:

După mulţi ani recitesc o carte a lui Florentin Florescu, un epigramist pur-sânge,  membru al Uniunii Epigramiştilor din România. Cartea se intitulează „Căruţa cu moldoveni” (Editura „Axa”, Botoşani, 2001) şi trebuie să atenţionez eventualul cititor că nu este una de epigrame, ci una de reportaje în care umorul bun musteşte în fiecare frază. Căruţa era acel „ceva” în care moldoveanul se simţea ( şi încă se mai simte, dacă nu şi-a cumpărat o rablă!) cel mai mândru. Cum îi plăcea lui, moldoveanului, să stea pe scândura din faţă, să-şi strunească  bidiviii, apoi să se oprească la prima crâşmă şi, aranjându-şi căciula mai pe frunte (sau mai pe ceafă), să bea rachiu şi să-şi laude caii!

E de admirat în cartea  lui Florentin Florescu dozajul exact de artistic pe care îl pune  cu scopul declarat de a nu diminua faptul real. Distinsul jurnalist şi epigramist prinde bine problematica satului botoşănean: starea impracticabilă a drumurilor, platitudinea vieţii la ţară, telefonie fără acoperire etc., toate punând în evidenţă SINDROMUL IMPOSIBILITĂŢII UNEI COMUNICĂRI REALE la Botoşani.  Având ochiul format în ale reportajului, Florentin Florescu surprinde tradiţiile acolo unde ele mai există,  constată existenţa unui fenomen sociologic invers celui din vremea lui Ceauşescu (adică dacă acesta făcea orăşenizarea forţată a ţăranului, azi se face ţărănizarea lentă a orăşeanului), ce s-a întâmplat cu ultimul bastion al luptei comuniste din zona Cornilor,  picanterii din culisele verificării unor invenţii la „Electrocontact”, prin ce e renumit Vorniceniul etc.  Cadrul fiecărei secvenţe din carte este perfect credibil, fapt ce ne face să mizăm pe autenticitate. Florentin Florescu posedă arta de a transforma orice fapt (nu neapărat divers) într-o lecţie de sociologie locală, aspect prezent şi în mulţimea de epigrame extraordinare, risipite prin publicaţii, buzunarele proprii, întâlnirile ocazionale sau discuţiile la un pahar de tărie. Lecţie cu lecţie, „Căruţa cu moldoveni” devine un autentic demers sociologic. Despre Florentin Florescu s-a scris relativ puţin. Au făcut-o Gellu Dorian, George Lazăr, Florentina Toniţă şi încă unul sau doi. Personal văd în „Căruţa cu moldoveni” un adevărat tratat de sociologie care ar putea sta pe masa oricărui cercetător în domeniu. În sprijinul acestei aserţiuni vin constatările că reportajele prezente în volum se caracterizează prin: documentare făcută în fiecare caz pe un suport teoretic bine pregătit; faptele alese sunt descrise cu sinceritate şi obiectivitate; observaţia faptelor este exactă şi completă; se constată un control echilibrat şi o verificare amănunţită a faptelor prin deplasarea la faţa locului; textul nu adaugă şi nu scoate nimic din spusele interlocutorilor; fenomenele descoperite pe teren sunt comparate permanent cu fenomene asemănătoare din alte zone; un umor fin străbate fiecare pagină astfel încât o temă pentru o epigramă poate fi găsită la tot pasul etc.

Secvenţele (sau evenimentele, sau reportajele, cum vreţi să le ziceţi) lui Florentin Florescu nu sunt rezultatele unor călătorii întâmplătoare sau de plăcere, ci o muncă într-un laborator  viu (satul botoşănean, alte locuri în care trăiesc moldoveni etc.), făcute pe criterii ştiinţifice (o evidentă linie sociologică) şi cu aport literar evident. Având ştiinţa şi dorinţa de a vedea, a înregistra, a percepe şi a simţi, Florentin Florescu alege călătoria în sensul dat de Steinhardt.

Cu regretul că nu găsesc ceva şi despre Hăneşti, satul meu de suflet, în care îmi duc traiul şi ascult iarba cum creşte – moare – creşte - moare…, afirm că această carte, „Căruţa cu moldoveni”, pe lângă a fi un veritabil demers sociologic, este şi o …călătorie care, cum ar spune Paul. H. Stahl, dă peste gură „legilor utopice impuse de orăşeni ţăranului”. Aşa cum o face Florentin Florescu şi prin  valoroasele sale epigrame, risipite într-un microunivers prea intim şi nestrânse într-un volum. (Georgică Manole)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

SUFERINŢE DE FECIOARĂ

O gheară-n piept avea mereu

Şi suferinţe-neîncetat

Dar i-au trecut instantaneu,

De-ndată ce-a căzut la pat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

EVOLUŢIE

Cuţitar, mereu băut,

Fane, ăla rău de gură,

Moralmente decăzut,

Acum e o căzătură! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

INTERPRETARE

Cum n-am apă, nici săpun,

Doar restanţe la chirie

Despre mine pot să spun,

Că-s căzut la datorie! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

ÎNCREDEREA CAPULUI FAMILIEI

ÎN MĂSURILE GUVERNULUI

Acum, cu toată hărmălaia,

Deşi n-avem nicio leţcaie,

Speranţă e că... vorba aia...

Guvernul poate... nu ne-o taie! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

DIFERENŢĂ

Într-un port ticsit de nave,

Chiar de cauţi permanent,

Nu găseşti aşa epave

Ca la noi în Parlament. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

OMUL POTRIVIT...

Pe-aşa un post,

Ca el mai rar:

Că nu e „fost”,

Ci e... măgar. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

EPIGRAMISTUL NOVICE

Scriind şi-acum ca la-nceput,

Afirmi şi nu ai ce să rişti:

Pe-aleea timpului pierdut,

Mai vezi şi azi epigramişti! (MIHAI HAIVAS)

LA VÂRSTA SENECTUŢII

Pot declara umanităţii,

Că stau lejer de câţiva ani

Pe-o culme a senilităţii,

Visând, doar visul nu-i pe bani! (MIHAI HAIVAS)

SCHIMBARE DE GUVERN

Ştirea poartă un ecou

Ce-ţi răsună în urechi:

„Doar Guvernul este nou,

Căci metehnele sunt vechi”. (MIHAI HAIVAS)

EPIGRAMISTULUI  AL. D. FUNDUIANU,

care afirmă că am ,,rotit cuţitu-n rană"

În ce priveşte rana şi-un cuţit,

Te rog să stai, amice, liniştit,

Căci în umor m-aplec interesantei

Măsuri de-a folosi tăişul poantei! (VASILE LARCO)

DEPUN ”ARMELE”,

în fața maestrului Vasile LARCO

Tăișul poantei - sigur - doare,

Dar n-am motive de a plânge

...Că ies rănit dintr-o-”ncleștare”

Cu un epigramist... pur-sânge! (Al. D. FUNDUIANU)

ANTITEZĂ

La noi în al politicii tunel

Accent se pune pe orgoliu,

Stând raţiunea pe un scăunel,

Iar nebunia, în fotoliu. (VASILE LARCO)

UNUI POLITICIAN

Acceptă fără şovăire

Oricare fel de-mbogăţire,

De-o fi, chiar, să se căciulească…

Pe urmă-l va durea la bască! (VASILE LARCO)

CU GÂNDUL LA AL. O. TEODOREANU

Şi azi sunt scoşi în evidenţă

Epigramiştii, evident,

Cu oarecare diferenţă:

Că Păstorel avea talent. (VASILE LARCO)

SCRIITOR DE PUŞCĂRIE

Hoţul este descendentul

Animalului, din toate,

Ce-şi descoperă talentul

Numai în captivitate. (FLORENTIN FLORESCU)

TOLERANŢĂ

Politicienii-s oameni ca şi noi

De-aceea zic: aveţi discernămînt!

Nu-aruncaţi într-înşii cu noroi

Că şi aşa-s o apă şi-un pămînt! (FLORENTIN FLORESCU)

EŞEC ELECTORAL

Mitologia, prin Sisif, de ani

Ne-arată clar, cu argumente-n plus

Că sprijinim adesea bolovani

Ce niciodată n-au s-ajungă sus. (FLORENTIN FLORESCU)

URME ŞI URMĂRI

Trăind din plin o aventură,

Aveau, prin mii de sărutări,

Pe buze, ea, o muşcătură,

În timp ce el…doar remuşcări! (ELENA MÂNDRU)

SLĂBIRE DE NEVOIE

Că am kilograme-n plus,

Sportul, cică-i de efect,

Merg pe scări de jos în sus…

Liftul e demult defect. (ELENA MÂNDRU)

GEOMETRIE ELEMENTARĂ

Îmi amintesc, chiar foarte bine,

Din vremea când eram şcolari:

Trapezul este, după mine,

Pătrat ce are şolduri mari. (ELENA MÂNDRU)

UNUI MINISTRU

În lumea cea de falsuri plină

Aşa e omul, prin hazard:

Chiar dacă-l urci în limuzină,

Mai dă cu oiştea în gard. (GHEORGHE BÂLICI)

REALITATE

Conduşi de un regim şiret,

Trăim o viaţă mult prea grea –

Cu multe găuri în buget

Şi tot atâtea în curea!... (GHEORGHE BÂLICI)

LA ÎNMORMÂNTAREA UNUI PRIMAR

Oamenii din satul său

Un cuvânt n-au zis de rău,

Toţi l-au lăudat, în fine:

A murit…Şi foarte bine! (ION DIVIZA)

EPITAFUL UNUI JUCĂTOR DE ŞAH

El a fost maestru mare –

Campion, un nume greu;

Totuşi, ultima mutare

A făcut-o…Dumnezeu. (ION DIVIZA)

AVANTAJ FEMEIA

Am observat un fapt mai nou la trust

Şi să îl ascund nu sunt în stare:

-Femeia este promovată just...

Criterii: sâni, coapse şi picioare. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

NĂRAVUL DIN FIRE...

Fost ospătar, ajunse-n minister

Având în spate oameni influenţi

Şi-ar vrea să-i fie postul viager

Că are şi aici destui clienţi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

SUPERSTIŢIE

Îl vezi pe cel în costum?

Ne-a ieşit cu gol în drum,

O să mergem spre eşec...

Tipul are capul sec. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

UNUIA A CĂRUI SOŢIE E POETĂ

De la întruniri, a lui nevastă,

(Ce scria o poezie bună),

A rămas c-o experienţă vastă...

Şi gravidă în a doua lună! (GEORGICĂ MANOLE)

LA O ÎNTÂLNIRE CU PENSIONARII

Pensionari cu chipul rubicond,

Atenţi fiind, par a gândi profund,

Deşi, adesea, zgomotul de fond

E conturbat de zgomotul de...fund. (GEORGICĂ MANOLE)

CELOR CARE URZESC DESTRUCTURAREA PARTIDULUI

Asta să i-o spui lui mutu

Că-l menții în legea firii.

ALDE nu-i partidul tútu

Să-și provoace harachiri. (NICOLAE MĂTCAŞ)

PARTIDUL RETRAS,

 membrii nu vor să iasă de la guvernare

Cu gând rău după vecernii,

Vrând să-i scoată de la troacă,

S-a trezit că subalternii

Cât pe ce să-i dea la moacă. (NICOLAE MĂTCAŞ)

REBELIUNE MOCNINDĂ

Aripioara pesedistă

Cu-ale à la Rubens șoalde

Vrea să-l deie de pe pistă

Pe rebelul lider ALDE. (NICOLAE MĂTCAŞ)

TRĂDĂTORII ŞI NUCA TARE DIN ALDE

Au crezut că-i putred șeful ca și ciotul din poveste,

Doar că ghiujul, slab cum pare, printre-atâția fistichíi,

Nu-l iei în gurgui ca șteapul și-l arunci în hău, căci este

Buturuga ce răstoarnă carul cu    ... politichíi. (NICOLAE MĂTCAŞ)

UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ

La câți nu-i dau ascultare,

Scoși guvid după guvid,

Nu-i exclusă-o zi în care

S-a trezi   ... fără partid. (NICOLAE MĂTCAŞ)

CEL MAI VERDE FILOZOF

Sunt cel mai verde filozof

Cu teoria-n vârful unui ac,

Mi-am scris opera cu tocul de pantof

Pe când se făcea gândul gândac. (GIREL BARBU)

NU MAI ÎNCAPE

Nu mai încape timpul în orologii

Şi poezia e nutreţ pentru catâri;

Se strâng în piaţa mare iar milogii,

În istorie, nici un călcâi nu poţi să vâri. (GIREL BARBU)

DUPĂ PLOAIE

A plouat aseară iar la mine-n sat,

Dorul stă întins pe gard, la uscat,

Sub streaşina vieţii mele

Dau la pui mâncare două rândunele. (GIREL BARBU)

DASCĂLII  TREBUIE SĂ DECLARE

CĂ NU SUNT PEDOFILI

O măsură (a)bramburistă;

Mai tâmpită nu există !

O fi-n țară-un imbecil,

Să scrie că-i pedofil ? (DUMITRU BUJDOIU)

OBICEIURI VECHI LA LICEENI NOI

Droaie de flăcăi și fete,

S-au văzut și s-au pupat;

Apoi “iarba” și-un fumat,

Ceva sex prin toalete. (DUMITRU BUJDOIU)

VIN ALEGERILE PREZIDENȚIALE

Întrebând ce ar alege

Pentru tron la Cotroceni,

Mi-au răspuns mulți cetățeni:

“Toți sunt mai presus de lege !” (DUMITRU BUJDOIU)

SATANA (PIȚI) vs. CĂLUGĂRUL (JIJI)

Gigi- și respectă sutana,

Umilindu-l pe “Satana”;

“Călugărul”, bun creștin,

 L-a lovit cu-un gol ... în plin. (DUMITRU BUJDOIU)

CAMPANIE ELECTORALĂ

 Toată lumea vede azi

Că-i război între palate,

Adversari sau camarazi,

Lumea pe ciolan se bate! (MAX OPAIŢ)

PARAFRAZĂ LA O…CÂNTARE DE AZI!

A înnebunit românul,

De atâta guvernare,

Pleacă unul câte unul,

Parcă  ţară nu mai are!? (MAX OPAIŢ)

EVA, ETERNA POVESTE

Bărbații ar vrea să facă,

Femeile să mai tacă,

Dar femeia, știe-orcine,

Tace doar când...doarme bine!!(MAX OPAIŢ)

SCHIMBARE

Înainte-aveam la cârmă,

Mare comandat de vas,

Acum  mergem ca pe sârmă,

Căci comanda-i…Pas  cu Pas!(MAX OPAIŢ)

UNUI POET

Cum cu fiecare rimă

El comite câte-o crimă,

Volumaşul lui stingher

E un fel de…cazier. (NICOLAE ŢAŢOMIR)

DE-AŞ FI SCRIS…

De-aş fi scris pentru cei morţi,

Morţii s-ar fi deşteptat!

Am scris însă pentru vii,

Şi ei nici nu s-au mişcat! (ALEXANDRU MACEDONSKI)