Despre durerile României, prin ochii unei botoșănence de 15 ani

"Țara mea e o femeie de moravuri ușoare, un batrîn la casă în supermarket care își numără monedele"

Despre durerile României, prin ochii unei botoșănence de 15 ani

 Ana Iftodeanu  

În imprevizibilitatea lor, în efervescența vârstei și în sensibiltatea cu care receptează orice trăire, adolescenții se pot dovedi mai critici, mai înțelepți, mai creativi și mai spumoși în a transmite, decât pot unii drămui. 


Un text scris de o elevă de 15 ani din Botoșani a căpătat notorietate printre cei apropiați vârstei sale. Un text despre România, despre durerile ei, despre românism și identitate, despre oameni, despre greșeli.  O descriere a ceea ce văd ochii unei puștoaice, a ceea ce îi percepe sufletul, rânduri purtătoare de semnificații profunde, insolite. O posibilă explicație a ceea ce îi diferențiază pe ei, adolescenții, între celelalte generații, a răzvrătirii, a ne-închinării în fața unui sistem bolnav.


Redăm, în continuare, "Blugi rupți", de Ana Iftodeanu, scriere publicată, inițial, în revista "Dilema Veche", în cadrul unui concurs dedicat liceenilor.


"Țara mea. Țara mea e o femeie de moravuri ușoare, un bătrîn la casă în supermarket care își numără monedele, e Bobi al lui Nea Gicu care repară motoare și schimbă bujii, e profesoara de istorie dintr-a VII-a care nu știa că noi vrem să știm cu ce au greșit ei, ca noi să nu facem la fel, e prietenul meu, Alex, care își întoarce țigara între buze înainte să o aprindă și prietena mea Denisa, care are ochii străvezii cînd vorbește despre cît de mult vrea să ajungă să facă film.


Țara mea e mama care nu-și permite să mă trimită la universitate în Anglia și tata care, „dacă învăța, ajungea om mare“. Țara mea e un bărbat cu ceafa lată din autobuz care încearcă să mă convingă că mi-ar plăcea să fiu a fiului său, că e băiat bun, că are afacere în Italia și cîștigă bine. Țara mea e toată guma din tramvai și toate fluidele organismului uman de pe pavelele Centrului Vechi.


Țara mea e o manea care răsună dintr-un bar și bucuria unui puștan care primește la bucată țigările care îi plac cel mai mult. Țara mea e răscoala babelor din scară cînd făceam prea multă gălăgie. Țara mea e băiatul care m-a cocoțat pe o bară de bătut covoare. Țara mea e bordura de care am dat cu bărbia, țara mea e împărțită în cei doi dinți care mi-au sărit din gură și urletul pe care l-am scos cînd am simțit gustul metalic al sîngelui. Țara mea e o sală de teatru goală cu scena plină. Țara mea e un strigăt de ajutor într-un mall la care nu reacționează nimeni.

Țara mea e o infracțiune pe care nimeni n-o săvîrșește și pe care nimeni nu o pedepsește. Țara mea e un cotor de măr. Țara mea e un kilogram de cireșe la 30 de lei. Țara mea e țara mea. „Declar pierdută țară“, mi s-au rupt blugii și n-o mai găsesc în buzunar".


Ana-Florina Iftodeanu este elevă la Colegiul Național „August Treboniu Laurian“ din Botoșani.
 

 

Spune-ne opinia ta