Cadrele didactice răspund disciplinar pentru comportamentul neadecvat și chiar abuziv pe care-l manifestă, potrivit actelor normative în vigoare. Sancțiunile pot ajunge până la concedierea acestuia, iar fapta poate fi reclamată de orice persoană. Numai că cei care decid asupra sancțiunii sunt tot colegii săi și directorul școlii respective, iar șansele ca un profesor abuziv să rămână în sistem și chiar în aceeași școală sunt destul de mari, în contextul în care cei care-i stabilesc sancțiunea apreciază în acest fel.
"Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei", stabilește Legea educației nr. 1/2011.
Se întâmplă destul de des în ultima vreme să auzim despre comportamentul neadecvat al unor dascăli din România, fie că ne referim la educatoarele din grădinițe, fie la învățătorii din clasele primare ori la profesorii din clasele superioare.
Personalul didactic din școli are numeroase îndatoriri față de elevi. Dascălii trebuie să pretindă respect și să-l ofere în egală măsură celor mici, iar pedepsele corporale și insultele de orice fel sunt interzise prin Legea educației, așa cum este și firesc. Puține sunt însă situațiile în care aceste abuzuri ajung în văzul opiniei publice și probabil că tot mai puține sunt cazurile în care dascălii scapă cu ceva mai mult decât un simplu avertisment. Faptul că un comportament abuziv al unui profesor sau al unei educatoare ajunge în opinia publică ne asigură doar că dascălul respectiv va fi tras la răspundere așa cum se cuvine, în acord cu legea.
Potrivi Legii educației, sancțiunile disciplinare care se pot aplica unui cadru didactic sunt, în raport de gravitatea faptei:
-observaţia scrisă;
-avertismentul;
-diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă între una și șase luni;
-suspendarea, pe o perioadă de până la trei ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;
-destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ (dacă acesta ocupă un astfel de post, desigur);
-desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
"Orice persoană poate sesiza unitatea de învăţământ/instituţia de învăţământ cu privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ", aflăm din același act normativ. Așadar, responsabilitatea scoaterii la iveală a acestor fapte aparține tuturor celor care au cunoștință de acestea, iar colegialitatea nu-i împiedică, în teorie, pe ceilalți dascăli să-l reclame pe cel care are un comportament deplasat.
Pentru fiecare astfel de abatere se constituie pentru dascălul respectiv o comisie de cercetare disciplinară formată din trei, patru sau cinci membri, dintre care unul trebuie să fie un reprezentant sindical. După ce sunt stabilite faptele, cel vizat de comisie având dreptul să se apere, se comunică în maxim 30 de zile o decizie în acest sens, pe care dascălul o poate contesta. Firește, acesta are dreptul inclusiv de a se adresa instanței de judecată. Citeste complet pe Avocatnet.ro...