Față de reglementările similare existente anterior, prezenta procedură este mai amplă și detaliază mai exact situații punctuale, cum ar fi compensarea unor eventuale amenzi datorate bugetului, precum şi situații în care plătitorul este în falimenti sau insolvență, potrivit consultantului fiscal Adrian Bența, citat de realitatea.net.
Un contribuabil interesat ce a plătit un impozit mai mare decât cel datorat are dreptul să solicite restituirea impozitului în interval de 5 ani de la înregistrarea plăţii, începând cu data de 1 ianuarie din anul următor celui în care a luat naștere dreptul de restituire la impozit.
Solicitarea de face prin depunerea declarației – formular 110.
Dacă plătitorul de venit are obligații fiscale restante, inclusiv amenzi datorate bugetului, se compensează aceste obligații cu suma de restituit. Dacă aceasta este mai mare decât obligațiile fiscale restante, atunci se restituie diferența. În caz contrar, contibuabilul mai are de achitat diferenţa
Aspecte particulare privind procedura aplicabilă când plătitorul de venit nu mai există sau se află în procedura falimentului/insolvenței: de exemplu, unei persoane fizice i s-a reținut impozitul pe venitul din salarii într-un cuantum mai mare, iar societatea la care a fost angajat este radiată de la Registrul Comerțului. În acest caz, contribuabilul (persoana fizică interesată) depune cererea de restituire a impozitului la organul fiscal competent în același termen de prescripție de 5 ani începând cu 1 ianuarie din anul următor celui în care s-a născut dreptul de restituire.
Depunerea cererii poate fi făcută în următoarele trei moduri:
- la registratura autorității fiscale;
- prin poștă cu scrisoare recomandată;
- electronic prin intermediul serviciului „Spațiul privat electronic”.
Foarte important: se vor anexa la cererea de restituire documentele pe care le deține contribuabilul din care să rezulte că sunt achitate impozite mai mari decât cuantumul prevăzut de lege.
Termenul de soluționare a cererii contribuabilului este de 45 zile de la depunerea cererii, dar poate fi prelungit.
Actul normativ analizat aduce o nouă procedură și pentru restituirea de impozit către contribuabilii nerezidenți la care a fost reținut un impozit mai mare decât cel datorat, iar plătitorul de venit din România nu mai există sau se află în procedura falimentului/insolvenței.
Este cazul în care o societate din România a cumpărat servicii de la o societate nerezidentă, servicii aflate în sfera impozitării în România și a impozitat aceste servicii cu cota de 16% prevăzută în Codul fiscal. Ulterior, societatea străină face dovada rezidenței fiscale într-un stat cu care România a semnat o convenție de evitare a dublei impuneri, iar procentul din convenție pentru impozitarea acelorași venituri este mai mic decât cel din legislația națională.
În acest caz, cererea de restituire a impozitului achitat peste cuantumul legal se depune la organul fiscal competent.
O procedură similară este adoptată și pentru restituirea impozitului achitat în plus, impozitat prin reținere la sursă către contribuabili rezidenți în România când plătitorul de venit nu mai există sau se află în procedura falimentului/insolvenței.