Virgiliu Gheorghe, biofizician, este doctor în bioetică al Universitărţii Aristotel din Tesalonic, titlu obţinut cu lucrarea "Televiziunea şi mijloacele video-audio ca factori în formarea etosului omului contemporan". A publicat numeroase studii şi volume, precum "Efectele televiziunii asupra minţii umane", dar şi "Pornografia-Maladia secolului XXI".
Virgiliu Gheorghe nu se află pentru prima dată la Botoşani. În urmă cu trei ani, în aceeaşi sală a Casei Sindicatelor, a susţinut conferinţa "Efectele televiziunii si internetului asupra sanatatii mentale (sau cum ne putem salva copiii)". De altfel, duminică seara, Virgiliu Gheorghe a mărturisit în faţa publicului că se întoarce cu bucurie la Botoşani, unde are numeroşi prieteni. "Mă bucur să mă aflu la Botoşani, în primul rând pentru că am mai mulţi prieteni apropiaţi aici, în oraş, în al doilea rând pentru că Botoşaniul a avut un cuvânt important de spus în cultura românească şi în istoria acestui popor. Pentru că este o oază de cuminţenie, cât a mai rămas cuminţenie în lumea în care trăim. Din păcate, furtunile acestea ideologice şi energiile destructurante, dizolvante care se manifestă astăzi în cultura modernă, mai ales prin intermediul mass-media au slăbit mult ţesutul acesta al relaţiilor sociale bazate pe familie şi pe credinţă", a spus prof.dr. Virgiliu Gheorghe.
Conferinţa a debutat cu o scurtă prezentare a temei propuse, cuvântul fiind rostit de preotul protopop Lucian Leonte. "Bine aţi venit la Botoşani, vă mulţumim că aţi acceptat această invitaţie şi vă rugăm să semănaţi ce consideraţi dvs. în inimile şi conştiinţele noastre. Iar noi ne rugăm să păstrăm această sămânţă bună, să avem pământ bun în sufletul nostru unde ea să răsară şi să crească, şi mai ales să devenim şi noi mărturisitori din cuvântul care ni s-a rostit".Prof.dr. Virgiliu Gheorghe a prezentat apoi conluziile a numeroase studii realizate în plan personal, constatări ale specialiştilor, rezultate ale propriilor experienţe privind educaţia, accentuând asupra principiilor fundamentale privind educaţia şi dezvoltarea copilului. "O temă esenţială pentru românii de astăzi, mult mai importantă decât pentru românii de acum 100 de ani, pentru că în trecutul nu îndepărtat condiţiile de mediu, condiţiile naturale, comunitare favorizau mai mult educaţia şi dezvoltarea copilului decât favorizează astăzi. Chiar şi percepţiile sau modul în care noi reflectăm ideea de educaţie s-au schimbat. Oamenii au impresia că dacă îşi duc copilul la şcoală acolo se face educaţie şi punct. Educaţia este cu totul altceva, este un proces mult mai complex".
"Vă asigur că aproape toate cerinţele unei educaţii tradiţionale potrivite bunei cuviinţe sau bunului simţ sunt astăzi recunoscute, constatate de ştiinţa educaţiei, psihologie, sociologie. Din păcate, rezultatele ştiinţei fundamentale nu ajung până la noi. Suntem mult prea conectaţi la mass-media, iar prin mass-media nu circulă decât zvonurile sau ideile celor care doresc să controleze cumva individul şi lumea. Mass-media este un instrument al puterii, cine îşi imaginează că este un instrument de informare, mai puţin decât un istrument al puterii, este în rătăcire. Dacă informaţia slujeşte puterii este furnizată, dacă nu slujeşte puterii în 99% din cazuri nu este difuzată. Deci interesul ideologic este cel care filtrează ce apare pe post, ce apare în mintea noastră, în conştiinţa noastră. Şi prin asta are putere de a ne reşapa, reforma modul de a percepe lumea, viaţa şi până la nivel de educaţie".
"Cel mai important lucru într-o societate este educaţia. Mai important decât sănătatea. O educaţie bună este şi un factor de protecţie pentru sănătate. Prevenţa se face prin educaţie. La noi, astăzi, nu se mai face nici prevenţie. Educaţia înseamnă să îl ridicei pe om, dintr-o condiţie, la alta, superioară".
"O familie tradiţională avea mulţi copii. Copiii se cresc bine unii pe alţii, în sensul că experimentau de mici lucruri esenţiale pentru educaţie, cum ar fi responsabiliattea, răbdarea, efortul, chiar gândirea. În sensul că erau faţă în faţă cu natura, şi natura este un educator foarte bun. Erau faţă în faţă cu viaţa şi nu erau protejaţi, nu erau ţinuţi în cuşcă. Viaţa era foarte serioasă. Din păcate, astăzi, mediliile artificiale în care trăim nu favorizează în nici un fel aceste aspecte. Şi atunci ne punem problema cum să ne creştem copiii, pentru că nu îi mai creştem potrivit tradiţiilor, ci potrivit teoriilor psihologice, educaţionale, care sunt vehiculate mediatic. Sunt tot felul de psihologi la modă, tot felul de curente. Nu mai chinui copilul să se roage, să spună te rog frumos. Când un copil roagă să i se dea ceva acest lucru presupune că nu i se cuvine. El trebuie să îşi controleze dorinţa. Un copil care nu roagă şi care nu mulţumeşte nu îşi controlează dorinţa. Nu i se vor dezvolta în creier centrii de control, care sunt cei mai importanţi centri corticali privind comportamentul copilului. Un exemplu simplu. Respectul faţă de cei mai mari, să îşi ştie poziţia"."Sunt efecte ale educaţiei de suprafaţă, cum ar fi manifestările cotidiene, şi efecte mai puţin vizibile, cum ar fi trăsătura de caracter. Constaţi acest aspect în situaţii limită. Mai sunt şi altele, stările emoţionale, incapacitatea de a controla emoţiile, anxietăţile, care astăzi predomină tinerii şi adulţii. Dacă un tânăr a fost stresat de mic într-un anumit context, el va avea avea un nivel mare de stres emoţional în situaţii critice. Mai este o zonă, un efect educaţional total invizibil, care ţine de scoarţa cerebrală. Orice act educativ se înscrie, se întipăreşte în nişte trasee corticale. Se creează un fel de hartă a comportamentelor pe cortexul nostru, care se formează încă din pântecul mamei, pentru că de acolo copilul începe să perceapă vocea mamei, percepe agresivitatea. Dacă mama are experienţe de stres puternic, copilul se va naşte hiperactiv pentru că el a fost traumatizat. În scoarţa lui s-a inscripţionat acea experienţă negativă".
"Ataşamentul securizant este foarte important, ne face să comunicăm uşor cu ceilalţi, suntem echilibraţi, nu ne speriem, nu cunoaştem frica. Ataşamentul dezorganizat este ataşamentul copiilor care nu au avut parte de relaţia cu părinţii lor. Este un ataşament anxios, evitant. Tipul anxios este copilul care când a avut-o pe mama prezentă, când n-a avut-o. Şi atunci în mintea lui a avut permanenta frică de a o pierde, care generează anxietatea. Un astfel de om, când va avea propria familie, va fi în permanentă speriat că îl va pierde pe celălalt".
