Se spune despre cersetori ca sunt ingerii nostri. Nu exageram nicicum afirmand ca astazi, la Botosani, s-a intamplat o minune. Traita de sute de oameni, din toate categoriile sociale, de toate varstele.

Vestea a aparut inca de dimineata: Viorel a murit inghetat, in fata unui magazin de la Pietonalul Unirii. O informatie de presa, care se cerea numaidecat confirmata din cat mai multe surse, un lucru care nu parea deloc dificil, in conditiile in care, de cateva saptamani, victimele gerului sunt atent monitorizate si riguros raportate.

Spre surprinderea noastra, verificarile nu confirmau niciun deces in ultimele doua zile la Botosani: Inspectoratul Judetean de Politie, Politia Comunitara, Serviciul Judetean de Ambulanta, ISU, spitalul, jandarmii au transmis ca nu au inregistrat vreun deces. De remarcat ca insistentele noastre telefonice de pe parcursul intregii zile, uneori chiar si din ora in ora, la institutiile care ar fi putut sa ne dea o veste, nu s-au lovit de reactii negative, dimpotriva, dincolo de functii, de tonul oficial sau de rigorile informationale, am gasit oameni ingrijorati, ca si noi, de soarta lui Viorel.

Cu toate acestea, grupuri de oameni ai strazii il cautau ingrijorati, fara sa ii dea de urma. Pe You Tube, la un videoclip cu Viorel postat in urma cu cativa ani au inceput sa apara, astazi, mesaje de condoleante, pareri de rau, cuvinte induiosatoare si minunate.

Stirea parea, asadar, cumplit de credibila, dar extrem de controversata.

Demersul jurnalistic ne-a condus catre o alta informatie: pe 31 ianuarie, Viorel a fost cazat la Centrul de noapte, insa de atunci nu a mai fost vazut de nimeni, pana sambata, spun cei mai multi, cand a fost gasit inghetat pe Pietonalul Unirii.

In timp ce mesajele curgeau pe You tube, o intrebare ramanea fara raspuns: daca a murit, unde este trupul, de ce nimeni nu stie nimic...

Pe seara, retelele de socializare au inceput sa se anime de sentimente de regret si zeci de mesaje de condoleante. Pe Facebook a aparut chiar si o fotografie, distribuita cu rapiditate, fapt care a inmultit rapid reactiile si, fireste, gandurile pentru Viorel:

"Saracul, cine o sa mai faca ca avionul pe Unirii? Dumnezeu sa-l ierte!"

"Dumnezeu sa-l ierte...daca e asa...baiatul asta era tare comic pe la serbarile organizate de primarie... pacat ca nimeni nu l-a ajutat... si aici ma refer la autoritati..."

"Pacat de el... imi era tare simpatic. Sa se odihneasca in pace".

"Desi nu avea nimic, el era mereu vesel si inveselea pe altii... uneori trebuie sa invatam cate ceva si de la oameni ca el... simpli! Dumnezeu sa-l ierte!".

"Dumnezeu sa-l ierte!!...toti din Botosani il stiu ca pe un "amuzament"al oamenilor...ii placea sa faca pe ceilalti sa rada... dar nimeni nu stie ce a fost in sufletul lui....sa se odihneasca in pace!!".

Numai ca, dupa cateva zeci de mesaje, a aparut si vestea cea asteptata: "NU E MORT!!! M-AM INTERESAT PERSONAL, AM SUNAT, ESTE LA RECUPERARE, DAR NU CA PACIENT. Sta doar cat e frig afara!! EU MERG MAINE LA EL!! Si mai sta acolo cu inca 2 prieteni: in caz ca duceti ceva, mai ganditi-va inca la alti 2 ca el!".

"VIOREL TRAIESTE!!!!! Spitalul de Recuperari, Etaj 1, Salon 2".

Asadar, Viorel traieste. Viorel, cersetorul din Botosani, baiatul de pe Unirii, cum il stiu toti.

Viorel a fost mereu alaturi de noi, fara sa il vedem, fara sa ne facem griji ca intr-o zi nu va mai fi. Impresionant cum, pentru o zi, Viorel ne-a aratat ca ne lipseste. Ca viata noastra are nevoie de el. Ca nu suntem intregi fara el, ca cersim o bucatica de suflet.

Azi, la Botosani, am avut in inger. Iar noi, ceilalti, cersetorii acestei lumi...