Radu Gyr este condamnat pentru poezia sa acum, ca şi în anii de glorie ai stalinismului. Atunci a primit pedeapsa capitală (comutată în temniţă pe viaţă) pentru poemul "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!". Astăzi este pus la index pentru "Ne vom întoarce într-o zi".

Magazinul on-line "Legende Vii" a anunţat că renunţă la sloganul său "Ne vom întoarce într-o zi", pentru că este considerat instigator (la ce anume?) de către Institutul "Elie Wiesel". Deşi ni s-a tot repetat că Legea 217/2015 nu urmăreşte să reinstituie cenzura asupra operelor unor scriitori consideraţi indezirabili, după model comunist, iată că exact asta se petrece, scrie revista Rost.
 Redăm în continuare versurile incriminate, pentru a constata cîtă "dreptate" are Institutul Wiesel:

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi…
Si cei de azi cu paşii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom intra încet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşori, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Si-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii, după noi.

În zâmbetul ce va miji,
Si-n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânţă-n taina lor.

Noi cei pierduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne ‘napoiem şi-n disperări
Si-n răni ce-n piepturi se ascund.

Si-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi.
În tot ce mâine, ca şi ieri,
Va sângera sau va iubi…