Tudor Gheorghe va aduce versurile poeţilor Grigore Vieru şi Mircea Micu mai aproape de inimile românilor în concertul "Pelerini din ţara nimănui".

Maestre, de ce spectacolul se numeşte "Pelerini din ţara nimănui"?

Acest titlu poate fi luat în două variante:  fie cea brută când ne referim la acea fâşie de pământ dintre două ţări care se zice că este ţara nimănui, fie este ţara sferelor înalte ale poeziei pure, care nu e a nimănui, e doar a poeziei şi de acolo coboară din când în când câte un ales. Aici s-au întâlnit doi: Grigore Vieru şi Mircea Micu.

România a cui ţară e?

România e a nimanui. A fost a noastră.

De ce spuneţi "a fost", nu mai este?

Pentru că noi nu mai putem să luam singuri nicio hotărâre. Toate ni se impun. Înalta Poarta se cheamă acum Bruxelles.

Aţi avut vreun moment în care nu aţi fost mândru că sunteţi român?

Rar, dar stupid, nu din motive serioase. M-am jenat cândva, când eram la masă la Madrid cu nişte prieteni intelectuali, si lângă mine, la o altă masă, nişte români beau bere si înjurau de se stingea cerul. Atunci mi-a fost ruşine.

Cum reuşiţi să faceţi spectacole cu casa închisă?

Şi eu mă mir. Sincer, mă mir. Dar cred că sunt foarte ajutat si de mass-media, de televiziunile si de radiourile care promovează subcultura. Mă ajută pentru că publicul a ajuns la saturaţie cu prostiile si încep să caute lucrurile adevărate. Eu nu i-am minţit niciodată timp de 40 de ani, am avut în spatele meu poezia română ca un resort care m-a ţinut în faţă, nu am facut rabat de la calitate, nu am ştiut să cânt la cârciumi, botezuri, la nunţi, la festivalul berii sau la ziua oraşului. Nu ştiu să cânt decât pe scenă, în faţa publicului.

Şi totusi, biletele nu sunt foarte ieftine şi nu toată lumea îşi permite să meargă la un concert Tudor Gheorghe…

E adevărat şi asta, însă eu nu vin pe scenă cu două fete dezbrăcate care să dea din ele, să am un baiat care pune un disc şi eu să mă zbengui pe acolo. Eu vin mereu cu o orchestra. Cum pot eu să plătesc o orchestră de 120 de oameni? E un cor şi o formaţie rock. Pe afişul meu nu e numele niciunui sponsor.

Mărturiseaţi într-un alt interviu ca "Publicul nu merită iubit, fiindcă este foarte parşiv, în clipa în care cobori nivelul, te taxează imediat"... De ce?

Cea mai bună definitie a publicului a dat-o Macedonski. A spus: "Publicul urmează să fie tot ce a fost/ Faptură neînţeleasă nici om de duh, nici prost/ Privind cu nepăsare la tot ce se petrece/ Mai rece e ca mine în groapa mea cea rece".

A coborât Tudor Gheorghe vreodată nivelul?

Spectacolele pe care le-am facut eu au fost în egala masură apreciate atât de ţăranii din nu ştiu ce comună, cât si de membrii Academiei Române.

Ce s-ar întâmpla dacă nu ati mai avea succes?

M-aş apuca de altceva, nu aş putea să stau. Când voi simti că nu mai am forţa să susţin un spectacol, mă retrag la mine în sat si scriu, pentru că am foarte mult de scris. Adrian Păunescu spunea despre mine si poeziile mele: "Un mare poet care se ignoră". Chiar aşa e. Acum scriu o poezie care va fi ruperea de pe lume. Un singur vers îti spun şi vei înţelege tot: "Democraţie, haos controlat".

Ce au oltenii în plus fata de restul românilor?

Căldură. Soarele bate mai mult acolo. Sunt capabili să ia iniţiative mai rapid.

Vă considerati a fi o vedetă?

Eu nu sunt nicidecum o vedetă, sunt un truditor nenorocit pe tarâmul culturii. Ar ca ţăranul, muncesc de îmi sar ochii din cap. Şi mai spune cineva "Ce vedeta sunteti!". Pe dracu, ăstia de la Capatos sunt vedete. Fetele alea. Au si aere de vedete. Românii îsi merita vedetele pe care le au.

Ce părere aveţi despre muzica care se ascultă astăzi?

Nu am nicio parere pentru că nu o înţeleg. E acelaşi cântec, acelasi ritm, dar schimbă vorbele. Sunt artisti de un sezon, de două veri sau de trei.

Şi totusi, ce artist vă place din noua generaţie?

Sunt câtiva care îmi plac. Apreciez eforturile si varietatea stilurilor pe care le atacă Loredana. Nu-mi displace Connect-R, desi la început nu puteam să-l sufăr. Constat că băiatul ăsta chiar gândeste. Nu-mi plăcea la început pentru că se dădea negru. Mă enervau şi coditele alea pe care le avea. Când a intrat în zona normalităţii a început să-mi placă.



libertatea.ro