Suntem noi o țară de hoți? Nu, cu certitudine, nu. Suntem însă o țară în care politicienii fac rapid averi colosale din salariile de bugetari! Cei mai bogați oameni din România nu-s nici marii investitori și nici bieții chioșcari, patroni cu un singur salariat, el însuși.

Cea mai rentabilă afacere în România e cea de a fi politician. Politicienii se bat zilnic. Pe ce? Pe plapuma noastră, ca-ntr-o poveste a lui Anton Pann.

Cei mai bogați oameni din România sunt politicienii. Ei sunt oamenii de afaceri ai țării, rulându-ne pe noi, devalorizați ciclic între campaniile electorale, și reconvertiți valutar la vot. Noi suntem materia primă a averii lor.

"Felicitări pentru revenirea în Guvern. Aș vrea să vă atenționez însă că mergeți într-un minister cu probleme, acolo ar trebui să fiți atent în mod deosebit la premizele de contractare a autostrăzii Comarnic – Brașov. Din informațiile mele s-au produs deja acte de corupție. De asemenea, s-au contractat studii de fezabilitate de circa 50 de milioane de euro care nu vor mai fi valabile, cea mai mare parte din ele, în doi ani, dar s-au găsit niște firme cărora să li se facă cadouri. Am rugămintea să verificați cu atenție înainte de a vă asuma derularea mandatului. Sigur, cu Loteria nu sunteți dvs și nici cu banii de la Rompetrol, dar poate vă uitați la colegii din Guvern", a spus Traian Băsescu dintre steagurile de la Cotroceni, noului ministru Ioan Rus.

Așa vorbește un președinte la învestirea unui ministru și el fost ministru cu un bogat cazier de înjurături …? La ieșire, Ponta a răspuns ironic – e "mai bătrân" și "nu știe" că autostrăzile nu sunt la Ministerul Transporturilor. Da,  dar poate știe de soarta acelor 50 de milioane de euro?! O fi știind ceva despre Rompetrol sau despre  ce-a mai zis?! Dacă amândoi știu cu îndreptățire, unul despre celălalt, că-s ticăloși? E indicat Traian Băsescu să vorbească despre corupție? Nu cred. Și nu mă refer la deja anticele dosare Flota, Casa din Mihăileanu, Alro, ci la șpăgile frățiorului, băgat în cea mai jegoasă afacere cu clanurile țigănești, la moșia Nana, la… Și totuși, Traian Băsescu acuză, probabil cu îndreptățire, că avem un guvern profund corupt. Că se dau zeci de milioane de euro peșcheș unor acoliți, unor firme prietene, că țara e furată cum a fost furată mereu. Cine se află în fruntea ei? Păi chiar cei doi beligeranți. Suntem noi o țară de hoți? Nu, cu certitudine, nu. Suntem însă o țară în care politicienii fac rapid averi colosale din salariile de bugetari! Traian Băsescu, președintele demis prin vot al României acuză guvernul condus de Victor Ponta  de fapte grave de corupție. Victor Ponta, premier propulsat în vârful vârfurilor de alianța USL, suit unde e de un val de ură față de Băsescu, îl acuză pe locatarul din Deal de corupție și-i cere, după ce l-a salvat din morți, demisia. Ambii au dreptate, dar niciunul nu-i îndreptățit moral s-o facă. Suntem blestemați – cât încă – să suportăm acest putregai? România cade mereu la zar în mâini murdare.

România se pregătește să-și aleagă un alt președinte. Cine va fi el pentru a nu fi un alt Băsescu? Ponta? Nu te voi vota Victor Ponta, așa cum nu l-am votat niciodată pe Traian Băsescu. Când scriu aceste rânduri vorbesc despre corupție, în reluare, cu mânie, Traian Băsescu, Victor Ponta și, în încheierea unei emisiuni de televiziune care reia știrile de ieri, Călin Popescu Tăriceanu. Nu se încheie fără mânia Elenei Udrea, supărată și ea pe corupți. Toți, fără excepție, condamnă corupția și se autoproclamă luptători împotriva corupților, dușmanii lor de moarte.

Toți sunt bogați, bogați, bogați, fără a fi oameni de afaceri. N-au fabrici și nici salariați. Decât salariații plătiți de noi, adică șoferi, secretare, bucătari, paznici, ușieri, liftiere, consilieri. Își plătesc din bani publici până și amantele sau, după caz, amanții. Un cititor fidel al AMPress semnalează  că în timp ce Ponta îi cere demisia lui Traian Băsescu, lucrează la viitorul liniștit al acestuia, spre a se bucura de toate privilegiile rezervate unui bun și patriot fost șef al Republicii – vilă, sepepiști, onoruri, bani. Se urăsc de moarte dar se țin, unul pe celălalt, în viață. Între timp moare, fără întoarcere, "căci morți sunt cei muriți", cum scria Eminescu, țara mea, devenită o fostă țară.

Ce-i de făcut? Cum poate fi biruită fatalitatea? Nu știu. Știu cu certitudine cititorii mei ce e de făcut. Eu doar scriu ce gândesc cu speranța că scrisul meu nu e zadarnic. E singurul fel de luptă pe care mi-l asum.

Lucian Avramescu