Se spune despre un tanar ce avea ravna mare ca venind odata la o renumita manastire si preocupat fiind de un anumit gand, s-a oprit sa se spovedeasca la duhovnicul de acolo. Ajuns in fata batranului duhovnic, tanarul a inceput a isi desfasura gandurile ce il macinau, aproape fara a mai rasufla, zicand:

- Parinte, ce pot face eu pentru ca lumea sa-si gaseasca pacea, sa nu mai existe atat de multe conflicte militare si pentru a nu mai muri atat de multi oameni nevinovati ?

Duhovnicul cel batran, intelegand starea tanarului si cautand a-l face pe acesta sa priveasca spre cele de trebuinta lui si spre cele ce ii erau lui in putere, adica asupra pacatelor si faptelor sale, fara a-l lua catusi de putin in ras, ii zise:

- Pentru pacea lumii tu poti face urmatorul lucru, care este si un lucru de capatai: atunci cand vei iesi din chilia aceasta, sa ai grija sa nu trantesti prea tare usa!