Rugaciunile impotriva dusmanilor nu sunt o practica a Bisericii Ortodoxe, desi acestea pot fi intalnite in mai multe locuri din cartile vechi-testamentare. Un astfel de loc este pasajul din cartea Neemia (4, 4-5), unde paharnicul regal se roaga impotriva dusmanilor lui Dumnezeu, astfel: "Auzi, Dumnezeul nostru, in ce dispret suntem noi si intoarce ocara lor asupra copiilor lor si da-i dispretului in tara robiei. Si nelegiuirile lor sa nu le acoperi, nici pacatul lor sa nu se stearga inaintea fetei Tale, pentru ca au amarat pe cei ce zideau!"

Putem fi contrariati de aceste cereri ale lui Neemia, numite chiar rugaciuni, daca nu intelegem sensul lor. Dupa cum bine stim, noi suntem datori sa ne rugam pentru binele dusmanilor nostri, iar nu pentru neajunsul lor. Vazand insa ca au fost cazuri in care rugaciunile au fost indreptate uneori impotriva dusmanilor, ne putem intreba daca acestea au fost ascultate sau nu de Dumnezeu.

Neemia a ajuns sa rosteasca aceasta rugaciune insa intr-un moment de grea incercare pentru poporul lui Dumnezeu, acesta fiind impiedicat sa reconstruiasca Ierusalimul. Neemia era un evreu, slujitor la curtea persana, trimis ca guvernator in Iudeea. Suferind pentru starea jalnica in care se afla Ierusalimul, acesta se roaga cu durere lui Dumnezeu pentru refacerea acestuia, impiedicata inca de cateva persoane cu putere sociala. Mai mult, in acea perioada, strainii erau dispretuiti de evrei si nu erau primiti in mijlocul lor, nici in familie, nici in treburile sociale, pentru faptul ca respectau alte legi si se inchinau altor dumnezei (idoli). Astfel, strainii erau dusmani ai evreilor, luptand impotriva lor. Pentru aceasta, impiedicarea evreilor sa ridice din nou Ierusalimul si Templul Sfant, era totuna cu lupta impotriva lui Dumnezeu. Astfel, deoarece era convins ca lucrarile de rezidire a orasului sfant erau voia lui Dumnezeu, evlaviosul Neemia se roaga impotriva celor care impiedicau demararea lucrarilor de rezidire ca impotriva dusmanilor lui Dumnezeu.

Desi toate rugaciunile sunt ascultate de Dumnezeu, numai cele care sunt de un real folos omului sunt insa implinite de El. Astfel, o rugaciune indreptata impotriva dusmanilor, desi nu este nicand incurajata de Parintii Bisericii, poate sa placa lui Dumnezeu numai in prisma intentiei bune pe care o are cel ce o rosteste.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata cum sa ne rugam cu adevarat pentru dusmanii nostri, zicand: "Cand te rogi, ai grija ca nici o patima sa nu stapaneasca sufletul tau. Si mai cu seama pazeste-te ca nu cumva sa spui ceva care ar mania pe Dumnezeu si nici sa te rogi contra vrajmasilor tai. Caci daca faptul ca ai dusmani este un lucru plin de hula, atunci gandeste-te cat de mare rau este sa te rogi contra lor! Trebuie sa cauti sa afli pentru ce ai dusmani, dar nu sa-i acuzi. Ce iertare vei dobandi oare de la Dumnezeu in acel timp in care ai tu nevoie de mila Lui cea mare, adica in momentul in care te rogi, cand tu atunci acuzi? Te-ai apropiat de Dumnezeu ca sa te rogi pentru pacatele tale proprii; nu pomeni asadar pacate straine, ca sa uiti propriile tale pacate! Daca te rogi pentru iertarea pacatelor, pentru ce vorbesti de pedeapsa? Trebuia sa faci deci dimpotriva, chiar sa te rogi pentru iertarea pacatelor vrajmasilor, ca sa poti sa-L rogi pe Dumnezeu cu indrazneala si pentru iertarea pacatelor tale. Cerand lui Dumnezeu sa pedepseasca pe cei ce pacatuiesc, tu, prin hotararea ta, ai luat-o inaintea hotararii lui Dumnezeu si, prin asta, te-ai lipsit de orice iertare. Dar, daca te vei ruga pentru pacatele lor, chiar daca nu vei spune nimic pentru pacatele tale, totusi ai dobandit mult. Cand te rogi, nu te apropii de alt Dumnezeu, ci de Acela care a zis: "Rugati-va pentru vrajmasii vostri." Pentru ce deci strigi contra lor? Pentru ce rogi pe Dumnezeu sa-Si strice legea Sa? Nu este acesta chipul cel bun de a te ruga. Nimeni nu se roaga ca altul sa piara, ci ca el insusi sa se mantuiasca. Pentru ce, dar, te imbraci cu chipul celui care se roaga, dar ai in gura cuvintele celui care acuza? Cand ne rugam pentru noi, cascam, dormitam si ne cuprind mii de alte ganduri; cand insa ne rugam impotriva dusmanilor, o facem fiind cu totul treji."

Desi au fost cazuri de rugaciuni indreptate impotriva dusmanilor, se cade a nu uita ca acestea Il supara pe Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur, amintind iarasi de rugaciunea gresita impotriva vrajmasilor, spune: "Daca te vei ruga contra dusmanilor, atunci te rogi asa cum diavolul voieste." Mai mult chiar, pe langa indemnul de a nu dori raul dusmanilor nostri, sfantul ne indeamna sa ne rugam chiar pentru binele lor, zicand: "Mai nare lucru este a te ruga pentru dusmani, decat pentru prieteni.


crestinortodox.ro