Interviuri, cronica literara, cronica teatrala, poezie, beletristica, teatru, dar si rubrici consacrate ale revistei, precum Eminescu in aeternum, ofera cititorului un ansamblu cultural bine construit, punctat de aspecte "aniversare" (Mircea Oprea in dialog cu pictorul Corneliu Dumitriu), dar si necesarele apeluri la memorie (Victor Teisanu despre poezia lui Corneliu Popel).
Revista Hyperion poate fi citita online, pe site-ul Stiri Botosani, ea fiind afisata pe prima pagina a publicatiei, in format pdf.
"Se tot spune, cu diverse ocazii, mai ales când spiritele sunt aprinse de anumite datorii ale memoriei faţă de înaintaşi, că oraşul Botoşani nu are ce vinde mai nimic în afara culturii. Şi nu este deloc departe de adevăr acest lucru. Dar ca să vândă şi altceva, ar trebui să-şi facă vandabilă tradiţia culturală, destul de bogată, dar lăsată într-o lentoare a mersului ei, la cheremul unor factori de decizie care de cele mai multe ori nu au pe ce pune mâna pentru a salva aparenţele unei civilităţi normale. Am mai scris aici despre ce s-ar putea face, luând ca bază patrimoniul deja existent. Dacă tot s-a intrat cu centrul vechi al oraşului în reparaţii, descoperindu-se şi urme mult mai vechi de vieţuire spirituală pe aceste locuri decât atestarea documentară, n-ar fi deloc rău să se găsească resurse şi pentru o altă perspectivă decât aceea a consolidării unor clădiri şi a văruirii lor, ca apoi să fie lăsate iarăşi pe mâna unor demolatori care au locuit în ele fără să aibă minima responsabilitate că se adăpostesc într-un spaţiu patrimonial care trebuie îngrijit şi păstrat. Situl arhitectonic
medieval Botoşani, nu numai prin ceea ce a demonstrat Eugenia Greceanu prin cartea ei, dar şi prin realitatea văzută cu
ochiul liber, ar putea deveni arealul unui complex turistic-cultural unic în România. Clădiri cu o arhitectură, dacă nu ieşită din comun, măcar unicat, spaţii de dezvoltare a unor activităţi atractive, de la galerii de artă la anticariate, magazine de antichităţi, săli de concerte, cluburi de artă, agenţii turistice, evident pe lângă mereu invocatul de mine Muzeu Naţional Mihai Eminescu, care să devină un muzeu naţional al poeziei, în clădirea ce se află pe locul în care a fost casa în care s-a născut Mihai Eminescu, în imediata vecinătate a Bisericii Uspenia, în care a fost botezat poetul – iată doar cîteva puncte forte de la care se poate pleca. Cu generozitatea spaţiilor, în acea clădire, de lîngă Uspenia, începând cu subsolurile, ar funcţiona foarte bine un punct muzeistic sub formă de galerie a laureaţilor Premiului Naţional de Poezie
Mihai Eminescu, cu figuri de ceartă în mărime naturală a poeţilor laureaţi, informaţii la zi despre aceştia, manuscrise, cărţi cu autografe, fotografii, albume foto, video, referinţe critice etc., iar la parter, după un releveu al camerelor, să funcţioneze un spaţiu dedicat memoriei lui Eminescu, prin redarea, în imagine sau în hologramă, a casei în care s-a născut poetul, refăcută după documentele vremii, cu atmosfera de atunci, continuat cu un spaţiu dedicat familiei, biografiei poetului, fotografii de epocă şi manuscrise eminesciene în copie sau original, urmate de o sală a tuturor ediţiilor Eminescu, de la cea din 1883, realizată de Maiorescu, la ultima ediţie posibilă, de asemenea cu o sală în care să se afle toate cărţile importante scrise despre opera eminesciană şi tot ce cere un astfel de demers memorialistic, apoi la etaj, printr-un spaţiu de intrare din exterior, să se realizeze un muzeu de artă, cu extindere în spatele clădirii, spre curtea Confecţiei, printr-o clădire modernă, în care să se găzduiască o filială, de ce nu?!, a Muzeului de artă Modernă Guggenheim din New York". (continuarea in revista Hyperion)
(Gellu Dorian - Cum ar trebui sa arate orasul poeziei)