O poveste despre evadarea din cotidianul anost, chiar și pentru a intra într-o altă colivie, despre crearea unei noi realități si nașterea universului paralel, în care stelele prind viață în casa unui însingurat visător dintr-o provincie gri-cenușie. O iubire care izbucnește și se mistuie între două trenuri, o lume care trăiește în propriul timp. Și, la final, o brutală ciocnire între mentalitățile vremii, între provincialismul rigid, deseori lipsit de scrupule, și lumea liberă și dezlănțuită, telurică a Capitalei.

Spectacolul "Steaua fără nume", a cărui premieră a avut loc sâmbătă seara pe scena Teatrului Mihai Eminescu Botoșani, a fost un prilej de bună și așteptată reîntâlnire a publicului cu teatrul clasic. Autorul textului, Mihail Sebastian, este prin excelență un făuritor de personaje, un maestru al jocurilor clandestine, al iubirilor care se nasc și înfloresc într-o fascinantă discreție, iubiri pe care apoi tot el, autorul, să le spulbere odată cu primele raze ale lumescului cotidian.

Regizorul Alexandru Vasilache a reușit o bună alegere a actorilor și o bună dozare a piesei, atât cât să confere spectacolului un aspect clasic, dar situându-l totodată și în spațiul contemporan, prin mijloacele regizorale folosite.   

Marele câștig al acestui spectacol este, de departe, jocul a doi dintre actori: Marius Rogojinschi si Dana Bucătaru.

Șeful de gară este un personaj ofertant, căruia actorul Marius Rogojinschi  i-a împrumutat prudența în gesturi și expresivitatea caracteristică, dar pe care l-a dăruit publicului cu sinceritate, lăsând descoperit caracterul unui funcționar abil care, deși dominat de dictatura regulamentului, nu se sfiește să șantajeze sau să devină complice la micile încrengături și bârfe specifice târgului provincial. 

Excelent jocul Danei Bucătaru, profesoara îmbătrânită în propria plictiseală, o Domnișoară Cucu simptomatică în societatea de atunci ca și în cea de astăzi. Un personaj care rezistă în timp tocmai datorită acestei durități situate deseori la limita inumanului. Dana Bucătaru a creat un personaj care va rămâne, fără îndoială, un reper fericit și de necontestat în istoria teatrului botoșănean. Detaliile de tonalitate, expresivitate, de ținută au fost atent studiate, oferind un produs scenic de forță, de care teatrul are întotdeauna nevoie.  

Miroiu, interpretat de Ioan Crețescu, și Mona, întruchipată strălucit de Cristina Ciofu, au adus în fața publicului acea poveste de iubire posibilă în orice colț de lume, fie și un anost târg de provincie.

Profesor de liceu exilat in propria meserie, fara perspective dar cufundat în imensa lume a constelațiilor și a universului, un bărbat modest și timid, Miroiu duce o viață de pustnic până când în casa lui poposește Mona, femeia perfectă, o jucărie strălucitoare, de cazinou. Fiecare luptă cu propriile convenții, amândoi evadează din propriile colivii: el din cea a ascetului discret, ea din cea a excentricelor manifestări zilnice.

Numai că, atunci când se așteptau mai puțin, colivia se închide la loc. Cei doi rămîn brutal și iremediabil blocați în viețile lor, însă nimic nu va mai fi la fel. Cu o singură excepție: Steaua descoperită de profesorul Miroiu, un astru bănuit, imposibil de văzut cu ochiul liber, a căpătat un nume: Mona. 

De apreciat și prestanța lui Bogdan Muncaciu, care a interpretat rolul profesorului de muzică Udrea. Ferindu-l de ridicol și de exhibiționism, conferindu-i sensibilitate și pe alocuri înduioșătoare trăire, Bogdan Muncaciu a uzitat de caracteristicile personajului Udrea, aducând în fața publicului un joc viu, credibil și curat.  

Remarcabil, de asemenea, jocul lui Volin Costin, care în actul ultim a susținut desfășurarea acțiunii, fără să își expună personajul - Grig - mai mult decât este necesar, dar impunând totodată nota grosieră și aerul lumii căreia îi aparține.

Spectacolul lui Alexandru Vasilache a câștigat prin savoarea replicilor, prin modul în care a redat falsa inocență a provincialismului, prin muzica fericit aleasă, la care se adaugă personajul colectiv – elevele de liceu, care au constuituit necesarele momente de reflecție ale reprezentației și care au beneficiat de coregrafia Victoriei Bucun. 

O ușoară zonă de confort scenic manifestată de cuplul Miroiu-Mona a umbrit de câteva ori spectacolul, momente în care se impunea un plus de strălucire în jocul personajelor. Umbre care, însă, au dispărut în actul final, când regizorul a forțat și a accentuat derularea acțiunii.  

"Steaua fără nume" rămâne un spectacol de care Teatrul Botoșani avea nevoie.

Puncte slabe rămân absența oficialităților și a publicului, spectacolul jucându-se cu sala doar pe jumătate plină.


"Steaua fără nume", de Mihail Sebastian, regia Alexandru Vasilache.

Distribuția: Ioan Crețescu, Cristina Ciofu, Daniela Bucătaru, Marius Rogojinschi, Valentin Popa, Bogdan Muncaciu, Alexandra Vicol, Cezar Amitroaie, Volin Costin, Dragoș Radu.

Coregrafia Victoria Bucun.

Scenografia Mihai Pastramagiu.
 

SPECTACOLUL SE VA RELUA DUMINICA, 12 mai 2013, DE LA ORA 18.00


(Florentina Toniță)