Academicieni, profesori universitari, preoți, militari, reprezentanți ai administrației județene, șefi de instituții, elevi, profesori au asistat marți, 27 noiembrie 2018, la un eveniment cultural care a marcat Centenarul Marii Uniri, pe de o parte, și împlinirea a 78 de ani de la moartea tragică a savantului Nicolae Iorga, pe de altă parte.
Suportul documentar al manifestării l-a reprezentat expoziția "Botoșanii, Războiul de Întregire a României și Marea Unire din 1918", dezbaterile fiind reunite într-un simpozion cu tema "100 de ani de la Marea Unire a românilor", invitați să susțină intervenții fiind acad. Alexandru Zub, acad. Nicolae Dabija, prof. univ. dr. Petre Țurlea, alături de gazda întâlnirii, cel care a avut și rol de moderator, dr. Sergiu Balanovici, cel din urmă motivând programul zilei prin suprapunerea a două evenimente, Centenarul Marii Uniri și evocarea personalității marelui istoric Nicolae Iorga. “De obicei organizăm aceste acțiuni în colaborare cu Parohia “Sfântul Ioan Botezătorul”, slujbele deja s-au ținut, îi și mulțumesc în acest cadru în mod deosebit preotului paroh Fercal pentru sprijinul pe care ni-l acordă în organizarea Zilelor Nicolae Iorga”, a rostit Sergiu Balanovici.
În același context a avut loc lansarea cărții "Memoria arhivelor botoșănene. Anul Marii Uniri’’ – un volum de documente întocmit de Sergiu Balanovici, Rodica Crăcană și George Arhip, beneficiind de prezentarea realizată în fața asistenței de către prof. dr. Daniel Botezatu. De asemenea, profesorului Gheorghe Median i-a revenit misiunea de a prezenta publicului cartea "Memoria arhivelor botoșănene. Nicolae Iorga’’, Ediția a II-a adăugită, un volum de documente întocmit de Sergiu Balanovici, George Arhip și Rodica Crăcană. La finalul manifestării, a fost programată decernarea Premiului Național "Nicolae Iorga’’ pe anul 2017, eveniment prezentat de către prof. Violeta Damaschin - președintele Asociației Culturale "Nicolae Iorga’’, cu participarea actorului Cezar Amitroaie, urmat de un moment artistic susținut de Corul Parohiei ,,Sf. Ioan Botezătorul’’ Botoșani. Dirijor: Gheorghe Bulboacă.
"Ziua Națională a României impune reflecții din multiple unghiuri"
Academicianul Alexandru Zub a impresionat prin acuratețea documentării, prin ținuta intelectuală a discursului, distinsul invitat oferind audienței un parcurs de un secol printr-o istorie încă necunoscută, încă nerecunoscută în întregul său. Mai mult, spune Alexandru Zub, însăși alăturarea celor două evenimente istorice – Marea Unire și moartea savantului botoșănean – “ne obligă la o reverență”. 
“Mulțumesc gazdelor pentru invitația făcută, invitație care îmi permite să fiu din nou în această incintă solemnă, de data aceasta în legătură cu un eveniment remarcabil pentru trecutul românesc, pentru destinul nostru ca națiune, care este marea împlinire de la 1 Decembrie 1918. Întâmplător, dar totuși deloc întâmplător, acest moment coincide cu un eveniment trist, acela care a însemnat moartea tragică a unuia dintre întemeietorii unirii, Nicolae Iorga, sfârșit din viață, după cum știți, în împrejurări tragice la 27 noiembrie 1940. Sunt elemente care se leagă între ele, am spune într-un fel foarte greu de definit și care ne obligă de fapt la o reverență, fie aceasta și tăcută, legată de marii noștri înaintași”, a spus academicianul Alexandru Zub, istoric născut pe meleaguri botoșănene. Alexandru Zub a propus celor prezenți “un mănunchi de reflecții legat de unitatea românească ca proces istoric imemorial, înțelegând că la pregătirea Unirii au participat atâtea generații anterioare care merită atenția și afecțiunea noastră”.
Astfel, a adăugat academicianul Alexandru Zub, “la un secol de la Marea Unire, Ziua Națională a României impune reflecții din multiple unghiuri, dat fiind că această zi, contestată de unii ab inițio, nu a încetat să alimenteze aprehensiuni, de parcă s-ar putea închipui în istoria națiunii un moment mai demn de rememorare decât acela în care și-a văzut împlinit visul unității sale de stat. Dincolo de valoarea simbolică a momentului, rămâne realitatea însăși în plan istoric și etnocultural, una demnă de interes, o realitate multiplă, fecundă, inepuizabilă”.
"Vrem să revenim acasă. Fără România, Republica Moldova nu are viitor!”
Responsabil cu dezghețarea inimilor a fost, ca de fiecare dată în astfel de întâlniri, scriitorul Nicolae Dabija. Mesajul omului de cultură venit din Basarabia a pornit de la o comparație dureroasă: generația 1918 vs. generația 1989. “Noi eram mult mai bine pregătiți. De partea noastră erau academicienii, scriitorii, lingviști de seamă. Cei de la 1918 erau niște copii. Și ei eu făcut Unirea! Noi, mai bine pregătiți, am zis să facem unirea pe bucăți, pentru că bucățile până la urmă compun întregul. Întâi am vrut limba română, apoi alfabetul latin, după aceea tricolorul. Apoi trecerea cu buletinul în România. Și am greșit! Pentru că între timp forțele revanșarde s-au reorganizat și atacurile asupra noastră sunt enorme. Nu vreau să vă pun ce simțim noi acolo. Lupta noastră este foarte grea. Rusia pompează mulți bani ca să câștige alegerile parlamentare din februarie, ca să federalizeze Republica Moldova. Am vorbit la Consiliul Europei despre federalizarea Republicii Moldova, care va însemna pierderea acestui teritoriu pentru totdeauna pentru Europa. Asia va începe la Prut. Nu mai spun că acest teritoriu va fi pierdut și pentru România. Pentru totdeauna!”, a rostit Nicolae Dabija, scriitorul adăugând: “Noi vrem să revenim acasă. Fără România, Republica Moldova nu are viitor!”.
Unirea se poate face, dacă se vrea, spune Nicolae Dabija, care în Basarabia conduce o asociație cu numele Sfatul Țării 2. “Unirea se poate face într-o lună de zile, dacă se vrea! Noi, Sfatul Țării 2 din Republica Moldova, am propus crearea Statului comun România – Republica Moldova. O asociație de state pe o perioadă determinată, cu două parlamente, două guverne, două constituții, pentru 3-4 ani, apoi se unifică. E o variantă reală, conformă dreptului international. Cei mai buni juriști din Republica Moldova au găsit această soluție, am avut expertiză internațională. Este posibilă Unirea, dar nu se vrea”, spune cu amărăciune Nicolae Dabija, amintind de cuvintele lui Mircea Snegur din anii 90: “Unirea, dar nu acum!”
“Dragii mei, Unirea, dar nu acum, înseamnă unirea niciodată! Au trecut aproape 30 de ani, tot acolo suntem. Noi ne întâlnim cu dvs., ținem discursuri, dar cei care decid sunt în altă parte. Diaspora basarabeană și diaspora românească sunt împreună, fac acțiuni împreună, la biserici stau la aceleași slujbe. Suntem împreună, noi ne-am unit, ne spun. Uniți-vă voi, acolo! Și noi am spus: Și noi ne-am unit, doar politicienii nu vor. Și am spus să ne unim noi, societatea civilă. Și să-i anunțăm pe politicieni: Noi ne-am unit, dar dvs. dacă doriți veniți cu noi, dacă nu, căutați-vă alt popor!
Noi, intelectualii, rostim discursuri în fața celor care nu trebuie convinși. Dar omul simplu este derutat. Pentru că timp de 60 de ani i s-a spus că cel mai mare dușman sunt românii și au venit rușii și i-au eliberat. Un om simplu a spus că nu îi plac românii. De ce? Păi l-au bătut pe tata. Și unde e tatăl tău acum? L-au împușcat rușii. Iaca! Unul i-a dat o palmă și nu uită, nu iartă. Dar pe cel care i-a împușcat tatăl îl iartă! Basarabia e într-o dureroasă căutare de sine”.
"S-a generalizat ideea că Iorga este Învățătorul de Naționalism român"
Prof. univ. dr. Petre Țurlea a impresionat audiența prin evocarea istoricului Nicolae Iorga, aducând în atenție nu doar excepționala erudiție a savantului născut la Botoșani, dar mai ales implicarea lui Iorga în culturalizarea omului simplu. “Nicolae Iorga a inventat o formulă foarte importantă, care va avea un rol extraordinar în formarea României Mari, și anume formula Școlii naționale a oamenilor mari, pentru a consolida sentimentele patriotice ale întregului popor român și a-i consolida ideea că este necesară o jertfă pentru a ajunge la acest stat national unitar. Și că jertfa necesară este și posibilă de dus la înfăptuirea acelui stat. A intrat de la începutul secolului XX, în conștiința poporului român, s-a generalizat ideea că Iorga este Învățătorul de Naționalism român. El era considerat Apostol al ideii naționale”, a spus prof. univ. dr. Petre Țurlea.
Efortul lui Iorga a fost unul exemplar, însă istoricul nu s-a limitat la cadrul strict instituțional. Iorga a căutat soluții – uneori chiar năstrușnice, deși foarte riscante – pentru ca misiunea pe care și-a ales-o să nu fie una zadarnică. Cum a ajuns Nicolae Iorga să ducă în Transilvania cărți românești având în titlu cultivarea cartofilor, a dezvăluit universitarul Petre Țurlea.
“Scopul școlii oamenilor mari, în viziunea lui Nicolae Iorga, era acela de a consolida sentimentele patriotice ale întregului popor român. S-a folosit pentru realizarea acestui scop de o mulțime de metode, printre care foarte multele publicații de tentă națională, pe primul loc fiind revista Neamul Românesc. Nu a fost zi de apariție a acestui ziar în care Iorga să nu aibă un editorial. Apoi nenumăratele cărți de istorie, unele scrise cu un limbaj mai ușor de înțeles, de popularizare. A scris multe manuale de școală, destinate în special elevilor din teritoriile românești ocupate de Austro-Ungaria și Rusia Țaristă. În special autoritățile maghiare și-au dat seama de efectul nociv pentru ei, pentru statul maghiar, al acestor cărți, și le-au interzis la graniță. În 1910, Iorga a inventat un sistem foarte interesant de a ocoli această interdicție, și pe manualul de Istorie a Românilor coperta a fost falsificată: scria ca titlu Cultivarea cartofului, traducere din limba maghiară. Și astfel au pătruns în Transilvania 12.000 de exemplare ajunse în mâinile copiilor români.
Iorga ținea multe conferințe în toate colțurile țării, predominant pe teme culturale și pe teme naționale. Din momentul intrării în Parlament, majoritatea discursurilor aveau aceleași teme. S-au înființat multe biblioteci populare. Înainte de Primul Război Mondial, momentul cel mai important a fost întemeierea, la Vălenii de Munte, a Universității Populare la care veneau reprezentanții din toate provinciile românești, în special studenți, profesori, elevi, preoți”, a adăugat profesorul universitar.
Nicolae Iorga și Anul Marii Uniri
În cadrul evenimentului a fost prezentat, în ciclul Memoria Arhivelor botoșănene, volumul intitulat simplu “Anul Marii Uniri”, carte ce apare după cea scoasă la împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. “Prezentul volum continuă seria demersurilor de introducere în circuitul științific a unor documente din arhivele botoșănene mai puțin cunoscute publicului larg, și chiar inițiaților din domeniu. Eforturile de ultim moment ale cercetătorilor botoșăneni au făcut posibilă prezentarea modului în care presa locală a perceput și redat marile evenimente ale anului 1918, culminând cu 1 Decembrie, prezentare fără de care volumul nu ar fi fost rotund, încheiat”, a precizat prof. dr. Daniel Botezatu.
De asemenea, publicul a avut la dispoziție o nouă ediție a volumului Memoria Arhivelor botoșănene – Nicolae Iorga. Prima ediție a fost scoasă în 2015. “Arhivele oferă noi surprize, așa că am găsit noi documente care completează cunoștințele legate de Nicolae Iorga. Unele documente se referă la contribuția lui Iorga la Marea Unire”, a precizat dr. Sergiu Balanovici.
Gheorghe Median, invitat să vorbească pe marginea noii ediții, a apreciat că este “o carte scrisă cu multă dragoste și multă pasiune de către colegii mei de la muzeu, domnul Balanovici și domnul Arhip, și cu contribuția a doamnei Rodica Crăcană, directorul Arhivelor de la Botoșani. Cu cartea aceasta se întâmplă un lucru deosebit. Tirajul s-a epuizat în trei ani, ceea ce înseamnă că interesul pentru personalitatea lui Nicolae Iorga nu ascăzut niciodată în Botoșani, ci mai cu seamă crește”. Mai mult, a adăugat Gheorghe Median, faptul că la Botoșani se acordă Premiul Național de Istorie "Nicolae Iorga", faptul că la Botoșani a fost dezvelit un bust al marelui savant (detalii aici) dovedește cât de actual este Iorga la Botoșani.
“Prin urmare, cercetarea vieții și personalității lui Nicolae Iorga este un lucru care a pasionat și pasionează. Și constat că aici, la Botoșani, datorită în special colaborării dintre Muzeu și Arhive, s-au descoperit lucruri care până acum au fost trecute cu vederea. În volumul de față veți găsi lucruri legate nu doar de Nicolae Iorga, ci și de către fratele său, George, care a fost un elev eminent în școală, despre rudele sale apropiate. Sunt relevate și amintite prezențele lui Nicolae Iorga la Botoșani, mult mai numeroase decât s-a știut. Numai cu conferințele lui Iorga la Botoșani s-ar putea face aproape un volum. Iorga nu a fost niciodată străin și nu s-a rușinat de locul din care a plecat. De câte ori a venit la Botoșani s-a dus la căsuța modestă în care și-a petrecut o parte din copilărie. Cartea este deosebit de bine întocmită, este o carte făcută pentru cele mai exigente păreri, de niște oameni care știu să scrie și o fac bine. O carte convingătoare”, a rostit Gheorghe Median.
Lucia Olaru Nenati a vorbit publicului despre idealurile Unirii, “care se datorează în mare măsură personalităților botoșănene, pentru că de la Eminescu a pornit ideea Marii Uniri. De multe ori, și în poezii și în drame, se vede că Eminescu avea acest proiect, care a pornit de la Serbarea de la Putna, unde el a fost ideologul principal”.
Citește și La Botoșani s-a acordat, marți, Premiul Național de Istorie "Nicolae Iorga"! - FOTO
