"Moromeții 2" a avut proiecția de gală la Botoșani, joi, cu o sală a Cinematografului Unirea plină. Un public entuziast, atras de multa vorbire care s-a tot făcut pe marginea filmului lui Stere Gulea. Chiar dacă inițial se anunțase premieră în prezența echipei, până la urmă publicul botoșănean a beneficiat doar de prezentarea grăbită a lui Traian Apetrei și de un video-salut din partea regizorului Stere Gulea.
"Este o perioadă foarte grea din istoria noastră, o perioadă care a influențat dramatic cursul României și pentru asta a trebuit să citesc foarte mult, să mă documentez – pe lângă cartea care stă la baza acestui film, volumul doi din "Moromeții". Am vrut să fie pe cât posibil mai aproape de adevăr ca să încercăm să mergem mai departe prin cunoașterea istoriei noastre. Cred că de acolo, din momentul lui 1945, toată istoria noastră trebuie revizuită ca să știm cum au stat lucrurile, și cinematograful cred că ar avea de câștigat dacă ar încerca să se apropie de aceste teme. Interesul pe care filmul îl stârnește îmi dă dreptul să gândesc acest lucru", au fost cuvintele lui Stere Gulea, pe care publicul prezent în sală le-a urmărit pe ecran înaintea derulării filmului.
"Moromeții 2" este, din perspectiva spuselor lui Stere Gulea, un film la care nu ai voie să intri nepregătit, și asta nu înseamnă doar citirea integrală a cărților lui Marin Preda ("Moromeții" și "Viața ca o pradă"). Altfel, el devine o înșiruire de fapte – cu puternic impact cinematografic – dar care vor fi lipsite de sensul lor istoric. Pentru că regizorul nu explică, nu se oprește spre a oferi privitorului lecția de istorie necesară. Începutul filmului îl avertizează doar că acțiunea se derulează în interiorul anului 1945. Este o opțiune pe care Stere Gulea și-o asumă, mergând până la a spune că, din acest punct de vedere, se poate considera că avem de a face cu un Moromeții-adaptare liberă.
De ce 1945? Filmul punctează excepțional momentele istorice. Ne aflăm la un an de la celebrul 23 august 1944, țara era supusă unui foarte dur proces de sovietizare. Populația de la țară se opunea colectivizării forțate, iar la oraș studenții, intelectualii manifestau o vizibilă rezistență la regimul instalat de comuniști, pe de o parte, antagonizând cu muncitorimea fermecată de mirajul sovietului atotputernic.
Regăsim în filmul lui Stere Gulea fragmente din istoria anului 1945, imagini-simbol pe lângă care nu poți trece indiferent. Dincolo de rolul de film-document pe care pelicula îl capătă de la un punct, avem a face cu scene de o forță cinematografică excepțională, dacă ar fi să ne oprim doar la momentul 8 noiembrie 1945. O manifestație dedicată zilei onomastice a Regelui Mihai se transformă în final într-un câmp de bătălie. O manifestație care – dincolo de semnificația ei monarhică – venea mai degrabă ca o reacție anticomunistă. O manifestație, totuși, pașnică, după cum dau mărturie și astăzi martorii vremii. Elevi, studenți, intelectuali, oameni simpli, se adunaseră în Piața Palatului din București scadând Regele și Patria. La scurt timp și-au făcut apariția camioanele cu muncitori înarmați cu bâte, manifestația fiind înecată în sânge. În spatele muncitorilor s-a aflat atunci celebra Divizie Tudor Vladimirescu. Potrivit datelor oferite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, evenimentul din 8 noiembrie 1945 „a rămas în istoriografia românească drept prima și una dintre cele mai consistente mișcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist și, în același timp, în favoarea afirmării atașamentului față de valorile democrației liberale și ale monarhiei”. 
Opțiunea lui Stere Gulea pentru imaginea alb-negru adaugă acel strop de autenticitate de care filmul avea nevoie pentru a deveni credibil. Calitatea imaginii este, de altfel, una excepțională.
Fragmentul din filmul lui Stere Gulea, decupat din "Moromeții 2", va rămâne una dintre cele mai sugestive construcții având la bază un moment din istoria României. Imaginea lui Niculae, pe care regizorul îl situează, în geometria ecranului, la mijloc, între cele două tabere, capătă o și mai mare forță. Contextul istoric în care Stere Gulea își așază personajele dă impresia, într-un final, că romanul lui Marin Preda rămâne doar un pretext de care regizorul avea nevoie pentru a recompune o pagină de istorie. De aceea, așa cum atrage atenția însuși regizorul, avem de a face cu o adaptare liberă, avem în față un film Marin Preda-Stere Gulea.
Revenind la film, tentația comparației fură spectatorul doar în primele cadre ale filmului. Atât durează ca să uiți că... la început a fost Rebengiuc. Ilie Moromete în varianta Horațiu Mălăele este un alt Moromete decât îl știam noi. Este un țăran pur-sânge, fără aerul filosofic și înțelept al personajului interpretat în urmă cu 30 de ani de Victor Rebengiuc. Toate replicile lui Mălăele vin îmbrăcate într-o vorbă mocnită, într-o formă a hâtrului țărănesc menită să transforme zisa în prezisă.
De la "Moromeții" la "Moromeții 2", regizorul a trasat niște linii imaginare pe care spectatorul le urmează (sub)conștient, într-o complicitate pe care Stere Gulea a simțit-o și în 1988. De la un scenariu pe alocuri subversiv, ajungem în 2018 la replici care invită publicul la același dublu sens.
Odată depășită tentația comparației, putem spune că avem în "Moromeții 2" un film al generațiilor, fapt accentuat și de aducerea în prim-plan a lui Niculae, mezinul familiei. În interpretarea tânărului Iosif Paștina, Niculae este un răzvrătit, un îndărătnic, dar care nu se lasă amăgit de ispita care i se așază înainte. Citește mult – inclusiv pe Lenin – dar își asumă postura de martor al unui timp istoric. Relația cu Ilie Moromete este una dificilă, tăioasă, care sfârșește prin a deveni concesivă, complice.
"Moromeții 2" este un film care ne trezește, ne aduce în prezent, un film care adaugă minții noastre conexiunile la care am renunțat sau pe care ni le-am anihilat fără voie. Pentru că nu putem să nu asociem imaginea din 8 august 1945 cu mineriadele de după 1990. Nu putem să nu așezăm peste discursurile activiștilor comuniști limbajul de lemn al politicienilor de astăzi. O paralelă între două lumi, dar două lumi care încă se susțin una pe cealaltă, două lumi între care suntem încă prinși. Scăparea? Poate că o găsim în cuvintele lui Stere Gulea: "De acolo, din momentul lui 1945, toată istoria noastră trebuie revizuită ca să știm cum au stat lucrurile".
Dacă ar fi să adăugăm și un minus acestui film, el stă în imposibilitatea spectatorului de cinema de a înțelege toate replicile, o problemă cu care filmul românesc se confruntă de multe ori.
Filmul rulează, începând din 23 noiembrie, la Cinematograful Unirea din Botoșani. Un film-eveniment pe care niciun profesor din Botoșani – alături de elevii săi – nu ar trebui să îl rateze. 