"Dupa dealuri", la Botosani: Un film al carui final l-am jucat cu totii, dupa Tanacu!

"Dupa dealuri", la Botosani: Un film al carui final l-am jucat cu totii, dupa Tanacu!
"Un film care pe unii ii va dezechilibra, iar pe altii ii va echilibra. Alb sau negru", imi marturisea actrita Dana Tapalaga imediat dupa succesul de la Cannes al filmului "Dupa dealuri", in regia lui Cristian Mungiu, unde a avut loc si premiera productiei romanesti.

Filmul "Dupa dealuri" a avut vineri, 16 noiembrie, premiera la Cinema Unirea din Botosani, la eveniment fiind prezenta actrita Dana Tapalaga (care a jucat in rolul Maicii Starete). Sala plina, conditii tehnice acceptabile, aplauze, sesiune de autografe, fotografii, sampanie.

Ce ramane, insa, "Dupa dealuri"?

Premiile obtinute la Cannes (premiul pentru scenariu si premiul pentru interpretare - actritele Cosmina Stratan si Cristina Flutur), controversele starnite in randul criticilor de film din lumea intreaga, dar mai ales nuanta mistico-religioasa care invaluia un subiect sensibil la vremea lui in Romania– cazul Tanacu – s-au rostogolit si au crescut ca un bulgare de zapada in constiinta romanilor. Romani care, fara a vedea filmul, au intarit bulgarele de zapada cu pojghita naucitoare a prejudecatilor: film anticrestin, profund antiortodox, aluzii despre lesbiene, practici medievale, exorcizari...



Filmul porneste de la mediatizatul caz Tanacu – moartea unei tinere fete dupa asa numitele practici de exorcizare, dupa cum a fost el relatat in presa -, trece prin cartile scrise intre timp de Tatiana Niculescu Bran si se construieste, la final, pe scenariul realizat de Cristian Mungiu. Rezulta o poveste non fictionala, inspirata din realitate, fara a urmari strict derularea faptelor, si mai degraba motivatia acestor fapte.

Privit cu decenta si fara pripita judecata, filmul lui Cristian Mungiu este corect crestin si veridic din punct de vedere uman.

Doua fete, crescute intr-un orfelinat, impart intre ele bruma de afectivitate care le mai salasluieste in suflet. De aici si pana la "iubire" mai e un pas,  insa regizorul nu depaseste niciodata limita, provocandu-si spectatorii sa isi asume, fiecare in parte, propriile inchipuiri. Filmul strecoara aproape cu delicatete amanunte dureroase din biografia Voichitei si a Alinei – saracie, foame, abuzuri, singuratate – trairi care, in functie de structura fiecareia dintre ele, au decis apoi drumul lor in viata. Voichita si-a gasit linistea in manastire, Alina a plecat sa munceasca in Germania.

Conflictul apare in momentul in care, cuprinsa de deznadejde, Alina se intoarce la Voichita, convinsa ca doar iubirea ei o va salva. Numai ca Voichita, calugarita la manastire, Il iubeste pe Dumnezeu. Disperarea Alinei atinge marginile paroxismului atunci cand manifestarile ajung usor sa fie catalogate drept crize de gelozie. Voichita este la mijloc: intre Dumnezeu si om, fara cale de mijloc.  

"Dupa dealuri" nu este nimic spectaculos, cu atat mai putin scandalos. Este de o simplitate coplesitoare, despre Adevar si lupta dintre Bine si Rau. Preotii care au vazut acest film au spus ca regizorului Cristian Mungiu nu i se poate reprosa aproape nimic, in afara catorva detalii minore. Romanii care in viata de zi cu zi mai intra in biserica nu vor privi stupefiati partile din Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Nu se vor ingrozi de numarul de metanii pe care preotul i le da drept canon Alinei, nici de faptul ca Voichita, la miezul noptii, citeste din Psaltire in biserica. Regizorul Cristian Mungiu dovedeste o agilitate surprinzatoare in a conduce faptele folosindu-se de personajele sale, prin care ofera raspunsuri la fiecare dilema ulterioara: insistenta cu care preotul si maica stareta aduc in discutie problema spovedaniei – "Alina, sigur ai spovedit tot, sigur ai spus tot parintelui?" (insasi Voichita pare sa fi ascuns natura iubirii manifestata de Alina, fapt care o face complice si solidara cu Raul), precizarea repetata vizavi de atat de blamata legare a Alinei – "Dar si la spital au legat-o, au spus ca e spre binele ei!" (societatea iarta practica din sistemul medical romanesc – legat si sedat, dar nu tolereaza aceeasi masura aplicata in manastire. Diferenta este ca spitalul punea lanturi pe spiritul omului, "linistindu-l" cu sedative extrem de puternice, in timp ce maicile si preotul au protejat trupul si s-au luptat cu Raul in forma lui bruta!). 



Lupta Voichitei slabeste. Aceleasi subtile replici pregatesc spectatorul ca Voichita nu mai rezista sa vada chinul Alinei, desi Maica Stareta o avertizeaza sa nu se lase coplesita de manifestarile raului. Voichita cedeaza si, ignorand tot efortul depus pana atunci de preot si maici, merge si isi dezleaga prietena.

Momentul de maxima concentrare al filmului pare sa fie clipa de biruinta a Alinei, inainte de a muri. Rolul ei se termina. Regizorul ilustreaza foarte inspirat – in caz ca spectatorul are vreo indoiala – devierea pe care o traieste maica Voichita: fata imbraca peste haina monahala pulovarul Alinei si, in fata politistilor veniti sa investigheze cazul, ea este cea care, aparent fara intentie, ofera toate amanuntele care, rand pe rand, devin incriminatorii pentru preot si maici.



Filmul nu are final. Pentru ca finalul s-a consumat in urma cu cativa ani, dupa Tanacu: scandalul mediatic, arestarea preotilor si a maicutelor, oprobiul public, acuzatii fara discernamant si fara folos. Toate acestea, Cristian Mungiu le prezinta intr-o scena geniala: in duba Politiei se afla preotul si maicile,in fata doi politisti. Parbrizul se umple brusc de mizeria strazii, in fapt mizeria intregii societati ce avea sa acopere in curand vietile tuturor. 

Dupa succesul de la Cannes, actrita Dana Tapalaga ne-a vorbit despre rolul din film, un rol pe care, spune ea, l-a primit in dar: "Nu am luptat pentru acest rol. L-am primit in dar… Cred ca Dumnezeu asa a vrut. I-am cerut binecuvantare parintelui meu duhovnic pentru ca urma sa ma joc cu focul... trebuia sa imbrac straie monahale. Am primit binecuvantarea. M-am gandit ca parintele meu si-a asumat aceasta binecuvantare ca pe o povara… nu suporta sa ma mai vada desfigurata de durere si atunci a acceptat implicarea mea in acest film... de dragul meu".

Care ar trebui să fie mesajul acestui film pentru un "creştin practicant", pornind de la ideea că un lucru care şochează poate produce schimbări pozitive în cel care priveşte?

"Acest film este dureros, este siberic… Este o poveste inspirata dintr-un caz social real. Un film care pe unii ii va dezechilibra, iar pe altii ii va echilibra. Alb sau negru. Interesant este cum toate personajele au intentii bune pentru fata asta, iar rezultatul este dezastruos. Eu acum am mai multe date despre ceea ce s-a intamplat in realitate la Tanacu, asa ca o sa-l apar pe parintele Daniel Corogeanu alaturi de maicutele condamnate. O sa-i las pe spectatori sa descopere mesajul filmului", spune actrita Dana Tapalaga.

Va invitam si noi sa vedeti acest film, al carui final l-am jucat cu totii, dupa Tanacu.

Si sa va echilibreze!


(Florentina Tonita)
 





 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Mușcat de față și călcat cu copitele de propriul cal! FOTO

Marţi, 17 Octombrie 2017
2733

Un bărbat în vârstă de 50 de ani a ajuns, marți seară, în stare gravă la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Mavromati după ce a fost rănit de propriul cal.Bărbatul...

Anchetă cerută la o școală din Botoșani, după ce un copil bolnav de cancer nu a fost luat în excursie!

Marţi, 17 Octombrie 2017
2625

Mama băiatului, care învață la Școala din Sulița, a acuzat cadrele didactice de discriminare după ce copilului i s-ar fi refuzat dreptul de a merge într-o excursie alături de colegi...

Serviciul Județean de Ambulanță, vizitat de zeci de copii- FOTO

Marţi, 17 Octombrie 2017
402

Angajații Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani au avut parte, marți, de o vizită mai specială.Aproape 50 de copii de la Grădinița nr. 14, din municipiul Botoșani, au trecut pragul...