Un proiect educaţional de amploare este în derulare la Liceul de Artă "Ştefan Luchian" Botoşani, fiind coordonat de profesor Mihaela Arhip şi monitorizat de directorul liceului, profesor Beatrice Păpădie, directorul adjunct, profesor Stela Şerpeanu şi de către consilierul cu probleme educative, profesor Alina Cojocariu. Durata proiectului este de un an calendaristic, iar implicaţiile sunt majore la nivelul relaţiilor interumane.

Pentru că mereu vorbim despre prietenie, ar trebui să conştientizăm faptul că există prietenii interesante şi prietenii interesate. Relaţiile interumane sunt adeseori complicate şi instabile.

De fapt, principalul scop pentru care oamenii rămân împreună în relaţii de calitate este acela că pot vorbi şi se pot asculta unii pe alţii cu sinceritate, deschidere şi cu convingerea că au pe cine se baza la nevoie. Este un cerc al vieţii eterne, pe care îl trasăm fiecare, mai mult sau mai puţin corect, mai clar sau mai estompat.

"Am văzut filmul Cine sunt eu contează pentru ceilalţi acum o jumătate de an, când mi-a fost trimis pe mail de către un prieten. Şi chiar m-am gândit că în fiecare zi pur şi simplu trecem pe lângă ceilalţi fără să-i vedem. Scanăm aparenţe şi ne dăm seama seara, când ne oprim din fugă, că a trecut o zi pe lângă noi, în loc să trecem noi prin ea. Apoi am primit acest filmuleţ şi toate le-am legat si am realizat că uităm poate esenţialul: să le spunem celorlalţi cât de mult contează pentru noi. Am refăcut drumul parcurs de personajul filmului şi am dăruit ecusoanele cu panglică albastră elevilor mei din clasa a X-a A, explicându-le fiecăruia de ce contează pentru mine. La rândul lor, ei au dăruit mai departe ecusoanele unor personae care le-au influenţat cândva drumul vieţii, dar şi elevilor clasei a VI-a B, ca o punte între generaţii", mărturiseşte iniţiatorul proiectului, profesor Mihaela Arhip.

Elevii clasei a X-a A, secţia arte plastice, care primiseră de la profesorul lor de limba română ecusoanele cu panglică albastră, în prima etapă, din ianuarie 2013, au dus mai departe proiectul, dăruind persoanelor importante din viaţa lor câte un ecuson.

În filmuleţul realizat de ei, despre lumea în care trăiesc, iubesc şi învaţă, au surprins prin spontaneitate şi prin mărturisiri emoţionante.

Printre cei care au primit ecusoanele s-au numărat colegi mai mari sau mai mici, cadre didactice, doamna de serviciu de pe palierul unde se află clasa lor, bunici, un preot, rude şi vecini, care au purtat cu elevii un dialog sensibil şi tulburător de aproape de realitatea noastră cea de toate zilele.

La finalul primei întâlniri, elevii clasei a X-a A au dăruit colegilor mai mici din clasa a VI-a B câte un ecuson, cu îndemnul de a nu rupe lanţul acestui joc deloc lipsit de seriozitate şi implicare afectivă, prin care ei demonstrează lumii că le pasă de ceea ce se întâmplă cu ceilalţi.

A doua întâlnire a avut loc în luna aprilie.

Vizionarea filmuleţului, care a constituit atunci punctul de plecare al activităţii, a fost urmat de un film realizat de elevii clasei a VI-a B, coordonaţi de doamna dirigintă, profesor Mihaela Livadaru. Pelicula a înfăţişat scene din clasă, de pe culoarul şcolii, interviuri luate cadrelor didactice implicate în proiect, prietenilor şi colegilor care au fost prezenţi la activitate, precum şi îndemnuri adresate celor dragi, însoţite de clipuri care le ilustrează.

Motoul acestui proiect, cel cu care a început şi s-a încheiat fiecare întâlnire, a fost: Cine sunt eu contează pentru ceilalţi.

Ecusoanele au plecat mai departe către cei care contează, în aşteptarea următoarei întâlniri.

Dacă veţi primi un ecuson cu panglică albastră, stimaţi cititori, vă rugăm, ajutaţi-l să îşi continue drumul.

Povestea filmuleţului care a constituit punctul de plecare al proiectului poate fi urmărită AICI