Criza ne pune in fata o alegere: fie ne schimbam in totalitate si re-devenim oameni, fie continuam ca si pana acum si ne indreptam spre distrugere, spune profesorul Florian Colceag.  Matematician, specialist in educatia copiilor supradotati, detinator al recordului mondial cu 84 de medalii la olimpiadele internationale, membru acreditat pentru Romania al prestigiosului World Council for Gifted and Talented Children.
 
Care trebuie sa fie schimbarea de sens? Cum ar trebui sa ne schimbam pentru ca lucrurile sa functioneze?
 
Au existat mai multe etape istorice: o prima etapa, cand oamenii au fost terorizati de natura, a doua a etapa in care oamenii au luptat impotriva naturii ca s-o cucereasca, a treia etapa in care oamenii au devenit atat de eficienti incat natura a inceput sa dea inapoi, a patra, in care oamenii au fost aproape gata sa distruga natura si a cincea etapa, care vine de aici incolo, in care oamenii trebuie sa reconstruiasca, sa protejeze, sa recupereze, sa integreze natura.

Asta e o schimbare totala de sens: sa nu mai luptam ca sa castigam averi, luptam ca sa mentinem echilibre, sa crestem valori, sa crestem calitati, sa crestem incredere. Pana acum natura ne-a dat, de acum noi trebuie sa dam. Pana acum societatea ne-a dat sau ne-a luat, noi trebuie sa dam. Familia ne-a dat, ne-a luat, de acum trebuie sa dam. Orice s-ar intampla noi trebuie sa dam.

Asa functioneaza lucrurile si o vedem in jurul nostru. De exemplu, asa a crescut Wikipedia- prin contributia cui a vrut sa puna, si Wikipedia a devenit acum cea mai interesanta si importanta enciclopedie, o open source, in care fiecare se poate duce si lua. De ce? Pentru ca fiecare om care pune ceva pe Wikipedia e responsabil de ce face. Iar oamenii simt responsabilitatea asta a sufletului.


Asa ar trebui sa ne educam copiii, dar oare stim cum, domnule profesor?
 
La copii noi trebuie sa le punem suflet. Sa le punem experienta noastra. Sa le punem directie, idealuri, motivatie, sa le dam aripi. Sa-i ajutam sa nu-si taie aripile, sa-i ajutam sa nu creada niciodata ca lumea e urata, ci sa creada ca lumea poate fi extraordinar de frumoasa daca pun si eu o mana de ajutor.

 
Criza din educatie si din constiinta oamenilor au provocat alte crize globale. Exista un management al crizelor? Cu ce sa incepem?
 
In managementul crizei in educatie sunt 3 tendinte. Tendinta 1 e sa mentina criza. O criza intretinuta creeaza o piata. Daca tii oamenii flamanzi, ei se vor inghesui sa cumpere hrana, vor face cozi si vor fi fericiti pentru 5 minute cand au cumparat un pic de hrana. Ii stabilizezi intr-o formula gestionabila. Dar daca le dai hrana suficienta nu vor mai fi dependenti de tine. Insa legile pietei cauta sa fidelizeze cumparatorul. Un sistem de educatie centralizat cauta sa fidelizeze cumparatorul, cumparatorul fiind elevul, profesorul, parintele. Copilul depinde de nota nu depinde de cunoastere, nu depinde de evolutie. L-am fidelizat cu nota. Cu nota la purtare, cu prezenta/absenta, cu recreatia. Il fidelizam cu chestii marunte dar uitam de fapt scopul- acela al dezvoltarii personale.

Tendinta 2: provocarea de crize. Exista posibilitatea sa provoci o criza ca sa opresti o alta criza. Ca sa-l dai jos pe Sadam Husein e nevoie sa faci o revolutie. Deci, o criza care vine cu o alta criza, sau amplifica o alta criza. Crizele se pot intretine reciproc. E o metoda practic utilizata in mod frecvent. In educatie, daca ai un elev care nu sta in banca lui, provoci o criza mai mare, il exmatriculezi, il arunci pe strazi unde devine infractor sau anti-social. Politia nu are nevoie de infractori ca sa-si poata justifica bugetul?

Tendinta 3 e aceea de a merge la cauzele primare si a le rezolva. De exemplu, in urma cu multi ani, Japonia a micsorat la minim bugetul sanatatii si a marit la maxim bugetul mediului. S-au rezolvat problemele de mediu, drept pentru care oamenii au fost mai sanatosi.


Cum rezolvam criza in educatie? Cum ii facem pe copii sa le placa scoala?
 
In educatie, rezolvarea crizelor inseamna focusul pe elevi. Respectul fata de om. Respectul pentru cei care sunt in fata ta, nu fata de regulile impuse. E o modificare puternica de atitudine, pentru ca trebuie sa intelegem ca regulile impuse creeaza atitudini perverse. In jocul educational, dihotomia "eu sunt marele profesor", "eu sunt micul elev", produce efecte similare cu cele din relatia detinut, gardian. Acestea sunt jocuri de provocare a crizelor din sistemul de invatamant. Aceste pozitii creaza acum de fapt marile probleme de indisciplina in scoli, Romania fiind campionana la indisciplina in scoli.

Asta creeaza si spartura si ruptura totala intre profesori si elevi. Profesorii sunt pusi sa joace un joc care nu este cel de feed-back, nu este cel in care sa armonizeze cu elevul. Profesorul impune. De ce? Pentru ca i se impune. Apare provocarea elevilor care spun "de ce trebuie noi sa invatam prostiile astea care nu ne vor folosi niciodata in viata noastra?", "de ce trebuie sa fim desconsiderati si opinia noastra sa nu conteze?". Pentru ca li se impune programa, note, curriculum national, teste nationale, bareme, si un minunat sistem de tampire, care provoaca o stare conflictuala.


Si totusi, exista parerea aproape unanima ca inainte se facea scoala, ca elevii invatau. Acum de ce nu se mai poate cu acest tip de scoala?
 
Noi suntem tributarii unei educatii invechite, o educatie care nu mai corespunde timpurilor moderne, a educatiei industriale a oamenilor care lucrau pe banda. Cum trebuiau sa fie oamenii care lucrau in intreprinderi pe banda? Sa fie inteligenti? Sa fie geniali? Sa fie buni? Sa fie sensibili? Nu, trebuiau sa fie obedienti- deci trebuia sa cultivam obedienta. Care e riscul cultivarii obedientei? Dis-obedienta, revolta elevilor in scoli, care duce la indisciplina din scoli.

Rezultatul acestei educatii trebuiau sa fie oameni buni votanti, buni cumparatori, buni soldati si buni lucratori pe banda. Si daca unul facea pe nebunul, il scoteam si aduceam altul in loc.

Noi acum am iesit din epoca industriala, intram in post-industrial. Fabricile noastre nu mai functioneaza, oamenii nostri trebuie sa aiba deschidere, sa aiba continut uman, trebuie sa aiba inteligenta, creativitate, multe alte caracteristici pe care sistemul anterior nu le cerea, pentru ca ei vor lucra in multiculturalism, vor lucra cu tot felul de popoare care au background-uri foarte diferite, si atunci trebuie sa aiba toleranta; vor lucra in mediu deseori ostil pe care trebuie sa-l manevreze si sa poata gasi solutii si atunci trebuie sa aiba inteligenta, creativitate, inventivitate. Vor lucra intr-o lume foarte schimbatoare, in care se poate pieri cu usurinta, din epidemie globala, din cutremure, din taifunuri, etc, si atunci vor trebui sa stie sa lucreze impreuna cu altii, sa socializeze, ca sa poata face fata la presiunea evenimentelor.
 
Avem alte scopuri ale educatiei, cele vechi nu mai functioneaza.


Si cum sa procedam, concret?
 
Trebuie sa ne axam pe copil, sa-i dezvoltam ce avem mai bun, pentru ca acel ceva, care e foarte bun, va putea fi foarte util la un moment dat, in dinamica evenimentelor viitoare. Aici e marea problema. In dinamica evenimentelor viitoare, acel ceva bun va avea mare importanta. Caz concret. Putem dezvolta cursuri de gifted education intr-o scoala de oligofreni? Raspunsul paradoxal e: da, putem. Putem sa le dezvoltam ce au. Ei au inteligenta emotionala inalta. Si atunci, la ce sunt ei buni? Pot vorbi cu animalele. Afectiv, animalele ii asculta. In momentul de fata ne mor 30 de specii pe zi. Si atunci e necesara o nisa de pesroane care sunt specializati, prin natura si structura lor ca sa poata comunica cu o natura in curs de disparitie, nu? Si ce daca mor animalele? In clipa in care se intampla asta, am dezechilibrat un sistem care se intoarce repede impotriva noastra.

Sursa: epochtimes-romania.com