Prof. PANAINTE FORTU
Ce s-a petrecut, insa, odata cu vestea trecerii in lumea vesnica a Profesorului PANAINTE FORTU atinge cu adevarat dimensiunea unei pilde crestine, a unei lectii de viata si de vietuire. Este acesta un semn ca dincolo de studii, doctorate, grade, diplome, corpuri de elita sau alte gaselnite contemporane, masura unui dascal o da NUMAI SI NUMAI elevul sau.
Acesta este motivul pentru care astazi, in ziua inmormantarii Profesorului PANAINTE FORTU (ora 13.00, la Cimitirul Eternitatea), ultimul cuvant il au fostii sai elevi.
DUMNEZEU SA IL OCROTEASCA!
Va rugam sa parcugeti mesajele postate pe site-ul Stiri Botosani, cuvinte la care multi dintre actualii profesori (cu tot respectul) au a gandi bine:
Dumnezeu sa va odihneasca sufletul, domnule Profesor! V-am cunoscut ca DASCAL si ca OM si ma inclin cu respect. Un pios omagiu si recunostinta pentru tot ce ati facut in invatamantul botosanean. Condoleante familiei indurerate! Dumnezeu sa va dea putere si tarie sa treceti peste aceasta cumplita incercare! (Florin Ababei)
Odihna vesnica FORTEI calauzitoare a multor generatii de elevi
Dumnezeu sa-i dea DOMNULUI PROFESOR FORTU odihna vesnica cea bine meritata. A trecut prin aceasta viata neobosit si mereu dornic de a transmite elevilor sai pasiunea de a trai si de a se perfectiona in ceea ce fac, le-a insuflat ardoarea de a depasi mediocritatea, de a gandi si cerceta dincolo de barierele impuse de vreun sistem. Cu bucurie l-am regasit acum 4 ani, la intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, acelasi OM energic, plin de umor care cu multa intelepciune se adresa fostilor elevi ca si cum am ar fost si actuali si carora inca le mai dadea sfaturi de viata. Minte GENIALA si un mare OM, un PROFESOR cum multi si-ar dori, a cucerit multe generatii de elevi printr-o pegagogie neconventionala si umana, prin vioiciunea sa debordanta, prin fermecul sau irezistibil, prin profesionalismul recunoscut si pasiunea pentru fizica inducea o atmosfera placuta si relaxanta si captiva pe orice elev, trezindu-l din adormirea de la ore. El, domnul profesor FORTU a fost unica FORTA care ne-a atras fara reactiune in cursa pentru studiu si ne-a indemnat a trai cu placere frumosul, dar si greul deopotriva. Multumesc DOMNULUI PROFESOR FORTU ca mi-a dat lectii de viata de care si astazi tin cont si le transmit mai departe. Pomenit va fi de toate generatiile onorate ca l-au avut ca profesor pe distinsul dascal. Odihneasca-se in pace. (Andronic Daniela)
"am un sac de diode", "va fac capul damburi", "problema e bomba la rusi", "iesi la tabla si scrie ce stii"… Multumim, Domnule PROFESOR! Au ramas urme puternice ale trecerii D-voastra prin Botosani. La buna revedere! Condoleante familiei. (Cristi)
Va mai aduceti aminte?
....sau... decat un 9 de tinichea mai bine un 8 de aur....Va mai amintiti cum intra in clasa? Intai se deschidea usa...apoi intra ca un vartej desena 2-3 probleme in aer si dupa 3 minute intreba candid....Oare la voi am ora ?..cu un zambet sugubat ca nu cumva sa fi gresit clasa...Clasa. clasa....miroase a...?,....a ce ? ...a un val de 3. Cui ii punem 3... cui ii punem 3? Nu stiu sa fi pus vreodata o nota proasta... Te strangea la pieptul lui patern. Cand te simtea ca ai probleme, te intreba daca esti bine, ce fac ai tai, daca esti sanatos... si asta in mijlocul ascultarii, daca efervescenta si emotia creata se putea numi lectie, spunand apoi: Clasa, ...clasa... cel mai tampit profesor este acela care crede ca fara obiectul lui nu se poate trai... Se adresa mereu cu... domnule elev… lucru de neconceput in perioada comunista. El nu a predat fizica, ci lectii de viata... La sfarsitul caietului notam expresii care ma gandeam ca vor fi celebre peste ani... Apoi cu rusine, ca si cum i-as fi stirbit din aura prin acel gest, rupeam foile... Problema cu ursul o mai stiti? Un urs cu greutatea de 300 kg cade intr-o groapa de 18 metri cu latura patratului de 4 m. Se da acceleratia gravitationala 10m/s... sa se afle culoarea ursului! Regrete eterne marelui OM care si-a lasat o particica din sufletul lui in fiecare din noi...!
Timpul n-a mai avut rabdare...
Ascultam fizica impletita cu povestile despre marile imperii din intinsa Asie... Odata cu ropotul hoardelor mongole, cu cresterea si apusul imperiilor planetei, cu istorisirile despre marii scriitori romani si ai lumii, fizica se scurgea pe nebanuite in sufletele noastre ca un lucru de taina si de mare pret! V-aduceti aminte?... Omul care stia toate problemele de fizica publicate vreodata astazi se retrage pentru a se reuni probabil cu ceilalti din Marea Galerie... prof.Pricopie Vasile, prof. Vasilica... Fie odihna vesnica fauritorului de cale si fie-i somnul lin in vesnica pomenire! (Gabriela S.)
Ramas bun...
Nu numai ca stia despre ce vorbeste dar avea un mod de a captiva atentia noastra, ne facea sa-l urmarim in constructiile lui, aprecia constructiile noastre, mirosea de la o posta mintile destepte, analiza situatiile si tragea concluzia corecta, nu dusmanea pe nimeni, dadea la suprafata tot ce era mai bun in noi, era generos, era corect.... O stim prea bine ca lui ii datoram mare parte din reusitele noastre. Elevii lui sunt raspinditi in lumea intreaga, si nu cred ca este unul sa nu-i datoreze un nemarginit respect. Ramas bun, Dom’ Profesor, am fost extrem de norocosi sa te avem dascal.
Va aduceti aminte ca venea cu bicicleta la liceu? Nu-i placea internetul plin de garbage, zicea ca stiinta adevarata se gaseste in carti, in culegeri publicate, gazete de fizica...Cit de adinc imi suna acum...Oh! Domnule Profesor! (Gabriela S.)
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace. Intr-adevar asa cum au spus si altii in celelalte comentarii a fost un om deosebit. L-am avut ca profesor timp de 4 ani si cu adevarat orele de fizica erau o placere. Nici un alt profesor nu s-a ridicat la nivelul domnului Fortu. Jongla cu cunostinte din multe alte domenii decat fizica iar umorul de calitate era sarea si piperul a tot ce facea sau zicea. In vremuri comuniste a fost singurul profesor care parea sa vina din cu totul alta lume decat cea a comunistilor. Tot respectul !!! Ne vom aminti cu multa placere de dumnealui, chiar si familiile noastre care nu l-au cunoscut dar care stiu de dumnealui de la noi. (Mihaela)
Mi-a fost diriginte in anii 80. Pentru mine a fost cel mai mare DASCAL, cel mai bun PROFESOR, un mare OM. Dragostea pentru fizica devenise pasiune, stia toate problemele din toate culegerile, de la toate olimpiadele internationale, pe de rost, niciodata n-a venit la ore cu manual sau culegere. Vorbele si expresiile domniei sale de duh rasuna si azi in mintea mea ca odinioara...Va mai amintiti dragi colegi.. "ia sa vedem starea uniunii..." (si rasfoia catalogul uitandu-se la note si la absente) sau ...dupa ce scriai o tabla intreaga ce-ti trecea prin cap, te oprea zicand: hai, gata, treci la subiect!! m-ai plictisit destul.... Doamne, iti multumesc ca mi-ai dat sansa sa cunosc asemenea PROFESOR care va ramane pe vecie REPERUL invatamantului romanesc adevarat! Ramas bun domnule Diriginte! Dumnezeu sa va primeasca in imparatia sa, ca meritati pe deplin asta! Tot respectul meu este prea putin pentru dumneavoastra! (Catalina Anitoaie)
Profesorul Fortu nu ne-a invatat doar fizica, ne-a invatat sa fim oameni, ne-a invatat ca doar invatatura nu e suficienta, ca ne mai trebuie si iubire, si iertare, si umor. Eu unul mi l-am luat ca model in viata si am incercat sa fiu ca el. Nu am reusit nici pe departe. Era unic. Ramas bun, domnule Profesor! (elev)
Toate cele bune
A fost... nenea Fortu, dom` profesor... a fost nea` Panaite. Cuvintele parca isi pierd valoarea incercand sa spun ceva despre el... si constatat cu placere ca cel mai bine il descriu expresiile folosite... l-am recunoscut in multe din paragrafele de mai sus... Am sa te strang de coite ca pe imparatul Chinei... era una din expresiile prin care isi manifesta oarecum nemultumirea ca nu-ti vine ideea din capul ala facut deja damburi si care, de multe ori, facea elevii sa schimbe zambete... Au fost persoane care l-au vazut pentru prima oara in viata, fara a sti cine este, iar dupa cinci minute erau fascinate... Stia sa vorbeasca si cu oamenii simpli si cu cei importanti, si cu copiii si cu cei maturi, si cu cei veseli si cu cei tristi. Pentru ca vorbea intotdeauna simplu si direct... imi aduc aminte cum mi-a povestit odata, intr-un fel anume al lui, cum le-a dat unor mesteri care puneau parchet o suta de mii de lei ca sa-l lase sa priveasca, si cum el, in jumatate de ora le-a furat meseria... Asa cum poate multi dintre noi, cei care l-am cunoscut, pe langa fizica, am furat ce a avut el mai bun si mai frumos. (Valeriu)
Recviem pentru domnul profesor Fortu
Se pare ca boala "l-a facut knock-out" pana la urma pe unicul dascal care a stiut sa impleteasca cu atata maiestrie arta pedagogiei, pasiunea pentru viata si dragostea de elevi. Dupa ce timp de 4 ani "am mirosit doar a 7" la ora dumnealui am intrat la facultate cu o nota mult mai mare fiindca stia domnul Fortu sa ne motiveze intr-un mod atat de subtil si de discret, fara sa jigneasca sau sa abuzeze pe puterea oferita de pozitia de cadru didactic. Intr-o lume in care ierarhiile erau bine stabilite de oranduirea comunista, la ora dumnealui "era democratie". Asa spunea el, "stalpul reactiunii", iar noi ne uitam nedumeriti unii la altii in timp ce "bomba care a daramat Kremlinul" se rezolva cu atata naturalete la tabla iar "rezerva anti-tanc" ne scotea pe fiecare din bucluc. "Problemele nu erau sanatoase la minte" iar amenintarea "vezi ca-ti vâr creta pe gat" ne aducea doar zimbete pe buze. Nu fizica am invatat de la domnul profesor Forţu ci tot ce poti citi acum in cartile moderne de comunicare si dezvoltare personala. Ce viziune a avut omul acesta de a putut sa-si îndeplineasca nobila chemare astfel incat sa ramana atat de viu si de iubit in inimile tuturor elevilor sai? Ce fel de dascal mai avea candoarea sa ne numeasca pe noi colegii săi sau sa ne intrebe daca il "credem cules de pe drumuri?", prostul satului si noi sa il respectam si sa-l iubim mai mult decat pe oricare altul? "Fii mana de fier" era povata preferata iar orele domniei sale incepeau cu "ia sa vedem starea uniunii" in timp ce rasfoia catalogul părând ca tot ce era scris acolo era important, de dragul sistemului pe cand in realitate el era preocupat de sufletele noastre de adolescenti fiind parinte pentru fiecare dintre noi, avand grija de tot ce inseamna profunditatea fiintei umane. A avut pentru fiecare un sfat bun si o vorba calda, in stilul lui caracteristic, de moldovean hâtru si dus la biserica intr-o vreme cand noi inca nu-l cautam pe Dumnezeu. Chemat acum la El acest dascal minunat, sa calauzeasca poate in alte constelatii, ne lasa pe noi mai tristi si mai saraci dar cu bucuria de a fi intalnit pe cararea vietii noastre un Om adevarat! Pentru ca inainte de a fi profesor a fost un mare Om si astfel il vom pastra in inimile noastre! Cu dor si jale sa –l plangem impreuna si a ne rugam pentru sufletul lui! E trista "starea uniunii"! Dumnezeu sa-l odihneasca! Mihaela Vidopol( Balanovici) pentru clasa 12 E+F, generatia 1983/1987 liceul Mihai Eminescu Botosani 16.02.2011
Un monstru sacru al fizicienilor de la catedra
S-a stins un mare profesor de fizica...dar nu ca o flacara pe care poti sa o aprinzi, ci ca una care se stinge si lasa peren parfumul ! Remarcabil a intrat in legenda scolii romanesti, in timp ce altii sunt doar slujbasi ai unui regim, fie comunist, fie actual. A iubit fizica, oamenii si familia, subtil s-a dus dintre noi, ca sa nu supere pe nimeni, dar spiritul sau dainuie printre noi....Hei voi...We need his education!
De azi voi fi mai trist. Cel care m-a indrumat sa-l urmez in profesie nu mai e printre noi. Dumnezeu sa-l odihneasca. Il voi pomeni ca si pana acum elevilor mei ca un exemplu de profesor si de OM. (Prof.dr.Corneliu-Daniel F.)
Ba, domnule profesor, cei ca dl Fortu, fostul meu diriginte, au fost mereu pretuiti si iubiti... Multi dintre noi am facut Politehnica si datorita lui, neastamparului si spiritului sau mereu viu. Eram deja maturi si ne intalneam la poarta casei lui, cu uratul, clase intregi de actuali si fosti elevi.. si ne primea pe toti... si ne stia numele la toti... si doamna Virginica nu mai prididea cu prajiturile... si ne desparteam cu greu, doar pentru ca veneau mereu altii peste noi si casa devenea neincapatoare... Si cand veneam de la cate o olimpiada, poate parintii nu ne asteptau, dar nenea Fortu era mereu prezent pe peronul garii... De aceea mi-e sufletul cernit azi... si mie... si la sute si mii de alti "catiheti" ai sai. Ramas bun, domnule diriginte!
...am avut sansa sa-i fiu eleva... Dumnezeu sa-l odihneasca! Asa se spune in crestinism, desi eu nu cred ca odihna este cea pe care spiritul acestui mare om o cauta. A plecat sa gaseasca raspunsuri. Era neobosit atunci cand isi punea intrebari. Noi aveam impresia ca intrebarile ne erau adresate noua, elevilor, de fapt se intreba pe el insusi si uneori gasea raspunsurile doar privindu-ne fetele chinuite si tampe. Mi-e foarte draga expresia "tampit genetic" care ii poarta semnatura. M-am intrebat ani in sir ce voia sa spuna. Acum stiu ca nu era o injurie ci doar realitatea conditiei noastre de muritori de rand, inchisi in propria noastra carapace, fara acces la marile taine care ne sustin existenta. D-nul profesor Fortu stia ca pe aici suntem doar in trecere si ne-a invatat sa trecem cu ochii deschisi. Imi amintesc cum desena cu degetul in aer rezolvarea problemelor, spunandu-ne ca asta e singura forma de invatare, iar noi nu pricepeam nimic. De fapt ne invata sa vedem acolo unde nu se vede....acolo este misterul, acolo sunt solutiile, acolo poate ca ne vom intalni candva..... Multumesc Domnule Profesor pentru existenta Dvs. Dumnezeu sa va lumineze calea catre El! (Lungu Cristina)
Dumnezeu sa-l ierte pe dl. Fortu si sa-l iubeasca asa cum l-au iubit elevii
Pe domnul Fortu l-am avut profesor de fizica timp de 4 ani si desi eram intr-o clasa de umana, am fost impresionata de cultura, stilul si comportamentul lui si l-am apreciat dintotdeauna. Spuneam candva ca daca ar fi sa-i prezint unei persoane tinutul meu natal, i-as arata Ipotestiul lui Eminescu, liceul in care am invatat si pe domnul Fortu. Acum nu l-as mai putea prezenta nimanui pe domnul Fortu, intr-adevar o forta a naturii, a fizicii, ca obiect de predare si a invatamantului romanesc. Imi pare tare rau ca domnul Fortu nu mai e printre noi si doresc ca Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-l iubeasca, asa cum l-am iubit noi, toti elevii sai! Rodica Muresan (Movilau)
Echilibru de iubire, daruire, sacrificiu si mister
Dumnezeu sa-l odihneasca in lumina Sa pe Omul Fortu Panainte, dupa lumina ce-a daruit si el la multi asemeni mie, la altii mii. A trecut in lumina un om de lumina iar marturie lui stau si amintirea caietelor de fizica ale generatiei mele - o dualitate real/umana, care ii consfinteau statutul de mare pedagog. Elevi sarguinciosi sau in devenire, consemnam, oficial, manifestarea legilor materiei in prima parte - in fapt o descriere comensurabila a genialitatii dascalului Fortu, dar mai era si aroma paginilor din coada, care transcendeau materia si sistemul - in care-l iconografiam, neoficial, pe nenea Fortu prin vorbele-i de duh, vorbe carora le pipaiam profunzimea, ori daca nu le puteam patrunde pe deplin intelesul macar speram ca le vom gasi candva talcul. Iar talcul unor vorbe inca mai lasa loc de mestecat si in ziua de azi: - "Nu suntem pregatiti pentru democratie" - "Cultura generala e ceea ce-ti ramane dupa ce-ai uitat tot". Si pacat ne-ar fi, celor ce-l pomenim, de n-am aminti si lectia de umor predata constant de nenea Fortu, ca antidot sistemic si liant neuronal. Nuantata si distilata in retortele ecuatiilor fizicii, nu pot sa uit a sa curajoasa si neinhibata, primordiala poate pentru Romania anului 1981, lectie de educatie sexuala, pornita cu umor de la o lege a materiei - ciocnirea bilelor. Cred ca Dumnezeu e un echilibru de iubire, daruire, sacrificiu si mister, iar Omul Fortu Panainte, asa cum l-am cunoscut eu, avea toate aceste atribute. Pacatul meu e ca, desi l-am marturisit intreaga viata, nu i-am marturisit-o pe deplin. Sa ma ierte Dumnezeu, iar pe el sa-l odihnesca. Condoleante familiei indurerate! Dumnezeu sa va dea putere si tarie sa treceti peste aceasta grea incercare! (Puiu - generatia 1981)
Atit cat mi s-a dat sa vad privind printr-o fanta ingusta....
M-am gindit mult daca sa scriu sau nu despre particica din profesorul Fortu pe care am vazut-o eu. Este profesorul care m-a fascinat cel mai mult dintre toti cei implicati in educatia mea. Este profesorul total care nu a predat doar materia fizica. Stia matematici, literatura, istorie, biologie, ce mai? o enciclopedie intreaga! Avea un simt extrem de fin de a transmite idei chiar si in vreme de cenzura. Imi aduc aminte o intamplare de pe vremea cand era obligatoriu sa se studieze "Tezele din aprilie" ale fostului geniu carpatin. Toata suflarea liceului, de la portar pina la director trebuia sa se afunde in studiul faimoaselor teze ale "Carmaciului". Directoarea a observat ca profesorul Fortu se indeletnicea cu altceva si a intrebat: "dumneavoastra ce faceti tovarasu Fortu?" - "Teze" a fost raspunsul riguros exact al acestuia, ridicand ziarul (cu tezele din aprilie) peste care avea de fapt caietele de teza, ale clasei a XI-a. Genial! Da, genialitatea lui a constat si in modul in care a predat o materie dealtfel nu la indemana oricui, dar si in modul in care ne-a dat lectii de viata, de cultura generala, de a ne purta ca fiinte umane. Si trebuie sa mentionez ca toate acestea le-a facut cu o discretie pe care eu n-am mai vazut-o la nimeni. Dar oare numai fizica am invatat? - legea inductiei electromagnetice - "noi curentul cel indus totdeauna ne-am opus cauzei ce ne-a produs", pentru ca nu-i asa? japonezii descoperisera ca se memoreaza mult mai bine stiinta in versuri... Dar oare despre patriotism nu am invatat? Patriotism real, nu propaganda comunista... Stia ce inseamna patriotism si dragoste de neam sau respectul pentru virstnici, si nu se sfia sa ne arate si noua... Dar poate, cel mai important lucru pe care l-am invatzat de la profesorul Fortu a fost sa apreciez profunzimea si sa evit superficialitatea, sa urmaresc a gasi mereu esenta. Desi multe din zisele profesorului nu mai sunt de actualitate, eu le-am repetat mereu copiilor si prietenilor: "la problema asta au baut apa 2 continente si pe al treilea l-o spariet", "inginer Scîrbutza", iar acum, in zilele acestea, dupa ce "batrinul a dat semne de oboseala" eu ma gandesc ca-i bucurie in Univers pentru ca in sfarsit Fortu merge la "Imparatie", acolo unde de fapt ii era locul, dar a mai zabovit printre noi putin, pentru a ne da pilda de traire... Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace si sa ne ierte pe noi pacatosii daca nu ne purtam intotdeauna la inaltimea standardelor pe care domnia sa le-a jalonat, vietuind! (inginer Scîrbutza)
Ramas bun, draga domnule diriginte Fortu
Ce pacat ca un suflet asa de ales a trebuit sa plece dintre noi! Era "jalait" cand ne scotea la tabla sa rezolvam problema de la olimpiada "de la rusi" sau cand trebuia sa umpli doua table cu demonstratii- dar ce bine ne simteam cand ne lauda si spunea "...... om de baza". Energia si optimismul sau erau de-a dreptul molipsitoare pentru noi, elevii. Fiind profesoara si diriginta il am mereu ca model in minte si suflet. Mutumesc domnule diriginte pentru lectiile de viata date si sa luminati, acolo sus tot asa cum ati facut si pe pamant. (Sirbu Camelia)