POEMUL ZILEI: Pablo Neruda, "Poema 15", Știri Botoșani, Cultură

POEMUL ZILEI: Pablo Neruda, "Poema 15"

Stiri BotosaniJoi, 26 Iulie 2018Cultură500 vizualizări

PABLO NERUDA

Despre Pablo Neruda se vorbește ca despre un poet al iubirii și al disperării. Un destin fărâmițat de un timp al frământărilor politice. Despre Pablo Neruda, Mariano Picón Salas folosește cuvinte abrupte, vocea poetului este una "cumplită, disrugătoare". În poezia lui Neruda, spune Mariano Picón Salas, "se revarsă, ca într-un fluviu enorm, multe din coşmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca într-un mare curs de apă tropical, în el se contoepesc fluturele şi calmanul, putreziciunile nopţii şi parfumul zorilor. Dar sub valurile acestei ape curgătoare continuă să existe o viaţă subterană şi gregară, nocturnă, plină de mâl şi rădăcini".

Poema 15

Îmi placi când esti tăcutã cãci parcă esti absentă,
Și mă auzi din depărtare și vocea mea nu te atinge.
Se pare că ochii ți-ar fi zburat
Și se pare că un sărut și-ar pecetlui buzele.

Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plină de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvântului melancolie.

Îmi placi când esti tãcută și parcă esti îndepărtată
Și parcă te plângi, fluture în șoaptă.
Și mă auzi din depărtare și vocea mea nu te ajunge.
Lasă-mă să tac și eu cu tăcerea ta.

CITEȘTE ȘI: "Apelul lui Daniel Relenschi, după moartea fratelui său: ”Pentru noi este un șoc,..."

Lasă-mă să-ți si vorbesc prin tăcerea ta
Luminoasã ca o lampă, simplă ca un inel.
Ești precum e noaptea, tăcută și înstelată
Tăcerea ta e stelară, atât de îndepărtată și de simplă.

Îmi placi când ești tăcută căci parcã ești absentă.
Distantă și îndurerată ca și când ai fi murit.
Un cuvânt atunci, un zâmbet ajung.
Și sunt bucuros că nu e adevărat

Pablo Neruda s-a născut pe 12 iulie 1904 și a trăit până pe 23 septembrie 1973. Poet și om politic chilian, consul în Spania, Japonia, China, ambasador la Paris. În anul 1971 a fost disins cu Premiului Nobel pentru Literatură, "pentru opera lui, care, cu sufletul unei forțe elementare, dă viață destinului și viselor unui întreg continent".

În 1921, Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a urma Institutul Pedagogic și a deveni profesor de franceză. La 14 octombrie obține premiul întâi la concursul Federației studenților din Chile pentru poemul său Cântecul sărbătorii, care se publică în revista Federației studenților intitulată Juventud. În anul 1927 Pablo Neruda este numit consul onorific la Rangoon (Birmania). În 1928 este numit consul la Colombo (Ceylon), iar 1929 ia parte la Congresul Panhindus desfășurat la Calcutta. În 1930 este numit consul la Batavia (Java). La 6 decembrie 1930 se căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz. În 1931 este consul la Singapore. În 1932 după o călătorie pe mare, care durează două luni, se reîntoarce în Chile. La 28 august 1933 sosește la Buenos Aires, unde fusese numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz îi întâlnește la 13 octombrie pe Federico García Lorca. La 5 mai 1934, Pablo Neruda pleacă la Barcelona, unde este numit consul. La 4 octombrie se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina. La 6 decembrie ține o conferință și un recital de poezie la universitatea din Madrid, fiind prezentat de Federico García Lorca. În casa Morlei Lynch o întâlnește pe Delia del Carril. La 3 februarie 1935 se transferă la Madrid, pentru aș exercita funcția de consul.

La 18 iulie 1936 începe războiul civil spaniol, iar la scurt timp este ucis Federico García Lorca. Neruda începe ciclul de poezii intitulat Spania în inimă. Este destituit din funcția de consul. Pleacă la Valencia, apoi la Paris. La 7 noiembrie scoate, împreună cu Nancy Cunard, revista Poeții lumii apără poporul spaniol. Se desparte de Maria Antonieta Agenaar. În februarie 1937 ține la Paris o conferință despre Federico García Lorca.

La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapacá și Antofagasta. La 3 februarie, Curtea Supremă aprobă destituirea lui Neruda din funcția de senator al Republicii. La 5 februarie tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată trăiește ascuns în Chile, scriind Cânt general.

În 1972 este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde ține discursul de deschidere și protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră țara sa. Începe să-și scrie Memoriile. Renunță la funcția de ambasador la Paris și se întoarce în Chile, prilej cu care guvernul organizează în cinstea lui o mare adunare populară pe stadionul național din Santiago. La mijlocul anului 1973, adresează o chemare intelectualilor latino-americani și europeni pentru evitarea războiului civil în Chile. La 11 septembrie, un puci militar răstoarnă guvernul Unității Populare, iar președintele Salvador Allende este asasinat.

A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la câteva zile după răsturnarea guvernului Unității Populare de către forțele armate reacționare.