Poemele lui Dan Laurenţiu zdruncină, indiferent că povestesc despre viaţă sau despre moarte. Unele sunt solemne, fastuoase, altele construite în fior, în stare de graţie. Găsim în poezia lui Dan Laurenţiu acea uitare de sine atât de greu de atins, însă cu o permanentă conştientizare a eului, a prezentului, a cuvântului asumat.
On revient toujours
Totdeauna m-am temut de femeie
ascunde-mă mamă primeşte-mă
înapoi în pântecul tău
voi sta acolo ghemuit
ca un diamant
strălucind
într-un cuib
de mătase nocturn
voi fi ocrotit
de primejdii
nimeni nu va bănui
că m-am ascuns chiar acolo
la adăpost de privirile dogorâte de febră
ale acestor tinere preotese
care mă opresc în drum mă conduc
în faţa altarului şi-mi susură-n ureche
liturghia cea neagră răstignit pe crucea de foc
parfumuri violete penumbra iatacurilor
cu muzica anotimpurilor
Vivaldi la căpătâi şi Elvis la călcâie
ce ospăţ senzual ce sudoare de cal
mamă ia-mă înapoi ascunde-mă în pântecul tău
voi sta acolo pitit adormit ca un diamant strălucind
într-o cutie de catifea într-un cuib de mătase neagră
Dan Laurențiu s-a născut pe 10 august 1937, Podu Iloaiei, jud. Iași, și a murit pe 21 decembrie 1998, București. A studiat la Liceul "Național" din Iași și apoi la Facultatea de Filosofie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași. După absolvirea facultății a lucrat ca profesor la o școală profesională din Iași (1963-1966), apoi ca redactor la revistele literare Cronica (1966-1968) și Luceafărul (1969-1993) și la Editura Cartea Românească (1993-1998). A debutat ca poet în anul 1959 în revista Iașul literar (1959), iar primul volum de versuri, Poziția aștrilor, i-a apărut în 1967. A publicat ulterior mai multe volume de versuri, printre care Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), Femeie dormind (1993) și Mountolive (1994).
