Pastorel Teodoreanu, 118 ani de la nastere: Zece membri de partid

Pastorel Teodoreanu, 118 ani de la nastere: Zece membri de partid
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!


30 iulie 2012: 118 ani de la nasterea lui Pastorel Teodoreanu!


"Păstorel" este pseudonimul scriitorului Alexandru Osvald Teodoreanu, născut la 30 iulie 1894 în Dorohoi, nepot al lui Alexandru Teodoreanu şi fiu al lui Osvald Teodoreanu, botezat atribuindu-i-se prenumele ambilor înaintaşi paterni. Apreciind probabil prea împovărătoare prenumele sale, şi le prescurtează semnând oficios Al.O. Teodoreanu şi, ca scriitor, cu pseudonimul Păstorel, ales deloc întâmplător, după cum afirmă în volumul "Caiet – Foi îngălbenite", 1938, prin a sa literară Spovedanie:

Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.

Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pân’ la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.

Tot din aceeaşi familie face parte – ca al doilea copil, născut la 6 ianuarie 1897 – Ioan-Hipolit Teodoreanu, scriitorul arhicunoscut şi unanim apreciat ca prozator sub identitatea de Ionel Teodoreanu.

După cum putem citi în prestigiosul volum Epigrama în literatura română publicat de prof. dr. în filologie Elis Râpeanu (Editura Dealul melcilor, Braşov, 2001, pagina 272):

De la tatăl său – Osvald Teodoreanu – a moştenit jovialitatea, verva, dar şi dragostea pentru chefuri bine stropite cu "lacrimi de struguri". Această ereditate pe linie paternă intră în rezonanţă perfectă cu cea de pe linie maternă. Bunicul matern a fost renumitul muzician Gavril Muzicescu. Darul muzical moştenit de la el l-a favorizat pe Păstorel nu numai să memoreze operele muzicale sau literare, ci şi să potrivească ritmul şi rimele epigramelor sale – adevărate modele de prozodie, cizelate cu artă de bijutier.

După absolvirea liceului şi a cursurilor şcolii de ofiţeri, Al.O. Teodoreanu, proaspăt sublocotenent, este concentrat, luptă pe fronturile din Transilvania şi Moldova fiind rănit grav, e decorat cu "Steaua României" şi avansat în gradul de căpitan.

Debutul său, cu poezii, are loc în anul 1919 la Iaşi, în "Însemnări literare".

După absolvirea Facultăţii de Drept, este încadrat ca judecător supleant la Tribunalul din Turnu Severin, dar, după numai un an, pleacă la Cluj – la cererea lui Cezar Petrescu – pentru a contribui la apariţia revistei "Gândirea".

Împreună cu Adrian Maniu, scrie feeria în versuri "Rodia de aur", publicată în Viaţa românească şi jucată, în stagiunea din anul 1920, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi şi – peste 9 ani, şi la Naţionalul Bucureştean.

În anul 1928 debutează editorial cu volumul "Hronicul Măscăriciului Vălătuc", la Editura Cartea Românească, din Bucureşti.

Păstorel scrie şi publică, în anul 1931, când Nicolae Iorga era prim ministru al României, volumul "Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai, cu o scrisoare inedită de la Dante Aligheri", opuscul care – precizează o notă scrisă pe chiar a 2-a pagină- "…fiind refuzat de toate editurile din ţară, a fost imprimat mulţumită devotamentului unui grup de prieteni personali ai autorului. 9 Mai, 1931 leat". Din câte se spune, cu respectiva carte s-a mobilat vitrina unei librării în chiar ziua în care prim-ministrul vizita oraşul Iaşi, probabil chiar de 10 mai, Ziua Naţională.

În anul 1933 apare "Un porc de câine", iar în anii 1934-1935 cele două volume din "Tămâie şi otravă", o colecţie de panegirice şi pamflete care au fost retipărite în 1994.

Anul 1935 marchează şi apariţia cărţii "Bercu Leibovici", reeditată în 1942, iar următorul an apariţia volumului "Vin şi apă" după ce, de gura doctorilor, Păstorel face o cură de ape minerale la Karlsbad. Fiinţa lui, strâns legată de "darul dumnezeiesc" al dealurilor Moldovei, va face haz de necaz în scrisori şi în catrene.

Un juriu format din Liviu Rebreanu, Mihai Sadoveanu, Cezar Petrescu şi Al. A. Philipide acordă lui Păstorel Premiul Naţional pentru proză în anul 1937.

Anul 1938 aduce în librării volumul de poezie "Caiet".

Din nou, în 1939, căpitanul Al.O. Teodoreanu-Păstorel este chemat la arme în Regimentul 24 artilerie cu cartierul general la Roman, unde felul lui de a fi l-a făcut preţuit atât de colegii ofiţeri, cât şi de soldaţi.

La 3 februarie 1954, luptând cu nămeţii bucureşteni din vremea celei mai mari înzăpeziri din memoria noastră, în drumul lui spre tribunal, îşi dă obştescul sfârşit avocatul Ionel Teodoreanu, ceea ce a îndurerat în mod deosebit pe fratele său, Al.O. Teodoreanu–Păstorel.

Nu contrazice

Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu… viile!

* * *

"Uneltirea contra ordinei sociale"

Anul 1944 aduce schimbări neaşteptate în situaţia politică şi socială a ţării, subiecte noi de dispută politică, snoave, bancuri, glume şi, de ce nu, alte poante bune pentru epigrame, multe dintre ele valorificate de Păstorel.

Prof. dr. în filologie Elis Râpeanu scrie – în teza sa de doctorat "Epigrama în literatura română", publicată pe întinsul a 592 pagini în volumul având acelaşi titlu (Editura Dealul melcilor, Braşov, 2001):

Îndrăzneala acestor "poezioare" – aflate pe buzele tuturor – nu putea să rămână fără urmări. Astfel, după căsătoria sa cu doamna Poenaru-Căplescu, în 1953 (la 59 de ani), care a fost până la moartea lui cea mai potrivită tovarăşă de viaţă, scriitorul intră în atenţia organelor de securitate, făcând parte dintre mulţii intelectuali care au de suferit ani de detenţie pentru a-şi fi exprimat liber opiniile lor.. E perioada grea în care e supus interogatoriilor şi, până la urmă, arestat. Acest ultim deceniu de viaţă îl apasă în loc să-l înalţe pe cel mai spumos umorist român. Atmosfera de hărţuire şi de detenţie nu e propice epigramei amuzante, închinate vinului vechi, bun, domnesc, în locul ei scrie madrigaluri în care aluzia fină are tentă omagială la adresa confraţilor sau a personalităţilor artistice. Îşi pierde parcă aripile râsului, manifestându-şi în publicistică gustul său de cronicar gastronomic.

George Petrone – preşedintele Academiei libere Păstorel, din Iaşi – arată:

Un neam nu poate pieri atâta vreme cât îşi păstreză credinţa şi graiul. Acestea sunt santinelele cele mai de temut. Acestea nu pot fi doborâte nici de săbii, nici de foc, nici de urgie. Astfel se explică ura neîmpăcată şi dispreţul profund faţă de cotropitorul sovietic şi camarila bolşevică, instalată la putere de către invadatori după august 44. Epigramele puse în circulaţie la adresa acestora i-au atras şi anii petrecuţi în lagărele comuniste ale lui Gheorghiu Dej şi Petre Groza.

Să redăm câteva dintre aceste creaţii curajoase ale lui Păstorel:

Boi-miniştri…(din guvernul Petre Groza instaurat după 6 martie 1945, n.n.)

Caligula Imperator
A făcut din cal, senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi, miniştri…

În guvernul Groza…

În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri pentru completare,
Însă, ca să fie-un cabinet etern,
Îmi bag şi eu membrul în acest guvern.

Din Craiova pân’ la Iaşi

Din Craiova pân’ la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fi’ndcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

Epigramă pentru Marx, Engels, Lenin-Stalin-Ana Pauker

Două bărbi, o ţăcălie
O mustaţă fumurie
Şi o "gaură" pustie -
Vai de biata Românie!

În cinstea ta

În cinstea ta, Staline,
M-am aşezat pe vine
Şi ce-am făcut, sub mine,
Să ştii că-i pentru tine…

Statuii ostaşului sovietic

Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălţat acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Epigramele mai sus redate sunt doar o parte dintre cele reţinute de memoria celor existenţi în jurul lui Păstorel, unele dintre ele urmând a fi redate mai jos, atunci când ne vom ocupa de violenţa atacurilor lui la adresa slugoilor regimului totalitar. Foarte multe alte asemănătoare catrene ale lui Păstorel s-au rătăcit ori uitat datorită trecerii vremii. Posibil ca multe altele să se fi «păstrat» în dosarele securităţii sau chiar în cel al tribunalului de care a fost judecat şi condamnat la 6 ani închisoare înaintaşul nostru maestru.

Într-un răspuns dat anchetatorului de la securitate, Păstorel recunoaşte:

Eu am mai compus şi alte epigrame cu conţinut duşmănos la adresa regimului democrat, pe care le-am spus unor elemente reacţionare ca şi mine în cercul cărora m-am învârtit după 23 August 1944 şi până când am fost arestat. Nu-mi aduc aminte de conţinutul lor, însă în ele eu ironizam şi calomniam anumite fenomene şi măsuri luate de regimul democrat-popular în R.P.R.

În ceea ce priveşte lucrări în proză cu conţinut duşmănos anticomuniste, aşa cum am mai arătat mai sus, nu am scris. Am scris, aşa cum am mai declarat, numai epigrame după 23 August 1944.

Nici una dintre epigramele cu conţinut duşmănos pe care le-am scris după 23 August nu le-am publicat…

La pronunţare, împotriva lui Păstorel se reţin următoarele, în legătură cu epigramele:

Inculpatul a scris după 23 August 1944 o serie de epigrame cu conţinut defăimător la adresa regimului democrat-popular din Republica Populară Română precum şi poezii, în conţinutul cărora aducea calomnii împotriva unor persoane din conducerea statului şi a Partidului Muncitoresc Român.

A susţinut că epigramele ce i se atribue pe seama membrilor regimului nu-i aparţin, că el a scris epigrame glumeţe, dar nu împotriva regimului, pentru ca apoi să adauge că au fost şi unele ironii, deci împotriva regimului.

Prin Sentinţa Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară din dosarul nr. 201/1960 – din 1 martie – Al.O. Teodoreanu e condamnat la 6 ani închisoare corecţională şi la 3 ani de interdicţie pentru "uneltire contra ordinei sociale".

Probabil că, prin efectul unei graţieri, Păstorel a fost eliberat înainte de a-şi fi ispăşit întreaga durată a pedepsei. Regretăm că nu am găsit informaţii cu privire la data arestării preventive şi nici cea a eliberării efective şi nici privind faptul dacă – ulterior lui 22 Decembrie 1989 – condamnarea lui a fost desfiinţată de instanţa competentă. Poate că U.E.R. ar trebui să aibă o iniţiativă în favoarea realizării unui asemenea deziderat dacă altcineva n-a avut-o sau n-a reuşit să obţină rezultatul cuvenit. (citatepedia.ro)

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Adolescent cercetat pentru două infracţiuni, după o plimbare cu mopedul

astăzi, 11:51
149

Un adolescent a ajuns să fie cercetat pentru două infracţiuni, după ce a fost oprit în trafic de poliţişti. Băiatul, de 16 ani, din localitatea Păltiniş, se afla pe un moped şi a fost ...

Razii ale poliţiştilor printre agenţii economici! Au fost aplicate amenzi de zeci de mii de lei

astăzi, 10:01
417

Zeci de poliţişti au efectuat, joi şi vineri, razii în întreg judeţul pentru prevenirea şi combaterea comerţului ilicit şi impunerea normelor rutiere.Astfel, au fost legiti...

Un şofer ce transporta lemne fără acte a fugit când a fost tras pe dreapta de poliţişti!

astăzi, 09:43
599

Un tânăr ce transporta material lemnos fără documente a încercat să fugă de poliţişti, însă s-a ales cu o amendă uriaşă şi cu lemnul confiscat.S-a întâmpl...