George Pruteanu explica la un moment dat ca limba romana are vreo 200.000 de cuvinte, dintre care noi folosim abia cateva sute. Ceea e trist. Mai trist, insa, mi se pare ca si cuvintele alea putine pe care le utilizam sunt stalcite, gresit interpretate, folosite in contexte nepotrivite.

Daca ti-ai petrece cateva ore citind comentarii pe site-urile romanesti de stiri, te-ai ingrozi. Greseli de exprimare, de scriere, iar de cele de punctuatie nici nu mai vorbesc. De parca internetul ne-a anesteziat capacitatea de a vorbi si a scrie corect. 

Dar ce vorbesc eu de comentarii la articole, cand la televizor, in jurnalele de stiri, limba romana este masacrata, desi, teoretic, oamenii care scriu in asemenea redactii sunt profesionisti ai limbii romane? La fel se intampla in reclame, videoclipuri, ziare, reviste, discursuri. Ce asteptari sa mai avem, in cazul asta, de la strada?

Ora doisprezece este pentru prea multi acelasi lucru cu ora douasprezece, desi prima varianta este gresita.

Pe se merita il aud atat de frecvent, incat ma intreb uneori daca mai stie cineva ca acest verb nu este reflexiv, varianta corecta fiind, de fapt,  merita. Simplu, fara alta brizbrizuri.

Ceilalti se plimba prin targ ca ceilanti, iar orele amiezii au devenit  treptat  si gresit orele amiezei.

Exemplu nu se mai pronunta "egzemplu", cum ar fi corect, ci "ecsemplu", la fel cum executare se aude "ecsecutare", si nu egzecutare.

In vocabularul unui politician cunoscut, fost prim-ministru al Romaniei, "care" e folosit frecvent si nonsalant in locul lui  "pe care" – calitatile care le ai, cand normal ar fi sa spunem calitatile pe care le ai.

Sa aibe  e preferat lui sa aiba, desi e incorect, in timp ce "esti o persoana care stie" s-a transformat eronat in "esti o persoana care stii".

Japonezii sau chinezii au ajuns sa fie numiti pe meleaguri romanesti japoneji si chineji.

Pe la televizor se aude cam des presidentie in loc de presedintie, dezapezire in loc de deszapezire, primul-ministru in loc de prim-ministrul.

Exista in continuare oameni care semneaza e-mailuri, oferte promotionale sau scrisori cu indragitul, dar gresitul "Cu stima si respect". Formulare pleonastica, avand in vedere ca ambele cuvinte inseamna exact acelasi lucru.

O televiziune titreaza dezinzvolt ca Greul il va duce Videanu si Blaga in continuare. Dezacordul e evident pentru oricine a absolvit scoala gimnaziala (Greul il vor duce Videanu si Blaga…)

Nu mai facem diferenta intre datorita si din cauza, desi regulile de folosire par foarte simple – "datorita" are sens pozitiv (Am ajuns actor datorita mamei mele, care m-a sprijinit), in timp ce din cauza are un sens negativ (Am intarziat din cauza autobuzului).

Indragostitii se intreaba in metrou "Mai ma iubesti?", iar nelinistea pe care o arata privirea lor nu e deloc una lingvistica, caci daca ar fi fost asa, si-ar fi dat seama de greseala si ar intreba corect gramatical: "Ma mai iubesti?".

Putini mai cauta o casierie, majoritatea oamenilor vor o caserie, desi pe doamna de la ghiseu o numesc casiera, si nu casera. Totusi, daca suntem sinceri pana la capat, unii o mai alinta si doamna caserita.

Saptamana asta un site de stiri incerca sa ma convinga sa vad niste fotografii cu Madonna inainte de a-si lansa primul album de debut. Dar Madonna de cate ori a debutat?

Oamenii nu isi mai iau o perioada de repaus, cum ar spune dictionarele, ci prefera una de repaos.

Exemplele de mai sus sunt greseli uzuale, neatentii minore in aparenta, dar care se inscriu, din pacate, intr-o anumita tendinta tot mai pregnanta de nimicire a limbii romane. Iar, in acest context, saracia limbajului pare o problema mult mai mica decat exprimarea incorecta, care a devenit frecventa in toate mediile sociale. Inainte de a invata cuvinte noi,  hai sa le vorbim si sa le scriem ireprosabil pe cele pe care le stim deja.

Indiferent de ce vor sustine unii sau altii, nu esti snob cand vrei sa vorbesti corect limba in care ai invatat cine esti. Limba in care ai invatat sa gandesti, sa iubesti, sa ierti. Limba in care mama ta te-a alintat si ti-a linistit somnul cu cantece de leagan.

Da, sunt de acord ca limba e un organism viu, care trebuie sa evolueze. E firesc sa imprumutam cuvinte din alte limbi, daca acestea nu au corespondent in romana, asa cum este in regula sa folosim expresii din alte limbi pentru a desemna concepte intraductibile in limba materna. Nimic din toate acestea nu scuza, insa, folosirea incorecta a limbii romane.

Altfel, o sa ajungem intr-o vreme in care se va vorbi cam asa, fara sa i se mai para nimanui ceva gresit: "Ca multa lume din Romania noastra, eu m-am certat cu gramatica. Nu imi place, domnule, atatea reguli, ce sa fac? Trebuie ca sa se termine odata cu toata nebunia asta. Ce atata gramatica, ce, parca bunica stia gramatica... Si, uite, ca a trait foarte bine! Ca si om obisnuit, parerea mea personala este ca toate aceste reguli nu au sens. As vrea ca sa se inceteze cat mai curand cu toti filozofii astia care toata ziua-buna ziua vorbesc decat despre conservarea limbii. Sa vorbeasca fiecare cum poate".

Mihai Eminescu credea ca "masurariul civilizatiei unui popor este limba". Iar limba noastra este terfelita astazi fara nicio remuscare. Trageti voi concluziile in ceea ce priveste civilizatia poporului roman.

Iata cateva consideratii despre ce inseamna limba unui popor, extrase din studiul lingvistului Theodor Carpidan – Limba si cultura, scris la 1943.

"Privind limba ca supremul instrument al constiintei romanesti, ea nu se infatisaza numai ca un reflex al spiritului si al felului de a vedea lumea, ci reprezinta si expresia soartei noastre: numai prin limba noi ne dam seama de ceea ce am ajuns si suntem in mijlocul popoarelor ce ne inconjoara. Ea ne apartine mai mult decat oricare alta mostenire spirituala, pentru ca numai in ea se resfrange sufletul poporului nostru si intreaga realitate a vietii noastre spirituale.

Limba nu reprezinta numai un mediu de intelegere intre indivizi, ci serveste si ca instrument de  patrundere si adanca interpretare a vietii omenesti. (…) Limba reprezinta singurul mijloc pentru formarea spiritului. Nu se poate concepe o activitate spirituala , fara ajutorul ei. Toata gandirea si creatia noastra sunt legate de limba pe care o vorbim. (…)

Acest proces psihologic (limbajul articulat – n.red.) este cu putinta numai la om si constituie, in viata interna, semnul distinctiv care deosebeste pe om de animale. Pe de alta parte, stim ca fara cuvinte nu exista notiuni, fara notiuni nicio gandire, iara fara limba nicio viata spirituala mai inalta. (…)

Putem afirma ca limba, in felul cum se prezinta, ca un sistem gramatical complet si coerent, alcatuit din cuvinte, forme si constructiuni gramaticale, reprezinta minunea  puterii de creatie a spiritului omenesc. Cu ajutorul ei, noi putem exprima prin viu grai  sau in scris toate reprezentarile pe care le avem in minte, precum si tot ceea ce vrem, gandim si simtim. Din aceasta rezulta ca limba , ca expresie a spiritului si ca mediu de intelegere intre indivizi, nu reprezinta numai un produs al mintii, dar si al tuturor facultatilor care reprezinta sufletul omenesc. (…)

Limba reprezinta (…) si cea mai scumpa mostenire a unui popor. Nimic nu desebeste mai bine un popor de altele decat limba pe care o vorbeste.
Daca ar fi sa isi piarda tot ce caracterizeaza viata lui, precum: ocupatiunea, traditiile, datinile, obiceiurile si celelalte, insa continua sa-si pastreze numai limba, in cazul acela el ramane totusi deosebit de alte popoare. Atunci insa cand el isi pierde limba si pastreazatoate celelalte mosteniri, din clipa aceea isi pierde pur si simplu fiinta. Din aceste motive se poate spune ca nu exista un semn mai caracteristic, dupa care un popor sau un individ ar putea fi identificati mai bine, ca limba pe care o vorbesc. Ea este adevarata lor patrie. Transmisa din generatie in generatie, limba ne duce inapoi cu mii de veacuri".



Roxana Neagu