Intr-o republica trecuta prin jumatate de secol de comunism, pana si Paul Lambrino se poate pretinde rege cu un oarecare succes. Dar dincolo de efectele spalarii pe creier, fericirea cu care adversarii Casei Regale au primit si interpretat decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie are o doza de ridicol.

Inalta Curte nu a facut decat sa recunoasca o hotarare pronuntata initial in Portugalia, prin care este recunoscuta filiatia dintre Grigore Mircea Lambrino, tatal lui Paul Lambrino, si Carol al II-lea. Adica o chestiune civila care ii da dreptul d-lui Lambrino sa revendice bunurile care i-au apartinut lui Carol al -II-lea.

Ar trebui sa le caute mai ales prin Brazilia si pe la mostenitorii Elenei Lupescu, sotia lui Carol al II-lea in momentul decesului acestuia. Nu se pune insa problema ca Paul Lambrino sa aiba dreptul la vreun bun mostenit prin testament de Mihai I de la bunicul sau, regele Ferdianad.

Cat despre apartenenta lui Paul Lambrino la Casa Regala, ar trebui sa ne amintim nitica istorie. Casatoria principelui Carol cu Zizi Lambrino a fost incheiata cu incalcarea flagranta a Constitutiei Romaniei din acel moment, Constitutie care impunea cel putin informarea parlamentului asupra acestei chestiuni.

Nu era asa numai in Romania. Eduard al VIII-lea a abdicat dupa ce guvernul britanic a respins casatoria morganatica cu Wallis Simpson. Si asta pentru ca mariajul unui rege sau viitor rege nu este o chestiune de interes privat, ci una de interes national in cel mai inalt grad.

Asadar, incalcarea normelor constitutionale a fost temeiul absolut legal al anularii casatoriei inchiate la Odessa intre Carol si Zizi Lambrino. Anulare, nu divort, adica in termeni legali casatoria nici nu a avut loc. Mai mult, Grigore Mircea s-a nascut dupa trecerea a 300 de zile de la aceasta anulare, ceea ce il face, mai pe romaneste, bastard in toata regula.

Ca atare, Grigore Mircea putea capata cel mult drepturi civile, ceea ce s-a si intamplat, dar nu putea capata si drepturi monarhice. Adica, a devenit impreuna cu urmasii sai membru al familiei regale in sens civil, cu drepturile succesorale aferente, dar nu si membru al Casei Regale in sens institutional, domeniu in care seful Casei Regale, in speta Regele Mihai I, are drepturi absolute si nu se supune niciunei instante civile.

Iar statutul real al lui Paul Lambrino este cat se poate de edificator. Indiferent de fabulatiile sale, ele insele dovada ca nu intelege nimic din regulile monarhice, familia Lambrino nu a fost niciodata invitata la marile evenimente din casele monarhice europene. I-ati vazut cumva la nunta printului William, acolo unde au fost invitati membrii legitimi ai Casei Regale din Romania?

Toate monarhiile europene trateaza copiii nelegitimi in acelasi fel. Daca Wallis si Eduard ar fi avut un copil, credeti ca el ar fi stat la masa cu Regina Elisabeta si ar fi fost inclus in linia de succesiune la tron? Ca presedintele Romaniei are alta parere si a nasit odrasla despre care numai domnia sa poate crede ca este de vita nobila, este irelevant pentru statutul "monarhic" al familei Lambrino, dar cat se poate de relevant pentru nivelul sau cultural.

Dar insasi Zizi Lambrino a consimtit la rezolvarea amiabila si fara alte pretentii a chestiunii. Adica a acceptat sa plece la Paris in schimbul unei sume consistente, insotita de o renta viagera. Ca aceasta renta a fost mai apoi taiata de comunisti, aceasta este o cu totul alta chestiune, care nu schimba datele problemei.

Carol al II-lea nu a fost catusi de putin interesat de fiul sau Girgore Mircea, pe care nu l-a vazut decat o singura data, pe cand acesta avea 5 ani si se mai afla in Romania, si pe care a apoi a refuzat sa-l intalneasca, in pofida diligentelor depuse de acesta.

Asadar, EBA are un singur motiv sa-l felicite pe Paul Lambrino: a capatat, dupa cum spuneam, dreptul civil de a mosteni bunurile lui Carol al II-lea. Atat si nimic mai mult. Dincolo de asta, cuplul Lambrino ramane fix ce a fost si pana acum: un cuplu caricatural, amuzant cand nu e enervant.

(Ioana Ene)