Metafore vizuale: De la căderea în cotidian la salvarea prin rugăciune!

Metafore vizuale: De la căderea în cotidian la salvarea prin rugăciune!
Sâmbătă, la Galeriile de Artă "Ştefan Luchian" Botoşani a avut loc vernisajul expoziţiei "Metafore vizuale 2", un tandem cultural al artiştilor Liviu Şoptelea (Botoşani) şi Cosmin Iaţeşen (Iaşi), lucrările – pictură, sculptură, instalaţii – fiind la dispoziţia publicului până pe data de 10 mai 2015.

Lucrările au mai fost expuse – în aceeaşi formulă – la Iaşi, în noiembrie 2014, cu prilejul împlinirii a 155 de ani de ani de învăţământ artistic modern.

Sculptorul Cosmin - Mihai Iaţeşen este asist. univ. dr. univ la Universitatea de Arte "George Enescu" Iaşi, membru al U.A.P.R. - Filiala Iaşi. În viziunea artistului, "structurarea compoziţională a imaginilor metaforice implică modalităţi de expresie artistică bazate pe substituirea unor concepte propuse". Astfel, continuă sculptorul, "prin interpretarea stilistică a formei tridimensionale, sculptura statuară dobândeşte un caracter metaforic, dezvăluindu-se în spaţiu prin elocvenţă, vivacitate şi limbaj impresionant, deosebit de sugestiv".

De partea cealaltă, pictorul Liviu Şoptelea (membru al U.A.P.R. - Filiala Iaşi) îşi asumă "dimensiunile picturii" şi ne asigură că "imaginile sunt extrase din cotidian, metamorfozate poetic şi ne semnalează nevoia de experiment, de evoluţie către conceptual, ne schimbă modul de configurare a unei realităţi utilizănd simbolul".

Microrecitalul Corului "Enesciana", aşezarea evenimentului în contextul Zilelor Oraşului Botoşani, poate şi lumina amiezii de aprilie, au asigurat şi publicul, care a fost în număr mult mai mare la Galeriile de Artă.  

Corul "Enesciana", care s-a bucurat de aprecieri din partea celor prezenţi, a deschis drumul spre o perceptie afectivă a metaforei. Pentru că cei doi artişti au îmbinat întocmai concepte menite să stârnească – în înţelegerea lor firesc-umană – idei, stări, viziuni artistice sau pur şi simplu percepţii revelatorii din partea privitorului.                     

"Pictură în ulei pe pânză, sculptură în diverse esenţe, tot felul de instalaţii, artă pură, artă izvorâtă din pasiune, cu dragoste, artă făcută de doi oameni care cunosc ceea ce înseamnă şi modul în care se realizează arta, cunosc şi ceea ce au făcut înaintaşii, cunosc şi ceea ce vor să facă ei pentru cei care sunt şi care vor fi. De la rugăciune la îngerii urbani, de la lucrurile care le sunt apropiate, de la esenţe cărora poate în alt context nu le dăm importanţa cuvenită", a precizat muzeograf Ana Florescu.

Cosmin Munteanu a făcut un parcurs artistic al expoziţiei, prezentând totodată propria viziune, o reinterpretare vizuală a lucrărilor, concentrându-se mai mult pe pictura lui Liviu Şoptelea, după ce şi-a exprimat regretul că nu este destul de familiarizat cu sculptura lui Cosmin-Mihai Iaţeşen. "Mărturisesc de la început, nu am pretenţia de a fi critic de artă. Îmi pare rău că, fiind la depărtare, nu am avut prilejul să văd mai înainte lucrările domnului Cosmin. Astă-vară am văzut una dintre expoziţiile lui Liviu. Şi am spus atunci: iată, de la troiţă la alte simboluri. Da, troiţa, crucea, a fost făcută pentru a fi cineva pe ea. Dar poate cineva a încercat să urce prea repede şi a căzut. Expoziţia poate fi despre acel om care  a urcat prea repede şi a căzut. Nu definitiv, desigur. Întreaga expoziţie stă puţin în umbra melancoliei. Omul lui Liviu se complace în această melancolie şi în casă şi în rugăciune, şi în plimbare, în tot ce ţine de omul social. Omul lui Liviu îşi pune singur sârmă ghimpată între el şi casa care ar trebui să fie a omului. Are şi melancolia îngerilor. Omul lui Liviu se complace în melancolia aceasta dulce a socialului, a ceea ce ar putea să devină. Cu toate acestea, artistul în sine este un Demiurg. Asta nu numai că îl apropie de Creator, dar îl face să devină un pedagog în adevăratul sens al cuvântului. Demonstrăm că se poate vedea şi dincolo de o sârmă ghimpată, pe care de multe ori ne-a punem singuri. Este povestea Omului în social, văzută de el. De asta îl şi numesc Omul lui Liviu, omul este singura legătură între divinitate şi creaţie", a spus Cosmin Munteanu.

La rândul său, sculptorul ieşean Cosmin-Mihai Iaţeşen a transmis urări botoşănenilor, comunităţii aflată la ceas de sărbătoare, dar a punctat şi satisfacţia personală în legătură cu derularea proiectului pe care îl desfăşoară împreună cu pictorul Liviu Şoptelea.

"Întâlnirile noastre au fost în trecut de mai multe ori. Am avut ocazia să expun de mai multe ori în grupul de la Botoşani. Soţia mea este din Botoşani, a fost elevă a Liceului Ştefan Luchian, un liceu foarte bun, şi face cinste liceului, la Iaşi, alături de alţi absolvenţi de aici. Transmit, de Zilele Botoşanilor, cele mai călduroase urări din partea UAP Iaşi, mulţumim pentru atâta căldură cu care aţi umplut sala aceasta. Poate există ceva acolo, sus, lumina de afară poate are legătură cu tematicile noastre, cu abordările noastre din expoziţii, cu tema îngerilor, a păsărilor, a înălţării, a decăderii. Liviu a venit la Iaşi, la Universitate, şi l-am invitat în atelier. Mi-a arătat Fetiţa cu chibriturile. Eu chiar mă ocup acum de Pinocchio, sunt asistent universitar la Universitatea de Arte, şi mi-am dat seama că trebuie să avem un proiect comun, de o anvergură şi de o temporalitate mai îndelungată. Vă mulţumesc şi vă doresc vizionare plăcută", a spus Cosmin Mihai Iaţeşen.

Alăturarea (sau complementaritatea) lucrărilor celor doi artişti întregeşte conceptul metaforic al relaţiei omului cu divinitatea, întrucât fiecare dintre cei doi îşi expune – în idee şi prin exprimare artistică – propria viziune asupra trăirii, asupra spiritului, materializînd ideea şi conceptualizând până la abstractizare realitatea umană.  

Amintind de figurile lui Marc Chagall (chiar şi prin albastrul predominant), picturile lui Liviu Şoptelea produc, totodată, şi un aer geometrizant al compoziţiei, pe care însă ni-l oferă într-o manieră voit armonioasă, intenţionat abstractizată. Goliciunea trupului, simplificarea până la stilizare a carnalului, devine la Liviu Şoptelea o cale de a ilustra pictural experienţe lăuntrice ale personajelor, de a le aşeza în mijlocul căderii. Îngerii urbani nu sunt decât substraturi ale umanului perceptibil, forme ale trăirilor grosiere, personaje supuse instinctului, plăcerii, palpabilului.

Cel care echilibrează, simbolistic, "metafora vizuală", este Cosmin-Mihai Iaţeşen, care însă nu contrastează, nici nu combate. Sculpturile sunt indicii aşezate strategic, sunt aspiraţii către Divin. Rugăciuni desfăşurate în linii şi trepte care urcă, mâini împreunate, îngeri, aureole, înălţimi încrustate în lemn sunt mai mult decât mesaje artistice, devin certitudini şi finalităţi ale spiritului. Cosmin-Mihai Iaţeşen reuşeşte să creeze acea magie a spaţiului, să stăpânească întregul prin formă, idee, concept artistic.

O expoziţie care s-a conturat fericit, într-un moment sufletesc prielnic, de proaspătă primenire a Naşterii lui Iisus, dar şi al unei sărbători – Ziua Oraşului- care a adăugat evenimentului acea picătură de festivism atât de necesară unei astfel de manifestări.






 

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Ce drept ar avea sclavul contra mea, când tot ce are el îmi aparține?

Duminică, 22 Octombrie 2017
870

În urmă cu câteva săptămâni mă aflam în fața a zeci de elevi, invitată fiind în două licee din Botoșani să vorbim despre cele ale vieții, privite prin prisma ju...

Elena Ferrante, prietena mea genială!

Duminică, 22 Octombrie 2017
324

Elena Ferrante propune o tetralogie care acoperă, pe sute de pagini, destinul unor oameni cu nimic diferiți de oricare dintre noi. Fiind vorba despre patru volume publicate sub pseudonim, ...

MARIA MOȘNEAGU: "Părintele Justin Pârvu s-a uitat la mine și mi-a spus: tu să scrii, că poți!"

Vineri, 20 Octombrie 2017
2361

Femeie simpla, curata, luminoasa. Are 75 de ani. A venit pe lume in anii grei ai razboiului. Tata era pe front cand s-a nascut micuta Maria, al cincilea copil al unei familii de tarani saraci. Pe...