Memoria Zilei - Lucian Alecsa, poetul care a trecut lumea prin ascuţiş de sabie (în)cuvântată

Scriitorul Lucian Alecsa a călcat mai toate cărările literaturii şi ale umanului. A experimentat înălţimile, dar și căderile în abis. 

Memoria Zilei - Lucian Alecsa, poetul care a trecut lumea prin ascuţiş de sabie (în)cuvântată

Lucian Alecsa s-a născut în localitatea Mihăileni, judeţul Botoşani, la data de 31 ianuarie 1954. A absolvit şcoala primară şi gimnaziul în comuna natală (1961-1969), Liceul Teoretic Siret, județul Suceava (promoţia 1973). A frecventat Cenaclul literar "Mihai Eminescu" din Botoşani, condus de scriitorul Lucian Valea. Din 1993 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi. A publicat: Oraşul de gips, poezii, Iaşi, Cronica, 1992; Ars apocalipsis, poezii, Botoşani, Axa, 1996; Recurs la Joc secund, roman, Botoşani, Axa, 1999; Asupra căderii, poezii, Cluj, Dacia, 2002; Deasupra căderii. A doua geneză, poezii, Botoşani, Axa, 2003; Judecătorul, roman, Iaşi, Timpul, 2005; Ţinutul Klarei, poezii, Botoşani, Dionis, 2005; Nelegiuitul amant, roman; Piteşti: Paralela 45, 2008; Iluzionista Babette, poezii; Bucureşti, Editura Vinea, 2008; De veghe în lanul cu moroi, versuri, Cluj-Napoca, Limes, 2009; Klara, Babette şi alte iluzioniste, Iaşi, Tipo Moldova, 2011; Viaţă mahmură şi neagră, poeme; Timişoara, Brumar, 2011; Moartea e bine mersi, roman; Piteşti, Paralela 45, 2012; Femeia fără zâmbet, Editura Eikon, 2015; Umbra, agent dublu, Editura Junimea, 2016.

A fost redactor-şef adjunct al revistei culturale Hyperion, a desfăşurat o bogată activitate publicistică, colaborând cu versuri şi recenzii la revistele Ateneu, Baaadul literar, Caietele Oradiei, Conta, Contact Internaţional, Convorbiri Literare, Cronica, Curierul, Gazeta de Botoşani, Hyperion, Luceafărul, Monitorul de Botoşani, Nord Literar, Orizont, Poesis, România literară, Ţara de Sus, Viaţa Românească ş.a.

A fost distins cu Premiul pentru Debut, Poezie, acordat de Asociaţia Scriitorilor din Moldova, 1993; Premii acordate de Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, 1993, 2009, 2013; Premiul APLER şi Premiul pentru construcţii româneşti acordat de revista Convorbiri Literare, 2001. Figurează în antologiile de poezie Nord (Botoşani: Axa, 2009) şi Cina 12+1 / Vecernea 12+1 (Moscova: Vest – Konsalting, 2010). Opera sa a fost tradusă în limbile engleză, franceză, persană şi rusă.


Lucian Alecsa a trăit şi timpul măsurat, lumesc, dar a cunoscut şi spirala, eonul, energia ideilor, a raţiunii lucrurilor. A creat veşnicia prin poezie, prin metaforă, dar a şi călcat printre oameni tumultuos, trecând lumea prin ascuţiş de sabie (în)cuvântată.

Trăia într-o voluptate intelectuală a cuvântului scris, fără să epuizeze înţelesurile, fără să se înfricoşeze, ca noi toţi, de efectele dezastruoase ale strigătului. Ştim cu toţii, nu mereu avea dreptate, uneori recunoştea, şi atunci, în acele momente, ieşea la suprafaţă un Lucian vulnerabil sentimentelor umane, răvăşitoare.

Însă Lucian Alecsa trebuie aşezat în scrisul său. Trebuie privit prin ochiul cuvântului-metaforă, în mantra poeziei şi a descătuşării sale spiritual-fataliste. Scriitorul Lucian Alecsa a călcat mai toate cărările literaturii şi ale umanului.A experimentat înălţimile, dar și căderile în abis.  Dar de acolo, din deznădejde şi din hăul purificator, mai avea încă multe a ne spune. Ce a rămas nerostit va rămâne pitit în scrierile sale, iar noi vom desluşi atât cât ne va fi dat. După cum l-am cunoscut fiecare.

A plecat la Domnul în ziua de 5 februarie 2016.
 

LUCIAN ALECSA: Nebunul şi soldatul

Nebunul îşi spală zilnic cămaşa de forţă
cu periuţa de dinţi din dotare
precum răcanul buda
sub privirile gigaşe ale superiorilor
ambii siliţi de insomnie

nebunul este surghiunit într-o coajă de vis
metalică şi plină de ţinte de aur
haleşte în neştire pilitură de nervi oxidaţi
într-o totală euforie
i-au explodat gingiile
au dat buzna iarăşi dinţii de lapte
îşi pansează barba c-un cleşte steril
de teamă să nu-şi infecteze fanteziile

soldatul e un sâmbure de piersică
sub talpa generalului
sufletu-i asemenea unei proteze de poţelan
clămpăne sub jetul înjurăturilor
caporalul îl loveşte cu bombeul peste meclă
aducându-i aminte c-a lăsat acasă o fată borşoasă
i s-a deschis corespondenţa
i s-a pârjolit intimitatea

ambii îşi trasează lângă ferestre stoluri de păsărele
gălăgioase şi viu colorate
aşa, doar să le ţină de urât şi să aibă cu cine conversa!

peste rafturile de amintiri ale nebunului
suflă crivăţul în draci
cuvintele ploşniţă
plesnesc ca arse
hărmălaie mare în plămânii medicului de gardă
în schimb
în bârlogul sentimentelor cazone

se culcuşesc tot felul de mândre
care de care mai despuiată
soldatul face instrucţie cu ele
cât e somnul de lung
până ce sufletul i se face leoarcă de transpiraţie
şterge grăsimea de pe gamelă cu emoţiile lor neclăite
ochii-i colindă hai-hui
printre grenade, îngeri şi minijupe

seară de seară
umbrele celor doi horesc şi joacă ţonţoroiu
sub streaşina aceluiaşi ospiciu
administrat de mine.

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Memoria zilei: IPS Adrian, arhiepiscopul românilor din Occident. "Cânta "Tatăl nostru", după melodia lui Ciprian Porumbescu"

Joi, 22 Februarie 2018
210

IPS Adrian Hriţcu, născut pe 22 februarie 1926, la Ştiubieni, plecat la Domnul pe 23 februarie 2013, a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe române pentru Europa Centrală și...

Cinci deținuți au jucat pentru șapte copii din Botoșani! Întinzi și tu o mână? FOTO, VIDEO

Miercuri, 21 Februarie 2018
824

Cinci deținuți pe scenă. În sală, șapte copii care au nevoie de ajutor. Și zeci de adolescenți care aplaudă frenetic prestația actorilor, aplauze sparte zgomotos de hohote de râs în cascad...

Ce nu ne interesează pe noi, dar știu străinii care ne cumpără pământurile?

Miercuri, 21 Februarie 2018
826

A vorbi astăzi despre pământ a devenit desuet, retrograd. Nu suntem conștienți de imensa bogăție pe care o avem aici, sub talpă. Academicianul Cristian Hera ne așază în față o r...