La mulţi ani, DANA TAPALAGĂ!

La mulţi ani, DANA TAPALAGĂ!

 DANA TAPALAGA  

La nici o oră de la premieră, degetele scufundă tastatura într-o frământare surdă de stări, revolte şi nerăbdări ce se vor aruncate în cuvinte. Telefonul pâlpâie, deşi e aproape miezul nopţii. Mesajul de pe ecran nu-mi dă răgaz să despart încă personajul din film de actriţa care mi-e atât de dragă.

Dana Tapalagă mi-a fost mai întâi dătătoare de suflet. I-am scris după succesul pe care l-a avut la Cannes cu filmul După dealuri, al lui Cristian Mungiu (în care joacă rolul Maicii Stareţe) şi, neaşteptat, mi-a răspuns la cele câteva întrebări. Nu ştiam atunci că Dana Tapalagă abia se întorsese din alte vieţi, pe care le trăise cu o intensitate de personaj al unui destin pe cât de dureros, pe atât de încărcat de splendoare.

Era aproape sfârşit de an 2012, cu un noiembrie arţăgos, ce arunca în oraş o vreme şuierătoare şi prevestitoare de ierni. Dana Tapalagă trăia înfiorarea apropierii de decembrie, când avea să-şi rupă din viaţă al doilea an fără Patric. Filmul lui Mungiu a fost mâna întinsă de Dumnezeu pe pământ, a fost vocea care i-a strigat, în momente de cumplită abandonare: Femeie, ridică-te şi mergi!

"Cristian Mungiu m-a luat in filmul lui atunci cand toata lumea - mai putin familia mea - m-a abandonat. Unii poate au crezut ca moartea se ia, altii nu doreau oameni tristi alaturi... Cristian a avut incredere in mine. Alaturi de el si de colegii mei am reinvatat sa rad, am scapat de cortizon, am invatat sa merg inainte. Nu am luptat pentru acest rol. L-am primit in dar… Cred ca Dumnezeu asa a vrut", îmi povestea Dana Tapalagă în interviul de după Festivalul de la Cannes, unde filmul lui Mungiu primise elogii şi premii pe măsură.

Primise rolul Maicii Stareţe... Grea misiune, neaşteptată povară. Rânduiala lui Dumnezeu se dovedea a fi nu doar covârşitoare, ci năucitoare de-a binelea. "I-am cerut binecuvantare parintelui meu duhovnic pentru ca urma sa ma joc cu focul... trebuia sa imbrac straie monahale. Am primit binecuvantarea. M-am gandit ca parintele meu si-a asumat aceasta binecuvantare ca pe o povara… nu suporta sa ma mai vada desfigurata de durere si atunci a acceptat implicarea mea in acest film... de dragul meu".

De altfel, rolul din film al Danei Tapalagă a fost copleşitor nu prin forţa interpretării, ci prin firescul ei. Dana Tapalagă nu făcea un rol, ea devenise acel personaj. O transpunere care dădea fiori, o trăire lipsită de orice patetism ortodox sau exagerare a manifestării.

După premieră, miezul nopţii ne găsea mărunţind în felii de imagine filmul. Era incredibil câte înţelesuri se aşezau acum privirii, fără să fie nevoie de argumentări, teorii sau dogme grele în adâncurile lor.

De fapt, Dana Tapalagă trecuse cu bine "dealurile" şi acum se întorcea la viaţă. Fără Patric, doar cu amintirea lui, cu tot ce rămăsese de la omul care o învăţase că viaţa nu are margini, că obstacolele nu sunt decât forme ale trării în doi. Patric nu o pregătise să trăiască singură, dar Dumnezeu o prinsese de mâini şi îi arăta din nou lumea!

Dar uneori oamenii care pleacă se transformă în lumină pentru cei vii. La aproape doi ani de la acel pustiu, viaţa după Patric devenise, în sfârşit, viaţa Danei. Cu oameni vii, cu premiere, cu împliniri. Deşi nimeni şi nimic nu putea aşeza la loc ceea ce un iresponsabil îi smulsese pe şosea.

Ne despărţim greu de povara dulce a poveştilor. În câteva ore se făcea duminică, o zi numai bună de trăit...

Un om şi personajul său...

Slujba e pe sfârşite. Biserica Vovidenia e înţesată de oameni, aproape suflet peste suflet. Cu greu, câte un copil sau vreo bătrână reuşesc să se strecoare pe firavul culoar rămas pe mijlocul bisericii. O văd de departe. Luminoasă, cu chipul jucându-se între seriozitate, cumsecădenie şi copilărie. Poposim în pridvor şi aglomeraţia o duce cu un pas în spatele meu. Aşteptăm binecuvântarea finală. Acolo, în pridvorul Bisericii Vovidenia, aveam să trăiesc o minunată întâmplare.

-Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvintează moştenirea Ta..., se aude din faţă, şi creştinii se pregătesc să străbată cu vocea tot aerul necuprins:

-Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc...

Şi atunci se petrece minunea! În spatele meu, la jumătate de pas, nu mai ştiu cine se află. Nu îndrăznesc să întorc privirea, nici măcar să abat ochiul spre ea. Îi simt apropierea, dar vocea mă duce acolo, în filmul de aseară. Lângă mine trăieşte, cântă, şi nu în afara timpului sau a vieţii, Maica Stareţă! Forţa pe care o emană este atât de puternică, vocea care cuprinde întregul pridvor, freamătul pe care îl împrăştie ca o lumină... Simt emoţia în jurul meu, în toţi cei aflaţi, ca şi mine, în mijlocul întâmplării.

-...am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi...

-Amin, şoptesc mai mult pentru a fixa, cu un clic al memoriei, acea clipă pe care o primisem în dar.

Ca şi cum fusese conştientă de (pre)facerea acelei bucăţi de timp, Dana Tapalagă revine, cu jumătate de pas, printre noi. Zâmbeşte luminos şi scotoceşte prin rucsacul pe care îl purtase tot timpul pe spate. Scoate o punguţă de bomboane şi o ascunde şugubăţ într-o mână.

De la Botoşani la Cannes, pe drumul credinţei

S-a nascut in Botosani, pe 21 decembrie 1968. Orasul mai pastreaza si astazi nebunia creatoare, entuziasmul unor tineri artisti care mai tarziu aveau sa faca, fiecare, istorie in teatrul romanesc: Vlad Ivanov, Dan Puric, Daniel Badale, Carmen Ungureanu. Ani care pentru fiecare dintre actorii enumerati reprezinta o adevarata scoala de teatru, temelia pe care au cladit apoi destine, spectacole, succese pe scenele lumii intregi. Fiecare dintre "frumosii nebuni" ai Botosanilor de atunci a urmat apoi facultatea de Teatru, toti au jucat roluri memorabile sau au stralucit in filme premiate pe plan international. "Prima experienta in teatru.... Cea mai intensa a fost pregatirea spectacolului "Secvente", alaturi de prietenii mei Carmen Ungureanu, Vlad Ivanov si Daniel Badale… Sub bagheta magica a lui Dan Puric am lucrat intens cateva luni. Dan ne-a crescut si ne-a format ca viitori artisti. Am fost o norocoasa, spre deosebire de alti tineri din zilele noastre. Cand ma gandesc la acei ani imi dau lacrimile... Cat entuziasm… cata implicare… cata daruire! Alaturi de Dan Puric simteam ca raul nu exista. Ca zborul este posibil pentru artist si ca trupul poate picta rasaritul".

Dana Tapalagă este un om care devine personaj nu prin extraordinarul vieţii, ci prin frumuseţea trăirii, a iubirii de oameni. Pentru că, în film sau în viaţă, Dana nu interpretează, ea mărturiseşte...

La aniversare, Ştiri Botoşani îi urează actriţei Dana Tapalagă LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI, sănătate sufletească şi trupească, fericiri duhovniceşti, împliniri şi bucurii pe drumul luminos ce va să vină!


(Florentina Toniţă)



(Dana Tapalagă alături de Dionisie Vitcu, în filmul "După dealuri")

 
 
 
 
 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

BOTOȘANI: Bărbat mort la un praznic!

astăzi, 10:18
3216

Un bărbat din județul Botoșani a murit chiar în timp ce participa la praznicul de pomenire a unei cunoștințe.Constantin L., în vârstă de 66 de ani, din localitatea Răuseni...

Botoşani: Scandalagii potoliţi DOAR cu amenzi. Atât permite legea

astăzi, 09:33
672

O statistică a Inspectoratului de Poliție Județean arată că numai în perioada 11- 18 august au fost contabilizate 523 de intervenţii după apeluri de urgenţă 112, fiind aplanate 163 de s...

Pilda datornicului nemilostiv - Despre iertare si impacare

astăzi, 08:58
300

Am recitit in seara aceasta (rostita in 4 martie 1984 ) din Sfanta Evanghelie cuprinzatoarea parabola a datornicului nemilostiv, care datora sta­panului sau zece mii de talanti.In bani de-ai n...