Urmarind la televizor o emisiune, o cunoscuta doamna psiholog a spus urmatoarele cuvinte: "Asa cum medicii sunt trasi la raspundere pentru malpraxis, tot asa si slujitorii bisericii (preotii) ar trebui sa fie trasi la raspundere atunci cand cerem ceva lui Dumnezeu, printr-o rugaciune, si nu ni se implineste !" (am citat din memorie). Si pentru ca a mai repetat aceasta fraza cel putin inca intr-o emisiune rog sa-mi fie ingaduite aceste cateva randuri.

In DEX definitia pentru malpraxis este urmatoarea: "Tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient care ii produce acestuia prejudicii de orice natura in relatie cu gradul de afectare a capacitatii fizice si psihice !"

In concluzie definitia de malpraxis este valabila numai referitor la medici. Nu poti acuza de exemplu un profesor de malpraxis ca un student nu si-a asimilat cursurile si nu a promovat un examen sau nu foloseste corect un cuvant. Nu poti folosi expresia malpraxis ca un primar promite construirea unei scoli si dupa alegeri uita de aceasta. Cu atat mai mult este incorect sa "glumesti" (se formeaza opinii in urma glumelor) ca un preot la care am mers si i-am marturisit o dorinta fie de sanatate, fie de implinirea unei nevoi, sau pur si simplu intram intr-o biserica si ne rugam la o icoana sa castigam ceva anume…

Unde credeti ca gasim raspuns la aceasta tema? In Sfanta Scriptura ! Daca deschidem aceasta Sfanta Carte vom citi ca ori de cate ori Mantuitorul Hristos a vindecat o persoana l-a intrebat mai intai: "Crezi ca pot face aceasta?" "Da, Doamne" i se raspundea, iar dupa aceea Iisus ii spunea: "Fie tie dupa credinta ta" sau "Credinta ta te-a mantuit" si cel care era bolnav se facea sanatos. De exemplu cand Iisus a vindecat un copil lunatic si ucenicii L-au intrebat; "noi de ce nu am putut sa facem aceasta?" le-a raspuns: "Pentru putina voastra credinta." (Matei XVII; 20)

In alta parte Iisus ii spune femeii cananeence: "O, femeie, mare este credinta ta" si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela." (Matei XV; 28)

O alta femeie bolnava de 12 ani s-a atins de haina Mantuitorului, iar El intorcandu-Se si vazand-o i-a zis: "Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia in ceasul acela" (Matei IX; 22)

Iisus Hristos facea apel la credinta celui care se ruga si dupa marturisirea credintei avea loc minunea. Tragem concluzia ca puterea credintei vindeca, credinta in puterea lui Dumnezeu facea minunea. Atunci cand o persoana (un credincios) merge la biserica si se roaga lui Dumnezeu cerand ceva trebuie sa creada; o rugaciune spusa fara credinta "in dorul lelii" sau "fie ce o fi" o astfel de rugaciune nu ne apropie de Dumnezeu. Prin rugaciune nu trebuie sa pun la indoiala existenta lui Dumnezeu. Si trebuie sa perseveram in rugaciune.

Parintele profesor Sorescu, la o predica tinuta intr-o biserica din Pitesti, a spus ca unei femei i-a murit sotul si nu dupa mult timp i-a decedat si copilul. In fiecare seara, femeia, cand se ruga, ii punea lui Dumnezeu aceeasi intrebare: "Doamne, mi-ai luat sotul, dar copilul pentru ce mi l-ai luat?" Nu injura, nu blestema, nu se mania, era nedumerita! Chiar si dupa multi ani, seara de seara, punea aceeasi intrebare: "Doamne de ce mi-ai luat copilul?" (sa perseveram in rugaciune). Intr-o noapte a venit un inger si i-a spus: "Am fost trimis de Dumnezeu sa-ti raspund la intrebare; vino in curte." A dus-o la fantana, a ridicat capacul si a intrebat-o; "uita-te in fantana si spune-mi ce vezi?" "Ma vad pe mine moarta" i-a raspuns femeia. "Din acest motiv" i-a spus ingerul "Dumnezeu ti-a luat copilul. Cand avea sa fie mare avea sa te omoare si sa te arunce in aceasta fantana. Pe el l-a ferit de un pacat de moarte iar tie ti-a salvat viata."

Din citirea acestor randuri triste putem invata multe dar si ca trebuie sa perseveram in rugaciune.

Implinirea dorintei tine de puterea credintei celui care se roaga. Preotul este numai un mijlocitor si un martor al rugaciunii credinciosului catre Dumnezeu. Rugaciunea de cerere este o ierurgie, si se implineste sau nu. Depinde de ceea ce cerem de la Dumnezeu. Cerintele noastre trebuie sa aiba ca scop principal mantuirea sufletului.

Sfintele Taine sunt rugaciuni care isi implinesc scopul mantuitor chiar daca credinciosul se indoieste in inima lui de puterea harului Duhului Sfant. De exemplu un cuplu caruia i se savarseste Sfanta Taina a Cununiei este binecuvantat de Dumnezeu chiar daca mirii sunt mai putin virtuosi in credinta.

In concluzie expresia ca preotul sa fie acuzat de malpraxis (de lipsa de credinta a credinciosului) nu are temei in Sfanta Scriptura, si este fortata si ca gluma.

Preot Nicolae Trusca Parohia Negoiesti