De aceea, socotim extrem de binevenită iniţiativa familiei muzicianului Ioan Prelipcean de a prezenta celor interesaţi (poate prea puţin, deocamdată), pe scurt viaţa şi creaţia celui care a slujit, zeci de ani, şcoala, instituţiile de cultură şi artă botoşănene, omul prezent în viaţa muzicală de aici ca pedagog, interpret, dirijor, compozitor şi culegător de folclor muzical.
Născut în judeţul vecin, Suceava, în Horodnicul de Jos din preajma Rădăuţilor, într-o familie de ţărani, Ioan Prelipcean îşi programase, iniţial, să devină un ţăran ceva mai cult, absolvind cursurile medii agrozootehnice.
Un concurs organizat de o formaţie profesionistă suceveană îi oferă şansa de a deveni solist al Ansamblului "Ciprian Porumbescu". Evaluându-şi potenţele, tânărul interpret intră pe porţile Conservatorului bucureştean, după absolvirea căruia devine profesor de muzică, mai apoi secretar muzical al ansamblului de unde plecase, continuându-şi activitatea la Botoşani, ca metodist, profesor la Liceul de Muzică, secretar muzical al filarmonicii locale, dirijor al formaţiei de muzică populară
Stejărelu’, în paralel practicând, cu maximă responsabilitate, munca de acordor de piane (lucru făcut chiar şi pe pământ francez, după 1989).
Cartea Soţul meu – Inima mea, purtând semnătura soţiei sale, doamna Alexandrina-Doina Prelipcean, ne prezintă momente din viaţa celui dispărut în urmă cu un an, sintetizând: "Prin tot ce a realizat el, ca pedagog şi om de creaţie, s-a impus în mediul în care a activat, şi-a durat o reputaţie izvorâtă din recunoaşterea de către cei din jur a talentului său, din îndeplinirea exemplară a angajamentului său de a fi un bun dirijor, un sensibil şi harnic descoperitor al creaţiilor folclorice din zona Botoşanilor".
Volumul este o oglindă fidelă a activităţii şi vieţii lui Ioan Prelipcean, prezentând în paginile sale un jurnal de însemnări din perioada 1958-1969, multe din acestea făcând referiri la aspecte sociale, cultură, în general, analizând cazuri şi fenomene ce prezentau importanţă pentru muzician.
În alt "compartiment" al scrierii la care ne referim, sunt prezentate fotografii ce consemnează momente din viaţa sa, prezintă familia, satul în care s-a născut, prieteni ai săi, deplasări ale sale împreună cu formaţia artistică peste hotare, secvenţe din compoziţii proprii, imagini ale afişelor de spectacole în care figura numele său, diplome obţinute în concursuri cultural-artistice, la nivel naţional, "ABC pianistic" – manual destinat celor care se dedică studiului la pian. Tot aici, este reprodusă coperta CD ce conţine înregistrarea melodiilor executate ca fluierat artistic, piese aflate în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române.
Cea de-a doua carte apărută se intitulează Autopsihoterapie şi conţine un număr de 671 de aforisme – autor: Ioan Prelipcean.
Apărută în format mic, cartea se parcurge cu mulă uşurinţă, esenţa observaţiilor înscrise în paginile ei îndreptăţindu-ne să-l catalogăm pe autor ca un fin observator al vieţii al oamenilor, din toate reieşind iubirea sa pentru frumos, pentru adevăr şi pentru arta de sorginte populară.
Apreciind valoarea aforismelor, poetul Dumitru Ignat, care l-a cunoscut îndeaproape pe autor, l-a definit prin una din reflecţiile acestuia: "Un bun mod de viaţă trebuie să fie bine căutat şi bine găsit. Privind spre întregul numit existenţa lui Ioan Prelipcean, aş spune că el a avut şi norocul, şi detaşarea de a afla Echilibrul. Şi dacă nu toate acestea, ce altceva înseamnă fericire?".
Ambele apariţii editoriale ("Quadrat" – 2013) poartă în ele mesajul activităţii neobosite a unui artist care a fost convins de contribuţia benefică a muzicii în formarea şi educarea oamenilor, a cunoscut viaţa şi operele marilor compozitori, el însuşi a devenit un creator, opera sa aşteptând certe confirmări din partea celor care se vor apleca asupra însemnărilor, studiilor şi proiectelor sale.
Prof. Dumitru Ivan,
Directorul Editurii "Quadrat" Botoşani