După reeditarea lucrării despre ansamblul urban medieval Piteşti în anul 2007, doamna Eugenia Greceanu ne oferă, într-o elevată ţinută grafică, revăzută şi adăugată cealaltă carte, într-un fel pereche cu cea menţionată, tot mai greu de găsit, despre anasamblul urban medival Botoşani, subintitulată, în mod inspirat, "Botoşanii care s-au dus". Necesitatea reeditării se resimţea într-adevăr, întrucât avem de-a face cu o analiză model, cu un subiect de permanentă actualitate, deoarece în ultimele două decenii distrugerea patrimoniului nu a încetat.

Volumul este prefaţat cu un binevenit Tabel cronologic, care oferă o succintă imagine asupra carierei autoarei, cercetătoare pasionată şi competentă a patrimoniului construit, care a împărtăşit din experienţa sa şi tinerilor studioşi. Mai multe aflăm despre autoare şi laborioasa activitate depusă dintr-un Cuvânt înainte semnat de profesorul Ioan Caproşu. Domnia sa a fost "referent" al primei ediţii, din 1981, pe care a apreciat-o fără rezerve, drept "o abordare ştiinţifică armonioasă a fenomenelor istoric şi artistic din trecutul unui oraş medieval", "o pătrundere excepţională a fenomenului istoric" (p.9), "studiu de sinteză clar şi precis de care nu se poate dispensa nici istoricul de artă şi nici urbanistul de astăzi, ca să nu mai vorbim de istoriograful predispus mereu la înşiruirea amănuntelor" (p.10). Aprecierile elogioase ale domnului profesor faţă de această carte sunt cu atât mai preţioase, cu cât este cunoscută exigenţa domniei sale în evaluarea lucrărilor ştiinţifice.

Despre avatarurile cercetării şi ale publicării primei ediţii aflăm din Prefaţa autoarei la volumul de faţă, dar şi din aceea scrisă acum 28 de ani. Aceasta din urmă este tradusă şi în limbile engleză şi franceză. Asemenea informaţii sunt completate în Introducere, unde se prezintă baza documentară şi scopul iniţial al cercetării: intenţia valorificării oraşului vechi Botoşani în condiţiile sistematizării.

În capitolul I este reconstituită, într-o sinteză exemplară, istoria oraşului medieval Botoşani. De remarcat analiza componenţei sociale şi etnice a populaţiei. Din rândurile acesteia s-au ridicat beneficiarii dar şi constructorii edificiilor care au alcătuit centrul istoric, a cărei evoluţie este urmărită şi analizată în mod profesionist, în capitolul II. O atenţie deosebită se acordă delimitării Târgului Vechi, al cărui nucleu, păstrat până în anii `70, este datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Urmează apoi o analiză sistematică a valorilor istorice, urbanistice şi arhitecturale botoşănene păstrate în esenţă până în epoca cercetărilor de teren efectuate de autoare în anii `70 ai veacului trecut. Paradoxal, această păstrare s-a datorat stagnării oraşului, ca urmare a unui complex de factori economici şi politici. Revenirea aşezării la statutul de reşedinţă a judeţului cu acelaşi nume, în 1968 a dus la dezvoltarea economică, dar şi la "sistematizări" care au jertfit substanţa urbanistică moştenită pentru o modernizare prost înţeleasă şi aplicată.
Această stare de lucruri este pusă în evidenţă de capitolul IV, introdus în ediţia nouă, care prezintă o analiză documentată asupra arhitecturii civile a oraşului din veacul al XIX-lea din spaţiul vechiului târg, dar şi din afara lui. În acest secol, când populaţia a sporit de patru ori, edificiile ridicate s-au înmulţit, fiind prezente diferite stiluri arhitectonice, de la arhitectura populară din cartiere, la cea romantică, electică şi secession din centru.

Analiza critică a transformărilor prin care a trecut ansamblul urban Botoşani până în 1978, efectuată în ultimul capitol, împlică un adevărat curaj pentru epoca primei ediţii, întrucât era combătută în 1980 sistematizarea întreprinsă în defavoarea oraşului vechi, din care erau păstrate "selectiv" unele edificii. Şi sistematizarea făcea parte din politica urbanistică a Partidului Comunist, care dirija totul. Din păcate, procesul de distrugere a continuat până în 1989 şi după acest an, propunerile de conservare, de declarare a unor rezervaţii de arhitectură urbană, de completare a listei monumentelor istorice cu o serie de edificii de cult şi civile, au şi o valoare documentară, întrucât unele dintre aceste construcţii au dispărut.

Un rezumat în limba franceză, adăugat actualei ediţii, are menirea de a face accesibil conţinutul acestui volum unui cerc mai larg de beneficiari, care sunt ajutaţi în folosirea lucrării şi de indicele general elaborat de Alexandrina Ioniţă.

Considerăm că ediţia de faţă, într-o formulă grafică elegantă, datorată Editurii Demiurg, are
cel mai mare câştig prin publicarea celor 126 de pagini de ilustraţii, care au lipsit din prima ediţie. Desigur, pentru toţi cei care au cunoscut vechiul oraş Botoşani, aceste fotografii, deşi alb-negru, alcătuind un adevărat album, au şi o valoare sentimentală. Documentaţia adunată de autoare în anii 1976-1978, constând din planuri şi fotografii, desene, relevee, a fost completată cu unele imagini recente de îngrijitorul ediţiei de faţă, dr. Octavian Liviu Şovan, care are meritul de a nu se fi oprit la constatarea necesităţii şi rarităţii acestui volum, ci a trecut la acţiune pentru reapariţia lui îmbunătăţită.

Volumul de faţă constituie un real câştig pentru cercetarea istoriei oraşelor, cu atât mai mult cu cât ediţia I este greu de găsit. Avem în această reeditare îmbunătăţită un veritabil model în privinţa documentării care tinde spre exhaustiv, a acribiei analizei, a concluziilor pertinente. Acest model se cuvine urmat de generaţiile mai tinere, cu atât mai mult cu cât dispreţul faţă de substanţa ţesutului urbanistic cu valoare istorică nu a dispărut. Libertatea dobândită după 1989 a fost interpretată şi de către unii urbanişti în sensul că se poate face ce vrea fiecare. Din păcate, paginile dense ale acestui volum, cu judecăţi de valoare indubitabile, dovedesc că ansamblul istoric Botoşani "s-a dus", rămânând doar "mostre", biserici şi puţine edificii civile. Acest ansamblul era o dovadă peremptorie a existenţei unor oraşe veritabile şi în spaţiul extracarpatic până la jumătatea veacului al XIX-lea, aşa cum, pe bună dreptate, afirma autoarea în Prefaţa acestei cărţi. Tocmai de aceea, cartea doamnei Eugenia Greceanu este şi o adevărată pledoarie convingătoare pentru apărarea patrimoniului construit, cât mai există astăzi.

(Vasile Ciobanu)


EUGENIA GRECEANU, Ansamblul urban medieval Botoşani. Botoşanii care s-au dus. Ediţia a II-a revizuită şi adăugată, apărută sub îngrijirea lui Octavian Liviu Şovan. Iaşi: Casa Editorială Demiurg, 2009, 133 p+126 p.il.+1 h, in HISTORIA URBANA, Tomul XVIII, 2010, Academia Romana, Comisia de istorie a oraşelor din Romania