Profesorul dr. Gică Manole nu oboseşte (şi bine face!) să pună în lumină, prin scrierile sale, nestrămutata hotărâre a poetului naţional Mihai Eminescu de a prezenta istoria reală a românilor din cele două provincii: Bucovina şi Basarabia.
Ca şi în alte scrieri cu acest subiect, autorul recentei apariţii editoriale Mihai Eminescu despre Bucovina şi Basarabia, are în vedere articolele scrise de poet şi publicate în perioada cât a funcţionat ca redactor la Curierul de Iaşi şi la Timpul, în Bucureşti, precum şi studii ale poetului adunate de Dumitru Vatamaniuc în volumul Răpirea Bucovinei.
Gică Manole se bazează pe o severă exactitate în ce priveşte evenimentele, timpul şi locul de desfăşurare a acestora, Anexele publicate dând girul adevărului ascuns multă vreme sub vălul „secretului” ce acoperea importante fapte istorice ce şi-au pus amprenta pe destinul unor state din Europa.
Autorul, referindu-se la soarta Bucovinei, evidenţiază acţiunile izvorâte din politica Austriei, potrivnică intereselor românilor: „Politica Austriei, îndreptată împotriva populaţiei autohtone româneşti, urmărea sărăcirea acesteia, deposedarea ei de proprietatea asupra pământului”. Regimul instaurat în Bucovina supusă legislaţiei imperiale apăsa puternic asupra bisericii şi asupra şcolii, urmărind prin aceasta ca românii să se îndepărteze de fiinţa lor naţională. Pe de altă parte, stăpânirea austriacă urmărea ca orice afirmare naţională românească să fie supusă represiunii, mijloacele folosite fiind active, în permanenţă. Este citată activitatea societăţii „Arboroasa”, ai cărei membri făceau obiectul unei curente represiuni, dar şi evenimentul pregătit de studenţimea română - serbarea aniversară de la Putna, al cărei proiect de program relevă o plenară contribuţie a lui Mihai Eminescu. În acest sens autorul cărţii notează: „Articolele lui Mihai Eminescu, după cum veţi constata, au avut subiecte diverse, de la Liceul din Suceava şi Universitatea din Cernăuţi la Societatea Arboroasa, relaţiile dintre români şi ruteni, Grigore Ghica III, precum şi scurte note despre personalităţi din Bucovina ca mitropolitul Morariu, D. Petrino, Samson Bodnărescu etc.”
Anexele publicate în prezenta lucrare fixează prin date şi documente câteva coordonate de importanţă deosebită, în lumina cărora cititorul poate aprecia situaţia românilor din Bucovina, direcţiile în care se acţiona pentru afirmarea mai hotărâtă a acestora în opoziţia ce o făceau politicii imperiale.
Organizarea serbării de la Putna şi proiectata întrunire de la mormântul Marelui Ştefan avea ca obiectiv trezirea conştiinţei naţionale, solidaritatea românilor în spiritul apărării pământului strămoşesc şi al luptei pentru libertate şi neatârnare.
În Anexe sunt evidenţiate şi evenimente care au marcat viaţa bucovinenilor aflaţi sub dominaţia austriacă, unul dintre acestea fiind moartea profesorului Aron Pumnul, din Cernăuţi, căruia viitorul mare poet îi va dedica o remarcabilă poezie.
Din Anexe rezultă cu claritate proprietatea şi hotarele Ţării de Sus, dar şi răpirea acestei provincii, autetnticitatea documentelor fiind convingătoare.
În ceea ce priveşte Basarabia, desfăşurarea evenimentelor este oglindită în articolele şi comentariile poetului naţional începând dinainte de 1877, momentul hotărâtor în obţinerea victoriilor româneşti asupra armatelor turceşti şi anticipata cucerire a Independenţei, ofensiva desfăşurându-se nu numai pe câmpul de luptă, ci şi pe tărâm diplomatic.
Opiniile lui Mihai Eminescu, apropiate de cele ale lui Ion C. Brătianu, sunt publicate în ziarul Timpul şi ele exprimă poziţia poetului în legătură cu înlesnirea trecerii trupelor ruseşti pe teritoriul românesc, pentru a se posta la sud de Dunăre. Lucrarea stăruie asupra articolelor scrise de Eminescu în legătură cu Basarabia şi ideile Rusiei ţariste privind rezolvarea operaţiunilor de ordin militar în războiul ruso-turc. Prin întreg demersul publicistic făcut, poetul român demonstrează vechimea apartenenţei Basarabiei, ca teritoriu făcând parte din Ţara Moldovei, şi că în decursul istoriei a fost ignorat adevărul despre această provincie. Mihai Eminescu, în exprimările sale ca ziarist, concluzionează că România nu va ceda niciun petec de pământ de bunăvoie, iar „cu sila şi mai puţin!”.
Analiza făcută de poet îndrituieşte o asemenea aserţiune, în câmpul său vizual aflându-se documente, fapte, date şi mărturii ce atestă necondiţionat aparatenenţa Basarabiei la statul român.
De-a lungul întregului text, conţinutul cărţii pune în evidenţă faptul că există deplin temei pentru a se afirma că Basarabia întreagă ni se cuvine toată, întreagă, căci e pământ sfânt şi drept al nostru, „cucerit cu plugul, apărat cu arma, a fost, de la începutul secolului al patrusprezecelea, încă, şi până în secolul al nouăsprezecelea”. Este subliniată poziţia activă a lui Eminescu faţă de intenţia Rusiei (în 1878) de a răpi sudul Basarabiei şi de a încălca înţelegerile între state, conform Tratatului de la Paris (1856), Rusiei, de fapt, revenindu-i funcţia de garant al independenţei şi integrităţii statului român.
Adevărul despre Basarabia şi populaţia românească a acestei provincii constituie obiectul multor comentarii pe care Eminescu le face la adresa publicaţiei ruseşti „Le Nord”, care lansase legende defavorabile românilor.
Conţinutul Anexelor ce însoţesc textele privitoare la Basarabia sunt mai aproape de zilele noastre, făcând cunoscute multe realităţi tăinuite decenii de-a rândul, ascunzând adevărul despre manevrele ruseşti în ochii opiniei publice în legătură cu apartenenţa Basarabiei la statul român.
Ca şi în cazul textului despre Bucovina, şi după comentariile privind Basarabia, Gică Manole ne pune în temă cu anumite momente din istoria provinciei româneşti dintre Prut şi Nistru şi disputele ce au existat pentru acest teritoriu.
Cititorul va cântări şi va descoperi adevărul în documentele publicate, ideile din articolele şi comentariile poetului naţional regăsindu-se şi în realităţile secolului XX.
Marele merit al autorului, profesor dr. Gică Manole, este acela că aduce în prim plan acţiunile Uniunii Sovietice, relevate de un document criminal - acel acord Ribbentrop-Molotov, în baza căruia Rusia Sovietică a pus stăpânire pe teritoriul românesc al Basarabiei, forţând România ca în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial să cedeze această provincie Uniunii Sovietice.
Ce a urmat ştim cu toţii: aşa-zisa republică moldovenească s-a constituit pe pământul ce a aparţinut Moldovei încă din vremurile domniilor primilor voievozi moldoveni.
Cartea lui Gică Manole Mihai Eminescu despre Bucovina şi Basarabia constituie un act ce demonstrează adevărul istoric. E bine făcut, pe înţelesul tuturor şi de folos pentru viitorime.
Deocamdată, lucrurile stau în cumpănă. Unirea cu Ţara a Basarabiei este o problemă ce trebuie rezolvată de cei care vor beneficia de revenirea românilor şi a teritoriului la vatra strămoşească. Se vede că este necesar ca şi oamenii de rând să cunoască adevărul despre istoria Basarabiei putându-se face astfel paşi hotărâţi în direcţia unui demers normal al Dreptăţii Istoriei!
Momentele marcate de declaraţiile festive, ocazionale, nu sunt suficiente. Propaganda sovietică se vede că mai are încă aderenţi (a se vedea exemplele cu soldatul şi profesoara), tancul de pe piedestalul din oraşul Bălţi (aşa cum este plantat în zeci de oraşe, şi în Ucraina, şi în Bielorusia şi nu numai) aminteşte de „eliberarea” sovietică, iar la sărbătoarea limbii române în spaţiul basarabean predomină programe artistice exprimate în grai rusesc. Pentru omul de rând, se pare că de multe ori stacanul de vodcă este mai aproape decât interesul Unirii, „lucrătura” continuându-se, adaptată la noile condiţii.
Cu Mihai Eminescu despre Bucovina şi Basarabia se face un nou pas spre lumina adevărului, fără de care istoria nu poate să-şi spună răspicat cuvântul.
Cele două provincii sunt pământ românesc, iar românii care au suferit, generaţii în şir, asuprirea au dreptul de a trăi liberi, alături de ceilalţi români din Patria-Mamă!
Prof. Dumitru Ivan,
directorul Editurii Quadrat
