DAN PURIC
Reporterul: Dumnezeu v-a daruit multi talanti; pe care il socotiti a fi cel mai stralucitor?
Dan Puric: E greu sa decizi astfel. Cred ca lucrul pe care l-am perceput este ca atunci cand oamenii m-au nedreptatit, m-au lovit, m-au jignit, Dumnezeu mi-a dat aceasta capacitate de a nu ura, de a nu tine in mine si de a alerga si a ma intoarce catre El. Si atunci, parca simti dragostea Lui si mai tare; cand o lume te nedreptateste, ii multumesti lui Dumnezeu pentru aceasta nedreptate, pentru ca prin nedreptatea lor cunosti si mai tare iubirea lui Dumnezeu. E un paradox. Iar apoi, capacitatea de a vedea in lucrurile care par normale, comune e lucrarea lui Dumnezeu.
Se zice ca Dumnezeu nu este numai cel mai mare, este si cel mai mic si in lucrurile foarte mici se ascunde lucrarea lui Dumnezeu; apoi intr-un puric (aluzie la numele sau -n.rep.) va dati seama!
Maica Tereza a fost intrebata: "Maica, dati-mi exemplu de ceva sfant!". Ea raspunde: "Uite, matur bine prin curte!". Ce raspuns interesant! A face un lucru bun, cat de mic este esential pentru concretetea crestinismului. Iata, biserica nu este monofizita, rupta de realitatea lumeasca, are grija de ea!
Acum m-am intors dupa o calatorie incredibila cu Preasfintitul Damaschin; mi-a aratat complexul acesta social, de un firesc extraordinar; cred ca e unicat in Romania. Sunt impresionat! In mod normal, la Slobozia, nu putea sa se intample asa ceva. Aici e un lucru de inalta civilizatie, de gospodarire crestin-ortodoxa. Am vazut o catedrala care are frumusetea si liniile de forta care imi amintesc de Biserica Sfanta Sofia, avand o pictura exceptionala; va spun lucrul acesta fiindca am facut Arte Plastice si observ acest lucru in Baragan. In plin desert se face o lucrare crestina de nebanuit. De unde asemenea resurse?!
Reporter: "Cunoasterea umfla, iar iubirea zideste", spune Lactantiu. Cum vedeti arta fara Dumnezeu?
Dan Puric: Umflata. A zis-o atat de bine, ca eu nu pot altceva, decat sa subscriu. Filosofii greci au fost atat de destepti. Cunoasterea aceasta umflata a creat crime, orori si creeaza in continuare. Acestia au trufie, sunt stapani pe ei insisi, ca noi nu avem nimic de spus. Ei au solutia, sunt infailibili.
Cunoasterea seaca face pe om infailibil, adica stupid. Credinta smereste. Este ca si cum eu as intra pe scena fara fiorul intalnirii, as intra in virtutea unei profesii. Beligan are si la 89 de ani fiorul intalnirii. Asta inseamna si bunul-simt crestin pe care ti-L plaseaza Dumnezeu acolo prin mama. Asta ar trebui data la Bruxelles: Lactantiu.
Unii au obezitate de cunoastere. De aceea nu se mai vede nici poporul sarb, nici poporul roman, nu se mai vede nimic. Astfel s-a petrecut si cu Africa, iar acum au aparut cu afro-americanii. Cand am fost in Australia i-am intrebat ce au de gand sa faca cu populatia aborigena si mi-au zis ca de ce folosesc acest cuvant cu sens de primitivism; in corectitudinea politica, noi trebuie sa-i privim ca pe frati. Mi-era greu sa-i spun ca pana in 1975 nu ii tratau ca pe oameni, impuscandu-i. Ce era sa mai zic? Am tacut, ca tacerea-i sfanta. Daca i-as fi spus, el nu stia nici de unde vine. E o lume rasturnata.
Dupa ce mi-a tinut teoria, am iesit pe strada si in fata Parlamentului era o casuta construita din carton, facuta de aborigeni (care nu se lasau nici macar fotografiati, pentru ca aveau credinta ca le iese sufletul). Daca sunteti ca fratii, de ce puneti acesti oameni in rezervatii? Ei sunt cu administratia de bloc, eu sunt cu Dumnezeu. Si-atunci le dau lectia inapoi si le zic: extemporalul il scrieti voi, nu eu.
Pozitia aceea smerita a lui Mircea cel Batran in fata fiarei numita Baiazid este a incercarii de imblanzire. Nu s-a putut. Dar l-a avertizat: "Nu ti-as dori vreodata sa ajungi sa ne cunosti!". Este un punct-cheie pentru rabdarea si indurarea crestina.
Pe langa smerenie, milostenie mai este si furia sfanta. Ea pleaca de la nenegocierea Mantuitorului cu cei ce vindeau in templu si care vand si acum. Nu le-a zis: "puteti vinde la un pret mai mic!". A pus mana pe bici si i-a dat afara, furios fiind.
Reporter: Maturati poteca spre Biserica - este un crez al dumneavoastra. S-a mai intamplat sa mai bata vreodata vantul si sa aduca resturile inapoi?
Dan Puric: Tot timpul. Aici e ca la soselele germane: trebuie sa le intretii. Traim intr-o lume care se ocupa cu murdarirea, nu cu curatenia. Trebuie sa-mi exprim recunostinta fata de Preasfintitul Damaschin, pentru ca mi-a dat aceasta ocazie sa matur pana in treptele bisericii. Un lucru concret. Eu am declarat-o, Dumnezeu a vazut-o si a facut-o.
Reporter: Intr-o reala saracie de modele, tinerii va asculta si va privesc cu entuziasm. Ce calitati credeti ca trebuie sa aiba un model?
Dan Puric: In primul rand, sa nu se considere model, sa se considere ceva viu, sa se considere ceva marturisitor. Modelul poate deveni abstract; daca tanarul te considera model, este altceva. Eu ma consider un om care are enorm de lucru si de reparat in propriul suflet. Sunt in drum; niciodata nu m-ara dat rotund. Ma trezesc cu spaima sa nu ma lase Dumnezeu; e cumplit sa le lase Dumnezeu. Il rog pe Dumnezeu sa nu ma lase in lume; e ca si cum ai fi intr-un orfelinat. Ce-ar fi ca eu sa fiu al lumii? Imi aduc aminte, cand eram mai tanar, de cate ori l-am tradat pe Dumnezeu, crezand in Occident, crezand intr-un soi de bunastare materiala. Il plasam in alta parte.
Toate izbanzile mele artistico-socialee erau de fapt indreptari spre cale. Toate realizarile, elanul sunt opera lui Dumnezeu. Abia acum imi dau seama cat de mult m-a iubit. As fi fost lipsit de toate. Daca ma lasa in lume, intr-un firesc al lucrurilor, fara aceasta lupta, eram pe raul acesta namolos.
Taindu-mi voile mele, dorintele mele, visele mele, mi-am creat un alt vis, mi-am facut o alta cale. Si lucrul acesta este semnul iubirii lui Dumnezeu. La inceput, te revolti. Abia mai tarziu intelege omul. Pana si limbajul meu s-a nascut dintr-o disperare.
Poate as fi vrut sa fiu un actor obisnuit. Dumnezeu mi-a refuzat total acest lucru cu o tenacitate minunata. Mi-a dat calea aspra a ascezei. In clipa in care am aflat acesat lucru, I-am multumit. De aceea, il rog pe Dumnezeu sa nu ma lase in lume. Lume este o cadere. Lumea alearga. Crestinul o ia in raspar cu lumea. Nu ca ar fi cel care se opune gratuit; toti crestinii au mers invers decat lumea.
Reporter: Ce sfat dati tinerilor?
Dan Puric: Aceste lucruri ma blocheaza pentru ca tinerii de astazi nu trebuie sa fie loviti; ei sunt foarte confiscati. Le spun doar atat: celor care nu cred in Dumnezeu, sa aiba incredere, fiindca Dumnezeu nu o sa-i lase; celor care cred, nu le zic nimic, caci Domnul Hristos spune ca nu a venit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi. Ei nu sunt pacatosi, ci impacatositi de altii. Sa creada in Dumnezeu, pentru ca nu o sa-i lase. Deocamdata sa ramana asa, nu-i forteaza nimeni. Sa nu uite ca Dumnezeu nu-i va lasa.
(Interviu realizat de preot Ovidiu Dinca, 2008)