"Sunt copii şi tineri de foarte bună calitate. Împărtăşesc valori care sunt superioare generaţiilor anterioare. Sunt mai toleranţi, au mai mult spirit civic, sunt mai puţin materialişti, mai puţin mercantili, mai puţin interesaţi de lucrurile care contează mai mult în viaţă. Sunt liberi".

Pe 23 aprilie, de Ziua Oraşului Botoşani, a avut loc prima ediţie din seria Conferinţele Botoşani.Ro, invitat fiind avocatul Florentin Ţuca. Tema conferinţei, "Cariera azi versus ieri. Generaţia mea versus generaţia copiilor mei", s-a bucurat de o atenţie deosebită nu doar din partea elevilor, ci şi a profesorilor şi a părinţilor, în Aula Colegiului Naţional "A.T.Laurian" aflându-se, însă, şi jurişti, colegi de breaslă ai botoşăneanului născut în 1969, în comuna Vârfu Câmpului, judeţul Botoşani. Managing Partner la Ţuca Zbârcea & Asociaţii, Florentin Ţuca este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti. Doctor în Drept, deţinător al titlului "European Managing Partner of the Year", conferit de publicaţia londoneză The Lawyer. Susţine constant conferinţe, mai ales în faţa studenţilor, temele abordate fiind nu doar de actualiltate, cât de un real folos în discernerea şi înţelegerea temelor din spaţiul public sau profesional.

Întrucât tematica abordată a fost una extrem de generoasă, iar întrebările din sală au dezvoltat şi alte perspective, vom prezenta mai jos conţinutul primei conferinţe Botoşani.Ro:

FLORENTIN ŢUCA: Istorie şi generaţii
 
Generaţiile sunt împărţite în câteva mari categorii, a celor formaţi înainte de război, generaţia care a avut ca primă misiune să construiască. A urmat generaţia X, din care fac şi eu parte, născută între 60 şi 80. Cei născuţi după 80, până în 2000, generaţia Y, iar cei de după 2000 se bucură de apelativul generaţia Z.

Generaţia celor formaţi înainte de război, să le spunem a constructorilor, a fost marcată de năzuinţa împlinirii personale, într-un limbaj modern, este generaţia celor care au muncit din greu, care au obţinut rezultate prin muncă, o extraordinară disciplină şi perseverenţă. Generaţia X a fost marcată şi ea de dorinţa succesului, de a-şi depăşi mentorii, cu un accent pe achiziţie, pe obţinerea de proprietate, cu constanţă în păstrarea jobului.

Generaţia Y schimbă puţin perspectivele. Am avut ocazia, în calitate de asistent universitar, să o studiez mai bine, este generaţia care schimbă paradigma. Accentul nu mai cade pe succesul prin muncă şi munca în general, ci pe nevoia de echilibru dintre muncă şi viaţă personală, acesta este un obiectiv al generaţiei Y. Apoi, nevoia de distracţie, de a fi fun, de a vedea săptămâna ca interval între două weekenduri. Unii dintre reprezentanţii generaţiei Y vizează salarii mari, spre deosebire de generaţia X, schimbă cam 10-15 poziţii, joburi, posturi. Sunt foarte acomodaţi cu tehnologia, e de notat că ei reprezintă viitorul României. În conjuncţie, desigur, cu generaţia Z.

Imperativele de care vorbeam îi îndepărtează de istorie. Generaţia Z este generaţia celor care s-au născut cu tableta în mână. Nu concep altfel. Generaţia nativilor digitali, dependentă total de tehnologie. Au un apetit formidabil pentru tot ce e nou, pentru transformarea limbajului, email-urile sunt vetuste, nu mai sunt cool, Sadoveanu e deja la arhiva bibliotecii, trecutul e neinteresant, contează doar prezentul.

Din păcate, această perpetuă conectare digitală îi pune în pericol de a fi departe de ei înşişi.

Vorbind despre aceste generaţii, nu putem să nu ne întrebăm dacă e ceva care să ne sperie, dacă ne temem de ceva, dacă şi conflictele de generaţii vor fi altfel decât în istoria pe care o ştim. Pe mine mă îngrijorează nu conflictele în sine, cât avântul tehnologic în sine, mă îngrijorează estimarea că în 2035 un computer va avea puterea de procesare superioară tuturor creierelor planetei, mă îngrijorează viteza.  Mă mai îngrijorează maltratarea limbii. Limba română a devenit exerciţiu experimental.

Nu putem omite faptul că, la un nivel macro, îngrijorător este şi conflictul generaţiei Y cu generaţia mea. Sunt ţări afectate de un şomaj crunt în rândul acestei generaţii. Peste 50% din generaţia Y sunt şomeri, conflictul generaţional poate escalada în orice moment.

Era un banc cu o bătrână care îl întreabă pe şeful de gară: Domnule, în caz de accident, care vagoane sunt cele mai riscante? Răspunsul: primul şi ultimul. Reacţia bătrânei: Şi atunci de ce dracu le mai pune.? Asta se întâmplă şi în conflictul dintre generaţii.


"Generaţia Z va suferi un serios handicap dacă nu găseşte formula miraculoasă a lecturii cărţilor"

Întrebare: Stimate domnule avocat, vă rog să ne vorbiţi despre raportul elev-student-carte în generaţia X şi raportul carte-elevul de azi în generaţia Z.

Răspuns: Voi răspunde provocării printr-o situaţie statistică care este, la o primă audiţie, îmbucurătoare, iar la o secundă audiţie, după ce este prelucrată, îngrijorătoare: Ştiţi că generaţia Z citeşte mai mult decât generaţia mea? Pare îmbucurător. Nu, de fapt ei nu citesc, ei preiau informaţii. Lectura presupune tihnă, presupune meditaţie, reflecţie, presupune să ai în mână cartea– nu neapărat pagini, poate fi şi în format electronic – să o simţi. Ceea ce se citeşte astăzi în generaţia Z – mai mult , un calup de informaţii mai mare – înseamnă un vagon mai mare de ziare şi maculatură. Îmi amintesc de cineva care vorbea de un fenomen generalizat de copy-paste. Desigur, termenul poate trimite la accepţiunea peiorativă a termenului, acela de plagiat. Eu am de făcut o lucrare ştiinţifică, preiau informaţia din sursă, o copiez, o adaug, fac referinţa la subsol, merg în viteză să termin lucrarea, poate fi o lucrare de bună calitate, dar e un rezultat al acestui fenomen copy-paste. Fenomenul copy-paste înseamnă un răspuns la exigenţa numită rapiditate, viteză. În momentul în care iau textul pe care, pe vremuri, trebuia să îl scriu eu, aveam şi şansa de a-l asimila într-un mod mai profund decât o fac printr-un gest de copy-paste. Cred că generaţia Z va suferi un serios handicap dacă nu găseşte formula miraculoasă a lecturii cărţilor.

Întrebare: L-am ruga pe domnul Florentin Ţuca să ne spună ceva despre traseul care l-a adus aici, şi ce i-ar sfătui pe tinerii din sală, aflaţi la vârsta căutărilor?

Răspuns: Nu sunt în măsură să dau sfaturi, nu prea cred în reţete, formulele sunt în cadrul descoperirilor individuale. Piaţa de idei este sufocată de reţetare: cei 10 paşi spre fericirie, 15 soluţii ca să fii cinstit... Nişte baliverne!   

Dacă ar trebui să cobor în zona asta, discursul ar cuprinde lucruri comune şi clişee: să înveţe, să muncească, să facă un efort de autodisciplină, m-aş opri în mod particular la sfatul anterior, la contactul cu cartea, la informaţia care contează, şi mă refer la tendinţa generaţiilor noi de a-şi irosi într-un mod îngrozitor timpul. Socializarea online... mă deprimă modul în care este folosită reţeaua Facebook, este mare consumatoare de timp, un timp care ar putea fi folosit mult mai eficient. În completarea răspunsului: fenomenul copy-paste este nociv şi la adresa felului în care se scriu legile.

Întrebare: Dacă ar fi să vă alegeţi o generaţie din care să faceţi parte, care ar fi aceea? Şi care credeţi că ar fi principalele cauze ale conflictelor dintre generaţia X şi generaţia Z (părinţi şi copii)?

Răspuns: Dacă întrebaţi ce generaţie aş prefera, m-aş duce spre viitor. Către generaţia nouă care este familiară cu tot instrumentarul modern. Mă simt complexat în faţa acestei generaţii. Nu ştiu să folosesc acest instrumentar care are atâtea aplicaţii. Aş vrea să fiu mai apt, mai puţin bătrânicios şi în acord cu modernitatea. Pe de altă parte, uneori devin nostalgic şi mă bucur de conservatorismul meu şi mă bucur că nu ştiu să folosesc toate aceste tehnologii. Parcă mă bucur că citesc o carte din foi de hârtie. Dar, dacă ar fi să aleg, aş alege generaţia mea. La întrebarea doi: deşi sunt într-o situaţie similară, nu am formule. Singurul lucru pe care eu l-am încercat, ca părinte, a fost acela de a fi preocupat permanent de a promova valorile în care crede generaţia mea, de a provoca conflicte artificiale care să le deturneze pe cele ce ar fi să vină. Adică mai bine detensionăm azi un potenţial subiect decât să-l trăim profund şi apocaliptic mâine: Fata mea, hai să facem o discuţie acum! Provocând aceste dezbateri constat că îşi dau seama ulterior, analizează, îşi asumă decizii ca fiind ale lor. Iniţial la îndemnul tatei, apoi din pură pasiune au fost acaparate de literatura rusă. Nu le poţi scoate din manierismul generaţiei, nici nu am vrut asta. Dar mă bucur că îşi asumă valori perene, mai solide şi mai formatoare decât poleiala revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Poleiala a tot ce e trecător precum socializarea.


"Profesorul, mentorul te pot inspira, dar efortul individual este important"

Întrebare: Avem copii fascinanţi dacă îi lăsăm să creeze. Noi, generaţia X, avem liberul arbitru şi libertatea de a alege. Important este unde suntem noi din momentul în care îi naştem. Tot studiile sociologice spun că viitorul este al celor cu emisfera dreaptă dezvoltată, adică a umaniştilor. Eu am speranţa că suntem salvaţi. Vorbim despre cariere şi despre modele de succes. Dvs. sunteţi un model de succes. În situaţia în care cei din generaţia  Y sau Z vor să vă ia drept model... Care sunt principiile, care este filosofia dvs. de viaţă?

Răspuns: Nu vreau cât de puţin să se înţeleagă că eu privesc cu antipatie generaţia lor. Sau că mă adresez acuzator sau că apăr valorile propriei mele generaţii. Sunt copii şi tineri de foarte bună calitate. Împărtăşesc valori care sunt superioare generaţiilor anterioare. Sunt mai toleranţi, au mai mult spirit civic, sunt mai puţin materialişti, mai puţin mercantili, mai puţin interesaţi de lucrurile care contează mai mult în viaţă. Sunt liberi. Da, dacă este să vorbim despre formare individuală, ea  este în mod cert facilitată de modele şi de inspiraţie. Nu trebuie neapărat să fii în carne şi oase ca să reprezinţi un model. Sunt oameni inspiraţi de savanţi, de scriitori, călugări, cu care nu au contact, din care au citit, s-au hrănit spiritual. Da, la ora asta spaţiul public românesc este marcat de vulgaritate şi infestat de ceea ce apare la televiziune, dar am convingerea că aceşti tineri de valoare găsesc surse inspiraţionale. Băieţii îşi vor găsi mereu mentori în profesori, în camarazi mai mari. Fetele sunt mai indepedente sau şi ele sunt atente la sursele inspiraţionale autentice. Eu cred că în România se face prea mult tapaj de aşa-numitele modele inspiraţionale. Ele fac parte din acel reţetar care se predă la cursurile de fericire. Mult efort individual, în ciuda sfaturilor, formarea personală este rezultatul unui autodidacticism. Profesorul, mentorul te pot inspira, dar efortul individual este important.


"Principiile, nobleţea profesiei de avocat sunt târâte sistematic"

Întrebare: Care este mulţumirea sufletească a unei persoane care practică meseria de avocat?

Răspuns: Să nu râdeţi, vă rog, este formidabil să te hrăneşti cu fericirea clienţilor. Este cel mai important lucru. Este similar cu situaţia medicului, care vede că pacientul său este salvat. Este o meserie furmoasă, deplâng faptul că, din păcate, astăzi este extrem, dar extrem de atacată. Principiile, nobleţea profesiei de avocat sunt târâte sistematic. Confidenţialitatea informaţiei, relaţia avocat-client, demnitatea avocatului sunt încălcate în numele unor aşa-zise imperative cum ar fi securitatea internaţională, spargem corespondenţa client-avocat, invocăm codul anticorupţie, dar acuzăm avocatul că a apărat un client. Menirea mea este să apăr un client indiferent în ce situaţie se află acesta, indiferent pentru ce faptă este vinovat. Este exact ca menirea medicului care nu trebuie să facă un profil moral al pacientului, este exact ca menirea profesorului sau a preotului care nu are voie să judece păcatele spovedaniei. Sunt principii sacre care sunt încălcate.

Întrebare: Cum se apără avocatul?

Răspuns: Prost, se apără foarte prost. În breasla noastră există foarte mulţi avocaţi conformişti, fricoşi. Colanţi cu sistemul însuşi, e mai simplu să spui: poate pe mine nu mă atinge uraganul. Este o inerţie care pe mine mă deprimă.
Există o tendinţă la nivel global de creştere a forţelor statului, după părerea mea, ne îndreptăm spre ceea ce George Orwell scria în cartea 1984, modelul orwellian în care cetăţeanul devine cooperant şi fabulează mai mult. Ignoranţa este forţă şi războiul este pace. Libertatea este ironie şi adevărul este minciună.


"Fă din Facebook un bumerang!"

Întrebare: Ce se poate face ca generaţia Z să nu ajungă controlată de tehnologie, având în vedere că nu o putem închide într-un glob de sticlă, astfel încât să nu aibă contact cu niciun gadget?

Răspuns: Cum se va apăra această generaţie de big brother, care îţi intră în televizor şi te observă, îţi intră în computer şi te vede, îţi ascultă telefoanele. Generaţia ta, care împărtăşeşte valori autentice, nobleţe spirituală, solidaritate, altruism, chiar şi un soi de naivitate, va avea forţa să întoarcă împotriva lui big brother, împotriva statului manipulator, exact aceste instrumente cu care statul manipulator vine împotriva mea. Un exemplu, efectul formidabil al FB în cazuri importante. Este posibil ca instrumentul de manipulare FB să fie folosit de generaţia FB tocmai împotriva manipulatorului. Cred că această generaţia va folosi aceste instrumente în contra celor care au tendinţa să stăpânească, să domine. Cum? Voi veţi şti. Fă din FB un bumerang! Cum ar fi, de exemplu, ca generaţia voastră să spună într-o zi: Mâine, noi, generaţia noastră, am hotărât să nu mai folosim motorul de căutare Google. Voi relua căutarea când voi avea garanţia că nu mă vei controla.

Întrebare: Avem vreo datorie noi, faţă de generaţia viitoare, să le procurăm armele cu care să lupte sau să-i lăsăm pe ei să-şi găsească propriile resurse? Cum este mai corect?

Răspuns: Eu mi-am încurajat copilul cel mare să facă dezbateri, o confruntare de idei, copilul a progresat foarte mult, a dobândit o anumită fluenţă, exerciţiul în sine este foarte provocator tocmai pentru că pune generaţia Z în situatia de a apăra şi ataca valorile astea. Temele sunt gândite ca să fie echilibrate. Generaţia noastră a beneficiat din plin de prosperitate şi de respectarea drepturilor omului. Marile puteri, după război, au făcut Carta drepturilor omului, s-a vorbit despre dreptul la viaţă, dreptul la expresie. Generaţiile noi nu sunt conştiente de valoarea acestor drepturi şi sunt foarte resemnate. M-a mirat reacţia cuiva: să îmi asculte telefonul, nu am nimic de ascuns! Pe logica asta, să îmi taie şi accesul la bibliotecă, nu am nimic de citit...


"...suntem o punte între tehnologie şi lumea veche din care am venit"

Întrebare: Spuneţi că nu ne deranjează faptul că telefoanele ne sunt ascultate. Dar cine mă ascultă pe mine? Ca elevi, nu avem niciun drept să vorbim, nimeni nu ne ascultă. Avem dreptate, dar nu avem voie să justificăm, suntem jigniţi, suntem daţi afară din clasă dacă încercăm să avem propriile păreri.

Răspuns: Singura soluţie este a unei solidarizări similare cu solidarizarea în faţa oricărui tip de tiranie. Şi generaţia mea a suferit din cauza acestei agresiuni. Voi, ca generaţie, nu ştiţi ce înseamnă dictatura comunistă. Se întâmpla în mod similar. Nu ieşeai pe stradă să spui că Ceauşescu este un tiran. Deplâng toate aceste boli acestei societăţi contemporane.

Întrebare: Aţi spus despre generaţia Y, generaţie pe care o reprezint cu mândrie, că suntem acceleraţi de timp. Dar eu văd această generaţie foarte importantă. Deoarece jucăm un rol de punte. Venim din lumea generaţiei dumneavoastră, generaţia X, şi suntem cu privirea aţintită spre generaţia viitoare, Z, încercând să construim o lume. Momentam suntem o punte între tehnologie şi lumea veche din care am venit. Dar am o întrebare: cum vedeţi lumea după ce noi vom dispărea, după ce nu vom avea o diferenţă între lumea cărţilor de hârtie şi lumea cărţilor electronice?

Răspuns: Aveţi atâtea motive să fiţi bucuroşi de apartenenţa la această generaţie. Aveţi motive de preocupare pentru solidarizarea cu generaţia Z, probabil veţi ajunge la un moment dat primul vagon al trenului, cei mai periculoşi, cum sunt azi periculoşi bunicii noştri care nu înţeleg absolut deloc cum se deschide televizorul. Dar probabil vom ajunge în ziua în care totul va fi în spaţiul virtual, lumea se digitalizează perfect. Încă sunteţi în carne şi oase, veniţi la şcoală. Nu veţi înţelege cum vor trăi generaţiile viitoare...

Nu sunt adeptul teoriilor conspiraţioniste, dar e posibil ca civilizaţia noastră să aibă un final şi el să fie catastrofic, cataclismic. Sunt multe întrebări ale istoriei care nu sunt lămurite şi duc înspre ideea că generaţiile anterioare au fost la fel de concretente. Nu cred că se poate să ne întoarcem la locomotiva cu aburi abandonând trenul de mare viteză. Dar este posibil un cataclism planetar care să ducă la un nou proces evolutiv.


"Nu cred în diplomaţie. Timpurile în care diplomaţia conta s-au dus"

Întrebare: Cum credeţi că va fi influenţată următoarea generaţie, Z, datorită faptului că ne exprimăm folosind atâtea prescurtări...

Răspuns: Mă deprimă... Trebuie să acceptăm că limbajul suferă modificări. Limba evoluează. Pe mine mă îngrijorează că s-a ajuns până într-acolo încât cuvântul este suprimat. Fetiţa mea, care vorbeşte cu colegele ei, foloseşte un limbaj, un cod. Este lipsit de farmec. Eu dintr-un fel de protest personal nu scriu niciodată cu emoticon. Sunt acuzat că sunt retrograd, boşorog. Fiecare mesaj, la voi, dacă nu are un însemn, este în neregulă. Emoţia se exprimă integral şi frumos prin cuvinte. Semnele de punctuaţie, care există şi în limba cuvintelor, îmi sunt suficiente. Îmi sunt suficiente semnul de exclamare, semnul de întrebare şi punctele de suspensie. Mă entuziasmez din cuvinte şi semnul de exclamare, mă întreb din cuvinte şi semnul de întrebare, sunt ambiguu prin semnul de punctuaţie numit puncte de suspensie. Eu accept că este un cod, un limbaj, dar sper şi sunt convins că cuvintele vor trăi. Limba română a fost supusă influenţelor de-a lungul timpului, dar ea a avut puterea să asimileze. Din păcate, astăzi, limba română riscă să intre în comă.

Întrebare: Acceptaţi şi o întrebare din partea generaţiei expirate? V-aţi gândit să intraţi în diplomaţie?

Răspuns: Mulţumesc pentru întrebare, fac o plecăciune în faţa dvs. şi a generaţiei pe care o reprezentaţi, nu e generaţie expirată, aparţineţi unei generaţii care are valori ce mă impresionează. Revenind la întrebare, voi răspunde scurt: nu, nu am de gând să intru în diplomaţie. Nu cred în diplomaţie. Timpurile în care diplomaţia conta s-au dus. La ora asta, istoria a luat-o razna şi suntem într-o spirală periculoasă pe care, din păcate, diplomaţia nu o mai poate controla. Dacă ar fi să numim diplomaţie ceea ce se face acum, ar fi o exagerare. Conceptul de diplomaţie, cel pus şi în slujba intereselor colectivităţilor şi a intereselor naţionale, cel care rămâne în istorie, s-a cam dus. Acel concept este expirat. La ora asta, diplomaţii vorbesc în numele fabricanţilor de arme, în numele promotorilor de război. Poate că sunt prea sever.


"Nu este o generaţie răsfăţată, ci o generaţie care nu a fost iubită"

Întrebare: Să ne întoarcem la ce se întâmplă în şcoală, la conflictul dintre generaţii la catedră, profesor-elev. Există acel profesor- nu negăm respectul şi valoarea – care intră în confict cu generaţia Y. Rezultă situaţii greu de gestionat. Nu spun că profesorul din generaţia mai veche ar fi vinovat, nici că elevul poartă vina. Care este calea de mijloc, cum să gestioneze eşecul în aşa fel încât să nu le afecteze atât de mult alegerea viitoare, chiar cariera?

Răspuns: Tema este una cu adevărat dureroasă. Înaintea familiei avem câmp de luptă aici, în şcoală. E o situaţie clasică de cale de mijloc, de compromis. Nu există formule, nici generalizări. Eşecul face parte din viaţă, ar trebui să fie tratat ca o experienţă din care că înveţi. Generaţia nouă este una cu toate calităţile, dar a beneficiat, faţă de generaţiile domnilor profesori, doar de prosperitate şi pace. Nu ştie generaţia nouă ce înseamnă puşcăriile comuniste, nu ştie ce înseamnă colectivizarea, nu ştie ce înseamnă opresiunea sistemului ceauşist. Din perspectiva asta, ca răspuns la înţelepciunea profesorului, generaţia Y trebuie să înţeleagă că este, totuşi, o generaţie favorizată de soartă.

(din sală): Îmi permit să nu fiu de acord. Generaţia noastră a beneficiat, pe lângă pace şi prosperitate, şi de familii. Ori generaţiile Y ţi Z, mare parte nu beneficiază de familie alături. Fizic, geografic, afectiv-emoţional. Vorbesc din experienţa de peste 20 de ani în protecţia copilului, despre cazuistica cu care mă confrunt. Nu este o generaţie răsfăţată, ci o generaţie care nu a fost iubită. Nu generalizăm, vorbim despre particularităţile care duc la conflictele din şcoală, dintre generaţii, la neînţelegerea adulţilor de către copii, lipsuri afectiv-emoţionale la vremea lor.

(din sală) Din perspectivă istorică, orice generaţie ar trebui să prindă un eveniment istoric major. Generaţia noastră a prins revoluţia din 1989. Noi, cei care am trăit înainte, putem face o comparaţie între un regim care nu lăsa loc la discuţii de genul celor amintite. Astăzi orice incident din şcoală apare în presă. Nouă ni se pare important să spunem elevilor de astăzi că nu este obligatoriu ca societatea să fie aşa cum este astăzi. Normalitatea societăţii ţine şi de regulile şcolii, şi de societate, ea nu va exista dacă ei nu o vor menţine şi nu se vor lupta pentru ea, chiar protestând.

(din sală) O elevă de aici spunea că dreptul la liberă exprimare este încălcat. Cred că voia să tragă un semnal de alarmă, şi anume faptul că generaţiile Z, Y, vin dintr-o lume construită de cei dinainte. Asta înseamnă că nu dăm vina doar pe Y, Z. Lumea elevilor mei e dată de aceste momente trăite. Prezenţa dvs. este benefică, sunteţi de-al nostru, sunteţi botoşănean şi faptul  că aţi reuşit acolo, departe, să fiţi un nume, pentru ei poate fi un model. Elevii mei sunt foarte deştepţi. Noi, generaţia noastră, trebuie să avem grijă cum ne integrăm în generaţia lor.    
   
Răspuns: Mă bucur foarte tare să aud cuvintele astea. Îmi pare foarte rău dacă v-am necăjit. Aveţi dreptate: suportul familial este absolut important, esenţial. Dar eu când am făcut asocierea cu un anumit tip de răsfăţ am avut în minte nenorociri reale, groaznice, pe care generaţiile mai în vârstă le-au avut de înfruntat. Nu am avut în vedere acest crivăţ pe care ei îl simt, dar este un crivăţ în raport cu un tsunami care a însemnat războiul, comunismul şi fascismul. Este un răsfăţ din perspectivă istorică. Doamnă profesoară de economie, ştiţi că eu, ca să intru la facultatea de drept, a trebuit să învăţ economie politică comunistă? La acest tip de răsfăţ mă refer. Am avut afecţiunea necesară, dar eram singur într-un apartament de bloc, în 1988, eu mă pregăteam pentru admitere învăţând o economie politică marxistă. Ceea ce era grav, pe lângă temele propriu-zise, era obligatoriu să învăţ citate din tovarăşul Nicolae Ceauşescu, nişte stupizenii supreme, şi din tovarăşa Elena Ceauşescu – şi mai supreme! Tabloul complet este că lumina se întrerupea la ora 6, luna februarie se poate duce la minus 25 de grade, caloriferul era îngheţat. Aveam şoşoni, trei perechi de pantaloni, un halat de molton şi la ora 6 citeam despre beneficiile comunismului cu lanterna. Asta e diferenţa la care făceam referire.

Vă mulţumesc mult pentru prezenţă, sunt foarte încântat că am venit la Botoşani, aş mai veni cu drag. Mulţumesc şi vă urez Paşte fericit, să ne vedem cu bine.