Biserica "Sfântul Ioan Iacob" din Botoşani, sfinţită de IPS Teofan în prezenţa a sute de credincioşi! FOTO

Biserica "Sfântul Ioan Iacob" din Botoşani, sfinţită de IPS Teofan în prezenţa a sute de credincioşi! FOTO
"Părinte, să construieşti o biserică în acest loc, dar să nu o faci mare, căci decât să fie mare şi goală, mai bine să fie mică şi plină". Sute de credincioşi au pornit, la primele ore ale dimineţii de duminică, 24 iulie, spre zona industrială a municipiului Botoşani, pentru a participa la slujba de sfinţire a Bisericii "Sfântul Ioan Iacob", slujbă oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, protopopul Lucian Leonte, alături de un sobor de preoţi din care au făcut parte şi preotul paroh Radu Constantin Zaiţ, dar şi decanul Facultăţii de Teologie din Iaşi, pr.prof. Ioan Vicovan, şi directorul Seminarului Teologic Liceal "Sfântul Gheorghe" Botoşani, pr. Daniel Dascălu.

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost întâmpinat de preotul Radu Constantin Zaiţ şi de enoriaşi cu pâine şi sare, creştinii bucurându-se ca de fiecare dată de binecuvântarea păstorului lor.

În cuvântul de învăţătură, rostit după slujba de sfinţire din Sfântul Altar al Bisericii "Sfântul Ioan Iacob", IPS Teofan a vorbit despre pericolul alungării lui Hristos nu doar din sufletele noastre, ci şi din comunitate şi din ţară, făcând referire la tulburările care se petrec astăzi în întreaga lume.


IPS Teofan: "Dumnezeu Hristos Domnul este din ce în ce mai mult alungat. Nu îşi găseşte locul în inima, în ţările şi în continentele noastre"

"De multe ori îl alungăm pe Hristos din viaţa noastră pentru că ne gândim de cele mai multe ori la liniştea, la bunurile, la cele care ne satisfac plăcerile noastre şi preferăm să fim fără de Hristos, dar împreună cu toate aceste plăceri vinovate ale noastre. Dacă privim la nivelul societăţii, la nivelul societăţii europene şi în general în lumea locuită de creştini, vedem că Dumnezeu Hristos Domnul este din ce în ce mai mult alungat. Nu îşi găseşte locul în inima, în ţările şi în continentele noastre. Dumnezeu însă cel mai mult iubeşte libertatea omului. Si dacă omul îl alungă, Dumnezeu pleacă şi plecând Dumnezeu locul său este luat de puterile întunericului care încep să domine din ce în ce mai mult sufletele noastre, sufletele copiilor noştri, sufletele ţărilor noastre în care parcă Hristos începe să devină un străin. Prin faptele, gândurile, uneori chiar prin deciziile noastre, înalte şi personale, comunitare, naţionale sau europene îl alungăm pe Hristos Domnul din viaţa noastră. Un mare învăţat al bisericii noastre, Tertulian, spunea că sufletul omului este în esenţă creştin. Iar în vremea noastră, părintele Rafail Noica spunea că firea omului este creştin-ortodoxă. Că firea omului este legată de ortodoxie. Ce doresc aceşti părinţi să spună? Că sufletul omului, prin firea sa, este făcut să îl aibă pe Dumnezeu întrânsul, să se hrănească şi să se adape din Dumnezeu, iar starea de Dumnezeu alungat din sufletele noastre nu mai este o stare firească. De ce? Pentru că în locul lui Hristos vin puterile întunericului precum în cei doi demonizaţi din Evanghelia de astăzi. Sufletul omului este chemat să fie plin de Dumnezeu, plin de Împărăţia Cerurilor încă din această lume. De aceea zidim temple, ca ele să fie aşezate si împrăştiate pe fata pământului, să aducă aminte omului să este făcut pentru Dumnezeu, nu pentru demoni, că este omul făcut să se bucure în familia lui, să se bucure în ţara lui, să se bucure în contextul în care trăieşte, dar bucuria lui este plină de conţinut dacă îl avem pe Hristos în mijlocul nostru. Altfel suntem ca frunza pe care o bate vântul toamna. Mergem de colo până colo ca nişte rătăciţi, nemaiavând ţintă, destinaţie clară pe care să mergem, pentru că sunt atâtea chemări care ne umplu urechile, mintea, sufletul, iar de îndată ce părăsim incinta bisericii încep chemările să ne atragă spre ale lor valuri şi vânturi, doar-doar îl vor fura pe Hristos. Iubiţi credincioşi, să îl rugăm pe Dumnezeu să nu plece de la noi, să aibă răbdare cu noi, să nu se grăbească să se lase alungat şi să încerce să ne sensibilizeze sufletul, uneori printr-un cuvânt, alteori printr-o biserică, alteori printr-o icoană, alterori printr-o faptă bună, alteori printr-o prezenţă în cimitir. Să îl rugăm pe Hristos Domnul să rămână lângă noi, căci fără El suntem pradă fiarelor întunericului, fiarelor din noi şi fiarelor dintre noi", a spus IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Preotul protopop Lucian Leonte a dat citire Hrisovului de sfinţire care a fost pus în piciorul Sfintei Mese ca act doveditor al sfinţirii.

IPS Teofan şi-a exprimat mulţumirea faţă de frumoasa lucrare a credincioşilor şi a preotului lor, Radu Constantin Zaiţ "pentru purtarea de grijă împreună cu părintele paroh, pentru ca această zonă să beneficieze de o foarte frumoasă biserică. A fost o lucrare grea, dar cu mila Domnului s-a săvârşit într-un timp relativ scurt şi ne bucurăm astăzi de această frumoasă zi. De aceea, în numele Sfintei Mitropolii, mulţumesc celor de faţă, ctitorilor ştiuţi şi neştiuţi, donatorilor şi sprijinitorilor acestor frumoase realizări. În primul rând, se cuvine a arăta gratitudinea sfintei Mitropolii pentru părintele paroh, care împreună cu familia, cu consiliul parohial, cu enoriaşii parohiei sau alţi credincioşi din oraş sau împrejurimi au ajutat la înfrumuseţarea acestei biserici".

A fost rostită o rugăciune pentru preotul paroh şi familia sa, cu acest prilej preotul Radu Consstantin Zaiţ fiind avansat la rangul de iconom stavrofor .

Părintele paroh Radu Consstantin Zaiţ a mulţumit, la rândul său, tuturor celor care au sprijinit lucrarea şi au fost alături cu gândul şi cu fapta, precizând că, după ridicarea bisericii de zid, urmează a se lucra "mai mult la biserica din sufletul credincioşilor".


Pr. Constantin Zaiţ: "De acum vom lucra mai mult la biserica din sufletul credincioşilor!"
 
"Oricât de frumoasă ar fi o biserică, frumuseţea ei se împlineşte numai atunci când ea este plină de credincioşi. Înaltpreasfinţia Voastră, îmi aduc aminte exact acum şase ani, pe 24 iulie 2010. Aţi poposit în acest loc binecuvântat şi mi-aţi înmânat sfântul antimis în faţa credincioşilor prezenţ şi aţi zis: Părinte, să contruieşti o biserică în acest loc, o biserică nouă care să îmbrace asemenea unei haine pe aceasta veche de lemn şi lut, dar, părinte, să nu o faci mare, căci decât să fie mare şi goală, mai bine să fie mică şi plină. Am respectat ceea ce mi-a spus IPS Voastră şi iată rezultatul. Casa lui Dumnezeu şi casa prezenţei Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, ocrotitorul Bisericii şi al parohiei, de ce nu, al oraşului nostru. Am început construcţia pe 4 iulie 2011 şi am încheiat-o anul acesta. Au fost multe ispite şi multe încercări pe parcursul acestor şase ani de când slujesc în această biserică, dar încă din ziua în care am fost instalat ca preot paroh am încercat să respect învăţăturile pe care le-am primit de la dascălii mei, de la familia mea şi de la IPS Voastră.  Nu ştiu în ce măsură am reuşit acest lucru, însă ştiu doar că meritul pentru ceea ce s-a făcut, pentru acestă Biserică şi pentru toate lucrurile care s-au făcut aici aparţine în primul rând credincioşilor, pentru că este biserica credincioşilor. De multe ori a fost prea frig, alteori prea cald. Privind în urmă, îmi amintesc cum slujeam, stând în Sfântul Altar, iar mulţi dintre credincioşii prezenţi stăteau afară şi iarnă şi vară, şi pe ploaie şi pe vând, şi cu toate acestea reveneau slujbă după slujbă. Acest lucru m-a făcut să înţeleg că era absolut necesară o biserică nouă în acest loc. Emoţiile sunt mari. Îi mulţumesc întâi Lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să ajungem până aici. Îi mulţumesc Sfântului Ioan Iacob Hozevitul pentru că m-a chemat aici şi mi-a dat o sarcină pe care aproape am dus-o la capăt. Mai avem multe de făcut, dar de acum vom lucra mai mult la biserica din sufletul credincioşilor. Vă mulţumesc, Preasfinţia Voastră, pentru că aţi binecuvântat să fiu numit preot în această parohie. Îi mulţumesc părintelui protopop Lucian Leonte pentru toate sfaturile şi poveţele pe care mi le-a dat atunci când l-am stresat cu mii de întrebări. Îi mulţumesc părintelui decan al Facultăţii de Teologie din Iaşi, preot profesor Ioan Vicovan, pentru prezenţă, sfaturi şi purtare de grijă. Mulţumesc părintelui Grigore Diaconu pentru sprijinul financiar şi pentru că în anul 1987 a făcut ca prin acest cimitir să nu treacă centura oraşului, atunci cum era prins în planul de modernizare a oraşului Botoşani", a spus în cuvântul său preotul Radu Constantin Zaiţ, parohul Bisericii "Sfântul Ioan Iacob" Botoşani.

În timpul slujbei a fost hirotonit întru preoţie tânărul diacon Andrei Costin Mancaş, pe seama parohiei Ivancăuţi, cu Biserica purtând hramul Adormirea Maicii Domnului, în localitatea Ivancăuţi, comuna Păltiniş, protopopiatul Darabani.


Biserica Sfântului Ioan Iacob, Sfântul pe care Botoşanii l-au dăruit creştinătăţii

Situată în zona industrială a municipiului Botoşani, Biserica "Sfântul Ioan Iacob", având ca ocrotitor sfântul botoşănean născut în Crăiniceni, comuna Horodiştea, judeţul Botoşani, vieţuitor la Mănăstirea Hozeva din Ţara Sfântă, a fost la început o capelă de cimitir de dimensiuni modeste, dar care primea credincioşi cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie din tot oraşul Botoşani.
Parohia "Sf. Ioan Iacob" şi Biserica, ce poartă acelaşi hram (cu zi de pomenire la 5 august) a funcţionat mai întâi ca o capelă în care se oficiau doar slujbele de pomenire a morţilor. În anul 1922, veteranii de război au donat un hectar de teren şi au înfiinţat aici un cimitir. În anul 1927 se construieşte în cimitir o biserică de lemn de dimensiuni reduse destinată slujbelor de parastase şi de înmormântare.
Având hramul iniţial Ziua Crucii, actuala Biserică a suferit unele modificări întrucât dimensiunile reduse nu puteau primi credincioşi care începeau să vină la sfintele slujbe din ce în ce mai mulţi. În anul 1998 un credincios din zonă, astăzi înmormântat în cimitirul parohial, Gheorghe Scarlat, cu cheltuială proprie şi ajutor de la alţi câţiva creştini din zonă, reconstruieşte capela dându-i dimensiuni mai mari. În acelaşi an, zona este declarată de către Protopopiatul Botoşani parohie cu hramul "Ziua Crucii" (14 septembrie). În anul 1999, luna ianuarie vine prin transfer preotul Ioan Iordache care până în septembrie acelaşi an, împreună cu noii credincioşi finalizează lucrările de restaurare şi pictura interioară a Bisericii. Pictorii au fost Pr. Marian Petrovici şi Iuliana Frânţescu. De asemenea tot atunci s-a realizat şi clopotniţa din lemn, care se află la intrarea în cimitir.
Pe 23 iulie 2000 are loc slujba de târnosire a Sfântului Locaş de către Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, însoţit de PC Protopop Lucian Leonte şi de un ales sobor de preoţi şi diaconi.
Din data de 1 august 2010, este numit paroh preotul Radu Constantin Zaiţ.


































 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

ENESCU 136. Cultura de partid și stropșeala gratuită

Vineri, 18 August 2017
423

În urmă cu 136 de ani, pe 19 august 1881, se năștea la Liveni George Enescu. Geniul care și-a venerat mama, casa, pământul. Românul care și-a părăsit țara în 1946, o ...

FIXEUR, filmul de care România are astăzi nevoie!

Vineri, 18 August 2017
238

"Fixeur" e viu. Un film care iese din tiparele peliculelor românești - care agresează vizual și psihic prin prim-planurile griurilor comuniste, prin zgomote de fond asurzitoare. Fil...

INTERVIU - "Nu impunem nimănui ce anume să voteze, ci dorim ca toți cetățenii să își spună punctul de vedere!"

Duminică, 13 August 2017
1266

Nicicând familia nu a fost mai aprig disecată, mărunțită, siluită sub lupa intransigentă a cetățeanului. Un demers al Comitetului National de Initiativă Cetățenească, susținut de Co...