ARTUR BĂLĂUCĂ - 70: "Poţi fi un excelent profesor de matematică fără a fi matematician"

ARTUR BĂLĂUCĂ - 70: "Poţi fi un excelent profesor de matematică fără a fi matematician"

 ARTUR BALAUCA  

Împlineşte 70 de ani de viaţă, a adunat 1000 de premii, a cunoscut înălţimile matematicii şi frumuseţea prieteniei! Profesorul Artur Bălăucă s-a născut pe 30 iunie 1945, în satul Buzeni, comuna Băluşeni, judeţul Botoşani. A urmat şcoala primară în satul natal, iar gimnaziul la Cristeşti, unde locuia bunica dinspre mamă. Cursurile liceale le parcurge la Liceul "A.T.Laurian" Botoşani, după care se înscrie la Facultatea de Matematică de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, pe care a absolvit-o în anul 1968.

Primul "dascăl" i-a fost propriul tată, un ţăran autodidact care îi imprimă pasiunea pentru studiu şi rigurozitatea pentru calcul. La Cristeşti, cel care îl apleacă spre matematici este profesorul Stelea, pentru ca apoi, la liceu, să întâlnească un om care avea să îi pecetluiască destinul: prof. Rebeca Talpalaru (Segal).

După absolvirea facultăţii, în 1968, este repartizat la Şcoala Generală din Stăuceni. În 1976 susţine concurs şi ocupă catedra de matematică de la Şcoala 4 Botoşani, apoi la Şcoala 9 din Tulbureni. După 1980 este transferat la Şcoala 7 Botoşani, unde va activa până în anul 2008.

Obţine, prin elevii pe care i-a pregătit, peste 1000 de premii şi menţiuni la concursurile de matematică judeţene, naţionale sau internaţionale. La etapele naționale ale Olimpiadelor de Matematică a cucerit, prin elevii pregătiţi an de an, 15 premii I, 19 premii II, 11 premii III, 29 de mențiuni și 16 premii speciale.

Pentru activitatea sa didactică și pentru performanțele obținute cu elevii, profesorul Artur Bălăucă a fost distins cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, acordat de Președintele României (2000); Diploma Gheorghe Lazăr, clasa I (2005); Diploma de excelență pentru învățământ preuniversitar oferită de S.S.M.R. (2009); Diploma și trofeul de excelență oferite de Filiala Botoșani a S.S.M.R. (2012), dar şi cu titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Botoşani.

A îndeplinit funcția de președinte al Filialei Botoșani a Societății de Științe Matematice din România în perioada 1997-2010. A organizat 13 ediții ale Concursului Interjudețean de Matematică "Dimitrie Pompeiu".


Despre prof. Artur Bălăucă, ilustrul matematician Dan Brânzei scria: "Socotim că primul autor, Artur, este exemplu frapant de brad care rămâne verde, indiferent de vremuri. Un şcolar român care nu a auzit de el credem că: ori este un mare muzician în devenire, ori este surd complet. Este greu să nu fi aflat de numeroşii matematicieni olimpici izvorâţi din şcoala botoşeneană la care slujeşte sau de cititorii cărţilor sale, care se coc în seturi complete spre toamnele fiecărui an". (Din prefața cărții: Artur Bălăucă, Alexandru Negrescu și col., Matematică. Teme pentru activități opționale, Editura Taida, Iași, 2005).

"Am tratat diferenţiat elevii încă din prima zi de activitate la catedră, elevii performeri erau scoşi din lecţie (ei rezolvau problemele fără a fi solicitaţi la ore, fiind pregătiţi în timpul meu liber). (...) Tratarea diferenţiată a elevilor în timpul lecţiilor solicită mult efort, pricepere şi pregătire profesională. Metodă recomandată în diverse perioade, dar care niciodată nu a fost tratată cu profesionalism, în primul rând de către pedagogi şi psihologi. Lucrând diferenţiat, cu multă dăruire, am reuşit de fiecare dată să creez o emulaţie în clasele de elevi. Am fost foarte exigent faţă de mine, în primul rând, prin sutele de ore de concediu neefectuate, activităţile suplimentare cu elevii nefiind plătite şi desfăşurate, de obicei, în weekend", mărturiseşte prof. Artur Bălăucă.


(Artur Bălăucă, Al.D.Funduianu, Ioan Ciobănaşu. Foto: Laurenţiu Macovei)

La ceas aniversar, redăm fragmente dintr-o convorbire cu profesorul Artur Bălăucă, purtată cu eleganţă şi rafinament de un alt profesor de matematici, Al.D. Funduianu, consemnare preluată din volumul "Prin şi printre SIMBOLURI", de Al.D. Funduianu, publicat în anul 2014 la Editura Taida, Iaşi:

Prof. Al.D.Funduianu: Vreme de patru decenii, aţi pregătit – la nivel de excelenţă! – pentru concursuri şi olimpiade peste 1200 de elevi, care au dobândit – aşa cum spuneaţi şi cum bine se ştie –  mai mult de 1000 de premii, inclusiv internationale. Probabil, acesta va fi fost şi "motivul" ca, într-o recentă postare pe o reţea de socializare, să apară fotografia dvs. însoţită de cuvintele: "Artur Bălăucă, cel mai mare matematician contemporan". Aţi văzut? Cum comentaţi?…

Prof. Artur Bălăucă: Într-adevăr, numărul  premiilor obţinute este mare. Dar toate aceste performanţe n-au picat de undeva,  din Univers, ele au fost rezultatul unor sacrificii. Pe lângă o pregătire profesională continuă, a trebuit uneori să renunţ la multe plăceri ale vieţii. Ele s-au datorat în mare măsură existenţei unei atmosfere corespunzătoare în familie, înţelegere deplină din partea soţiei, care – din păcate – nu mai este în această lume, dar poate în acest moment, din "lumea umbrelor", ne urmăreşte şi se bucură. Să vă dau un exemplu: de nenumărate ori, pe la orele 21, fiind încă în şcoală cu elevii, mă suna îngrijorată şi repeta aceeaşi întrebare. – "Ai păţit ceva?".  De nenumărate ori, sâmbăta sau duminica, eram încuiat / uitat în şcoală, astfel încât trebuia să escaladez, împreună cu elevii, un gard de trei metri pentru a pleca acasă.
Şi acum, răspunsul la întrebare. Postarea de pe reţeaua de socializare este total exagerată. Profesiile de matematician şi cea de profesor sunt aproape disjuncte. Poţi fi un excelent profesor de matematică fără a fi matematician. Matematicianul lucrează, de regulă, într-un domeniu de cercetare, iar profesorul… la catedră!

–   Este de necontestat prestigiul/notorietatea obţinută de dvs. şi prin calitatea de colaborator al Gazetei Matematice. Când aţi "descoperit" şi care este rolul Gazetei în formarea şi întreţinerea gustului pentru performanţă al elevilor? Cum apreciaţi initiativa prof. univ. dr. Radu Gologan, preşedintele SSMR, de a relua apariţia "Suplementului de exerciţii şi probleme al Gazetei Matematice"?

–   La începutul activităţii mele didactice nu existau zecile de culegeri, ca în prezent, astfel încât cu uşurinţă te poţi "pierde" printre ele. Baza pregătirii suplimentare era Gazeta Matematică, revistă care se difuza pe la toate chioşcurile de ziare. Am publicat, în Gazeta Matematică, peste 60 de probleme şi 5 note matematice. Atât eu, cât şi elevii aşteptam  Gazeta Matematică, precum "pâinea caldă".

Domnul prof. univ. dr. Radu Gologan, responsabilul publicaţiilor S.S.M.R.,  a modernizat Gazeta Matematică, iar printre multe alte modificări benefice a reluat şi apariţia "Suplimentului..", care se adresează unui segment foarte larg de cititori, de la clasa I  la clasa a XII-a.

 –   Aveţi şi o activitate editorială impresionantă, cuprinzând zeci de titluri de carte. Vă  mai amintiţi cum a fost începutul?…

–   Am editat un număr însemnat de auxiliare didactice la diverse clase, apreciate de diferite categorii de elevi, de profesori şi părinţi, începând de la elevii care întâmpină dificultăţi în înţelegerea matematicii, până la cei capabili de performanţă. Începutul datează din anul 1986. Pentru a pregăti elevii dotaţi îmi trebuiau şi materiale didactice adecvate.  Atunci, am realizat o culegere, cuprinzând cele mai semnificative probleme din Gazeta Matematică (la acea vreme nu exista nicio culegere cu probleme pentru concursurile şcolare). Tirajul a fost de 1 (un) exemplar, scris de mână şi legat la tipografie! Apoi, în anul 1988, am avut şansa să-l cunosc mai bine pe domnul prof. univ. dr. Dan Brânzei şi, cu sprijinul dumnealui, am realizat o culegere mai amplă, într-un tiraj de 1000 de exemplare (tiraj mare, dar care s-a vândut ca pâinea caldă!). În anul 1991, am realizat, împreună cu regretatul profesor Ioan Ţicalo, o culegere de probleme, în două volume, care se adresau copiilor capabili de performanţă, într-un tiraj de 20.000 de exemplare şi care, din nou, s-au vândut foarte bine. Am trecut, însă, prin multe peripeţii cu tipărirea celor două cărţi, aşa că a trebuit să ne "odihnim" doi ani, după care am publicat zeci de cărţi noi, unele revizuite şi adăugite, adresate atât performerilor cât şi copiilor care parcurg numai programa şcolară. Apreciez că peste un milion de elevi, din şcolile româneşti şi din străinătate,  au utilizat auxiliarele la care am fost şi încă mai sunt autor şi coordonator. Am reuşit să atrag în jurul meu un număr însemnat de dascăli, elevi şi studenţi,  ca autori şi colaboratori, majoritatea rămânându-mi prieteni foarte apropiaţi. O enumerare a acestora ar fi imposibilă, fără a omite pe cineva. Mai recent, fiind pus în situaţia de a lucra cu nepotul meu, Victor, am sesizat că aş putea scrie cărţi şi pentru copiii mici, respectând particularităţile de vârstă şi individuale ale utilizatorilor. Reacţia acestora fiind favorabilă,  am cuprins în preocupările mele şi  întregul segment al ciclului primar.

–   Plecând de la acestea, marele dvs. prieten, regretatul prof.  univ. dr. Dan Brânzei scria: "Un şcolar român care nu a auzit de el (de Artur Bălăucă, n. m.) credem că ori este un mare muzicianîn devenire, ori este complet surd". Cuvinte care se cuvin a fi săpate înpiatră! Aveţi vreun comentariu?…

–   Sunt, desigur,  afirmaţii care mă onorează! Dar, oameni fiind,  întreb şi eu: ce om ar putea râmâne insensibil la asemenea aprecieri?…

–   Aşa e! Vorbiţi-ne, atunci, despre una dintre cele mai frumoase, strânse şi sincere prietenii dintre doi oameni, cu preocupări similare: Artur Bălăucă – Dan Brânzei…

–   Consider că una dintre marile şanse ale vieţii mele a fost aceea de a  mă împrieteni cu regretatul profesor universitar dr. Dan Brânzei, pe care, la cea de a 70-a aniversare, l-am numit "cel mai iubit matematician român". A fost un profesor "nepereche", îi simt în orice moment lipsa (şi cred că nu doar eu)!  Am participat, împreună cu dumnealui, la zeci de concursuri, la majoritatea dintre ele am împărţit aceeaşi cameră, am fost extrem de apropiaţi. Domnul Brânzei a fost considerat cel mai apropiat profesor român de învăţământul preuniversitar, fiind iubit deopotrivă de dascăli, elevi, părinţi etc. Pe lângă cărţi de geometrie superioară şi elementară, apreciate inclusiv pe plan mondial, domnul profesor a fost autor sau coordonator la numeroase culegeri de matematică. Am beneficiat de preţuirea domnului profesor, bucurându-mă de alegerea mea în colectivul de referenţi ştiinţifici la cartea sa "Competenţă şi performanţă în geometrie", volumul II, apărută în 1992, alături de marele matematician, domnul academician  Radu Miron.

În anul 1993, domnul profesor Dan Brînzei m-a acceptat,  împreună cu domnul profesor Ioan Ţicalo, să scriem două culegeri de geometrie "Probleme semnificative din manualele de clasa a VI-a şi a VIII-a".  Dispariţia prematură a domnului profesor a lăsat în lumea matematicii, şi nu numai, un gol incomensurabil.

–    Poate părea cu totul nepotrivită, dar nu am cum să evit şi această ultimă întrebare/constatare. După o viaţă de rodnicăşi intensă muncă pe tărâmul matematicilor, s-ar cuveni să mai "reduceţi turaţia", să văşi odihniţi, să vă dedicaţi "hobby-urilor" pentru care până acum nu aţi avut suficient timp, să vă plimbaţi nepoţii etc. Dar,…nimic din toate acestea! Dumneavoastră sunteţi acelaşi/neschimbat, mereu activ, în centrul acţiunilor, extrem de implicat.  Spre marea noastră satisfacţie, misi(une)a dumneavoastră de maestru călăuzitor într-ale matematicilor merge mai departe şi  pare a nu se încheie prea curând! De aceea, vă întreb: – Ce proiecte prioritare mai aveţi, domnule profesor?…

–   Aş începe cu un sfat pe care îl dau celor care se despart de programul, oarecum repetitiv,  impus de activitatea la catedră. Am întâlnit multe persoane care se plâng că se plictisesc, nu au ce face şi, mai mult, majoritatea declară că au diverse afecţiuni, reale sau închipuite. Urmaţi sau urmăriţi, măcar, exemplul meu! Diversitatea actuală de preocupări: editoriale, pregătire cu elevii, participare la concursuri, simpozioane, prezentări de carte, tabere de pregătire, grădinărit etc. mă fac să uit că, totuşi, am şi statut de pensionar (îmi amintesc doar când ajung, uneori, la doctor pentru a face câte o revizie tehnică şi mi se solicită cuponul de pensie). După încheierea activităţii oficiale la catedră, am continuat să ţin lecţii la Centrul de Excelenţă din Iaşi, sunt invitat anual la Concursurile interjudeţene de matematică de la: Botoşani, Bistriţa, Vatra Dornei, Focşani, Comăneşti, Brăila, Iaşi, Baia Mare, Constanţa. La majoritatea acestor concursuri sunt solicitat să propun probleme, la unele chiar subiecte integrale. Particip la pregătirea elevilor în taberele de matematică de la Vatra Dornei şi Câmpulung Muscel. Sunt invitat  să ţin lecţii şi să propun subiecte la Concursurile anuale ale Gazetei Matematice şi "Viitori olimpici". Am proiecte de cărţi, sper să le rezolv în mare parte. Am doi nepoţi minunaţi, cărora încerc să le ofer o parte din timp. Ajutându-l la efectuarea temelor pe Victor, procedeele pe care trebuie să le utilizez mi-au trezit interesul pentru a lucra la auxiliare specifice ciclului primar, în colaborare cu câţiva învăţători de excepţie, din Botoşani şi din Iaşi. Am încercat să schimb optica predării matematicii, începând – mai nou – cu clasa pregătitoare. Matematica, considerată de unii de nepătruns, poate deveni o disciplină prietenoasă, dacă este prezentată într-o formă plăcută şi atractivă. Trebuie respectată până la un punct rigoarea ştiinţifică, dar în acelaşi timp trebuie ancorată în cotidian. Sunt vizitat de copii care doresc să facă performanţă, nu numai din Iaşi, unde locuiesc acum, dar şi din Botoşani şi Suceava, chiar şi din Bucureşti. Astfel  pot să-mi permit să mai fac şi eu câte  o escapadă la Londra, Veneţia, Varna sau Antalia. Recent, am fost solicitat să coordonez activitatea unui centru privat de performanţă în matematică, la Iaşi. Având condiţii, acum reuşesc să îmbin mai bine utilul cu plăcutul. Când obosesc lucrând la birou, mă recreez făcând puţin grădinărit, anul trecut roşiile au atins 3 metri înălţime! Acestea sunt o parte din preocupările mele. Par  a fi multe şi diversificate, însă am un mare avantaj: nu depind de un program fix şi obligatoriu, pot face modificări în program după cum doresc. În concluzie, cei care vă retrageţi de la catedră (nu folosesc cuvântul pensionare) nu vă lăsaţi copleşiţi de lipsa de preocupări. Căutaţi să desfăşuraţi o gamă cât mai largă de activităţi plăcute, care vă pot apăra  – cu siguranţă –  de bolile plictiselii şi sedentarismului! Consideraţi activităţile desfăşurate ca pe o eficientă terapie de vindecare şi mai cu seamă de ocolire a problemelor vârstei.

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

O dubă a căzut de pe o platformă pe drumul Botoșani-Suceava! FOTO

Joi, 21 Septembrie 2017
4238

O mașină a zburat de pe o platformă, răsturnându-se în șanțul de pe marginea șoselei. Mașina, o dubă TV, fusese cumpărată la o licitație de o persoană din București.A fos...

Zeci de amenzi aplicate de poliţiştii rutieri pe şoselele din judeţ!

Joi, 21 Septembrie 2017
279

În urma acţiunii dedicate bicicliştilor, poliţiştii au aplicat în total 124 de sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea prevederilor O.U.G.195/2002 privind circulaţia pe drum...

Botoşăneni fără apă la robinete din cauza consumurilor frauduloase

Joi, 21 Septembrie 2017
961

Conducta de alimentare de apă a oraşului Flămânzi, care porneşte din Botoşani, a fost proiectată iniţial pentru Filatura din oraş, însă ulterior, pe conductă s-au branşat mai to...