Aproape toate scaunele din aulă sunt ocupate de tineri, majoritatea elevi. Nici nu ştiau ce urmează, nici nu ştiau ce le va fi dat să audă. La prezidiu, un bătrânel care se sprijină în baston, cu părul alb, uşor ciufulit, scrutează tinerii care aşteaptă. Alături, un preot cu ochelari, priveşte pe deasupra ramelor şi cugetă.

Preşedintele Asociaţiei "Scut botoşănean", Bogdan Cărăuşu, este gazda conferinţei şi îi prezintă pe invitaţi:

"Părintele Mircea Bejenar, profesor de istorie şi geografie. Sfinţia sa este reprezentantul oficial al Fundaţiei "George Manu" a foştilor deţinuţi politici şi în această zi ne va iniţia pe drumul plin de sfinţenie al celor care au fost sfinţii închisorilor din România, al celora care au mărturisit, cu preţul vieţii, cu preţul tinereţii lor, pentru că oamenii despre care ne va vorbi părintele astăzi au ales să-şi sacrifice bunul cel mai de preţ, tinereţea, viaţa şi tot ce aveau mai scump pentru a mărturisi adevărul, pentru a sta drepţi în faţa tăvălugului comunist. Este cu noi şi unul dintre mărturisitorii din închisorile comuniste, domnul Jan Maluş. Ar fi trebuit să fie cu noi şi fratele Domniei lui, însă datorită vârstei înaintate şi a bolii de care suferă nu a putut să ajungă. Jan Maluş ne poate povesti o sumedenie de întâmplări şi de trăiri adevărate".

Conferinţa începe cu o rugăciune rostită de preot şi îngânată de asistenţă. Apoi, părintele Mircea Bejenar, reprezentantul Fundației "George Manu", începe să cuvânteze.

"Patriarhia Română a închinat tot anul 2017 reevaluării, comemorării, aniversării suferinţei, a martirilor din închisori. România creştină a avut parte de închisori. România creştină şi-a închis tineretul, şi nu numai. A închis, a persecutat adevărul, verbul, lumina. Copii, tineri, intelectuali, tot ce-a ostenit mintea românească în secolul XX a fost pus în închisori. Experienţa închisorilor pentru credinţă, pentru adevăr, pentru democraţie a fost făcută înainte de comunism, din timpul dictaturii lui Carol al II-lea. Tineretul României a avut întotdeauna o sensbilitate profundă pentru Hristos. Aşa au înţeles tinerii din perioada interbelică să trăiască în cotidian. La geografie aţi învăţat despre martorii de eroziune. Se spune despre ei (arătând către Ioan Maluş, n.r.) că sunt martori ai eroziunii istoriei. Trăim momente, ani, în care sfinţenia, valorile, cele mai nobile aspiraţii ale oamenilor sunt date deoparte, ocărâte. Aşa s-a întâmplat şi cu generaţia sfinţilor închisorilor. Sfântul Constantin cel Mare, în 325, după ce au încetat persecuţiile lumii creştine, datorită lui, când îi aduna pe toţi episcopii şi creştinii responsabili de viaţa bisericii, Împăratul, când intra în sală, se închina până la pământ şi săruta mâinile, rănile martirilor. Avea contact contondent, fizic, cu sfinţenia, cu rănile. Toată România, de 70 de ani, este o rană, toată creştinătatea este o rană", a spus părintele Mircea Bejenar.

Potrivit preotului, la fiecare trei familii din România a existat câte un suferind, iar vârsta celor care au ajuns în puşcăriile comuniste a fost foarte redusă, copii de 12 ani fiind smulşi din familiile lor pentru vina de a-şi fi iubit ţara şi au ajuns în iadul gândit de Alexandru Nicolschi, unul dintre cei mai sângeroşi torţionari ai regimului.

În momentul în care Ioan Maluş a fost invitat să vorbească despre experienţa sa în puşcăriile comuniste, Cetăţeanul de Onoare al municipiului Botoşani s-a ridicat, abia ţinându-se pe picioare şi sprijinindu-se de masă. Un murmur a străbătut Aula Laurianului atunci când Ioan Maluş s-a adresat tinerilor şi profesorilor lor.

"Eu sunt foarte fericit, foarte emoţionat de cinstea, de onoare pe care mi-o faceţi, eu dacă o iau de la început..., eu sunt mecanic de locomotivă. Am fost ridicat de pe locomotivă la Depoul Oneşti, aveam 23 de ani. În detenţia mea am stat o perioadă de timp cu doi preoţi în celulă, unul dintre ei era părintele Iliescu de la Iaşi. Vreau să vă spun că în perioada asta comunistă noi nu am luptat pentru comunism, noi am luptat pentru credinţa noastră, biserica noastră, însă ne-au torturat, ne-au bătut, ne-au schingiuit, ne-au făcut tot ce le-a poruncit diavolul, a fost mai rău ca în Iad. Eu nu am regretat nicio clipă, mi-a dat Dumnezeu să scap. În puşcărie a fost mai rău ca în Iad. Dacă îmi punea întrebarea cineva dintre torţionari dacă m-am lepădat de neam, de martirii noştri, de domnitorii noştri, din cauza schingiuirilor spuneam că da. "Dar de Dumnezeu te-ai lepădat?" "NU!", şi atunci iar ne băteau. Era un student ca dumneavoastră care a fost legat de perete şi bătut o noapte întreagă. "Să mori ca Hristos dacă nu te lepezi de Hristos", i-au spus. Şi a murit legat acolo. Multe am văzut, eu am stat şapte ani în puşcărie şi am primit un singur pachet, de trei kilograme, de la părinţii mei de la Stânceşti. Apoi am fost dus la Canal, unde eram socotit nereeducabil pentru că nu m-am lepădat de credinţă, dar Dumnezeu mi-a ajutat, am simţit puterea Lui. Aş fi vrut să mor, m-au bătut, dar nu am murit şi a trecut perioada asta... Aş putea să vă povestesc multe aspecte dar sunt depăşite de orice închipuire omenească. Mesajul meu este să iubim neamul ăsta. Eu vă mulţumesc pentru onoarea asta şi pentru că apreciaţi sacrificiul celor care au murit în puşcării, însă Dumnezeu a fost mare şi am mers mai departe. Să mergem mai departe şi să nu lăsăm pământul nostru pe mâna străinilor”, a spus Ioan Maluş.

În timpul cuvântării sale, ochii tinerilor din sală erau plini de lacrimi, aceştia fiind impresionaţi de suferinţa celui pe care îl vedeau în faţa lor, cu ochii lor, mărturie vie a unei credinţe de nestrămutat. Multe dintre întrebările trimise de tineri către Ioan Maluş au vizat experienţa sa din închisori, modul cum a fost torturat, însă părintele Bejenar le-a spus că astfel de trăiri sunt greu de rememorat şi sunt extrem de dureroase, chiar şi după atâţia ani.

În aula Laurianului, două ore au trecut pe nesimţite, dovezile de credinţă şi patriotism alunecând peste cei prezenţi şi atingându-i, credem, în cele mai intime trăiri. Nu e puţin lucru să vezi istoria la câţiva paşi de tine, istoria întruchipată de Ioan Maluş.

La finalul conferinţei, marcată cu un imn închinat Maicii Domnului, bătrânul a fost înconjurat de tineri care l-au atins, i-au strâns mâna, i-au cerut să facă poze împreună. Ioan Maluş a acceptat totul, cu un zâmbet permanent pe chipui brăzdat de durerea anilor pe care i-a trăit. Aduceţi istoria în faţa tinerilor pentru ca aceştia să o înţeleagă.

Despre fraţii Vasile şi Ioan Maluş, Ştiri.Botoşani.Ro a scris şi aici:

Doi fraţi au devenit cetăţeni de onoare ai municipiului Botoşani

Botoşăneanul care a fost martor la slujba de Înviere săvârşită de Părintele Justin Pârvu în mină: "La ieşire ne aşteptau cu mitralierele, noi strigam Hristos a Înviat!"












 

Despre concursul de arte plastice "Sfinţii închisorilor", aflaţi amănunte aici: