Din ce in ce mai des intalnesc persoane care se plang de oamenii bisericii, fie ei mireni, ori clerici, spunand: "nu mai sunt duhovnici buni, ca altadata", "cunoaste careva un duhovnic mare in orasul meu", "nu ma spovedesc, pentru ca nu gasesc un preot bun", etc.

"Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale." (Psalm 41, 9)

Oare ar fi cu putinta ca cel pacatos sa il vada pasind spre sfintenie pe cel cu viata curata? Nu cred ca ar fi cu putinta acest lucru, deoarece pacatosul il va vedea pe cel curat, fie ca si el, pacatos, fie prost sau fricos, ori intr-alt fel asemanator. Tot asa, nici hotul nu va putea avea incredere intr-alt om, afara de el insusi, deoarece patima ce il tine il face sa creada ca toti sunt asemenea lui.

Pana ce nu va fi in noi harul Duhului Sfant, nu vom putea vedea si simti harul aceluiasi Duh Sfant, salasluit in cei pe langa care trecem, ori langa care vietuim zilnic. Pacatul intuneca vederea omului, iar viata curata ii da omului puterea de a vedea lucrurile precum sunt.

Pacatul nu poate sta la un loc cu virtutea. Tot asa, nu pot sta la un loc doi oameni cu duhuri diferite. De asemenea, omul nu poate fi inteles de un alt om, atata timp cat cel din urma nu simte si nu intelege nevoile si miscarile inimii celui dintai. Cei asemenea se aduna in jurul altora asemenea lor, spre odihna intru aceia si spre intarire.

Vorba romaneasca este vrednica de duhul Scripturii, atunci cand zice: "Spune-mi cu cine esti prieten, ca sa-ti spun cine esti", caci "cine se aseamana, se aduna". Drept aceea, fa-te prieten cu omul cel ce se teme de Domnul, ca sa te temi si tu de Domnul.

Cauta cu rugaciune si smerenie pe cel cu viata aleasa, iar ochiul tau se va curata si il va vedea. Mi-a fost dat sa traiesc langa un om, aparent, foarte plictisitor. Abia dupa mai multa vreme, mi s-au deschis ochii, si mi-am dat seama de puternica rugaciune a aceluia, cat si de smerenia deosebita pe care o ascundea atat de firesc sub mantia cotidianului.

Sfintenia naste sfintenie, iar curatenia gaseste curatenie.

Potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi, care zic "adanc pe adanc cheama", din parinte in ucenic, sfintenia urca pana in zilele noastre si coboara in adancul istoriei neamului omenesc, pana intru inceputuri.

Viata parintilor cu traire sfanta a schimbat intotdeauna oamenii pe langa care acestia au trecut. Tot timpul au existat parinti cu viata aleasa, duhovnici care au schimbat coltul in care i-a randuit Domnul sa locuiasca. Cu toate acestea, mult prea putini din jurul lor "i-au vazut" si "i-au simtit". Ba erau ignorati, ba erau vazuti ca invechiti si impotriva timpului actual, ba ca sunt asa si asa, etc.

Fiecare om tinde sa arunce asupra celui de langa el patimile sale, oricat de curat ar fi acela. Si tocmai aceia care ii trec pe parintii cei alesi cu vederea, fara sa vada si fara sa simta nimic langa ei, sunt cei care se plang ca nu gasesc un parinte duhovnic cu viata sfanta.

In ziua in care rugaciunea ne va umple ziua, ori straduinta spre rugaciune si viata curata ne va preocupa mintea, atunci vom vedea toate lucrurile si pe toti oamenii cu alti ochi, cu niste ochi curati si intariti de harul lui Dumnezeu, spre a vedea "adancurile" de langa noi.

(Teodor Danalache)