A primit la botez numele Aurel. După absolvirea Şcolii de cântăreţi din Mănăstirea Neamţ (1940-1944), a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1948-1953) şi Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1953-1957), apoi studii de specializare la Facultatea de Teologie din Fribourg - Elveţia şi la Bossey (1973). Pe 27 ianuarie 1974 a fost hirotonit întru arhiereu, ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu titlul "Botoşăneanul", iar în 1982 a fost numit Arhiepiscop al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe române pentru Europa Centrală şi Occidentală, cu sediul la Paris, pe care a păstorit-o până în anul 1992.
A fost legat sufleteşte de satul natal, Ştiubieni, unde a ajutat la construirea bisericii parohiei. De fiecare dată când venea în România, paşii îl purtau şi spre casă, dar şi la mînăstirile din judeţ, mai ales la Mănăstirea Vorona.
Mai bine de trei decenii a stat în mijlocul comunităţii românilor din Europa Occidentală, o comunitate care, în vremea comunismului, a fost foarte scindată şi învrăjbită, dar arhiepiscopul Adrian a avut curajul să o slujească.
După 1992 s-a retras, fiind bătrân şi bolnav, la Mănăstirea Pogleţ din judeţul Bacău, acolo unde îşi purtase ultimii ani din viaţă.
A plecat la Domnul pe 23 februarie 2013, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Pogleţ, din judeţul Bacău. La slujba de înmormântare au participat sute de creştini, fiind oficiată de 11 membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, alături de stareţi şi maici din mănăstirile Moldovei.
Plecat tot din Ştiubienii Botoşanilor, părintele arhimandrit dr. Varlaam Merticariu: "Dupa plecarea Sa la Paris, ca episcop vicar si mai tarziu ca arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane pentru Europa Centrala si Occidentala, IPS Sa s-a interesat totdeauna de bunul mers al parohiei Stiubieni. In calitatea aceasta de ctitor al bisericii din Stiubieni, dupa moartea neasteptata in 1986 a parintelui Emilian Moruz, lucrurile n-au mers intotdeauna foarte bine si modul dorit de arhiepiscopul Adrian, insa a continuat sa se intereseze de bunul mers al parohiei si aproape in fiecare an, in concediu, cand a revenit in tara, IPS Sa a revenit in Stiubieni, a slujit in biserica si a facut de fiecare data pomenirea parintilor Sai, pentru care are un respect deosebit, aproape un cult. Dupa revolutie, el s-a retras din aceasta responsabilitate de arhiepiscop, si datorita varstei, si datorita noilor realitati, noului dimanism pe care l-a luat viata bisericeasca atat in tara, cat si in diaspora romaneasca europeana, iar acum, la 80 de ani, consatenii Sai din Stiubieni sunt foarte bucurosi si il asteapta cu mult drag si in vara aceasta".
IPS Teofan: "Înalt Preasfinţitul Adrian a avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat să se nască în ţinutul
Botoşanilor, nu departe de locul în care a copilărit Sfântul Ioan Hozevitul, sau părinţii Cleopa Ilie, Paisie Olaru şi Dionisie de la Colciu. A avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu i-a binecuvântat paşii spre frumoase mănăstiri, spre adânca şi frumoasa cale monahală. A vieţuit în mod special la Mănăstirea Neamţ, dar şi la Slatina, Durău sau Plumbuita. A avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat să slujească în Catedrala mitropolitană din Iaşi, bucurându-se de binecuvântatele moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva. În acest sfânt lăcaş a slujit de nenumărate ori ca mare eclesiarh şi episcop-vicar. A avut o viaţă frumoasă pentru că a avut binecuvântarea să-l cunoască de tânăr pe vrednicul de pomenire patriarh Iustin Moisescu. IPS Adrian a fost ucenic al patriarhului Iustin Moisescu, pe vremea când era mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, într-o perioadă dificilă. IPS Adrian a avut o viaţă frumoasă pentru că a cunoscut lumea liberă înainte de anul 1989, fiind prezent în capitala Franţei şi în Europa Occidentală, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu pentru românii de acolo. După retragerea Înalt Preasfinţiei Sale a avut momente de singurătate şi de tristeţe. Acestea au fost trăite cu nădejde în Bunul Dumnezeu, care răsplăteşte pe cei care iubesc podoaba Casei Sale".
Arhimandritul Timotei Aioanei: "IPS Adrian a avut o foarte mare grijă faţă de satul natal, ajutând la construirea bisericii parohiei Ştiubieni, pe care a sfinţit-o. Ori de câte ori venea în România, poposea măcar pentru câteva ceasuri în parohia Ştiubieni şi la mănăstirile din judeţul Botoşani, cu precădere la Mănăstirea Vorona. Arhiepiscopul Adrian a fost un neîntrecut slujitor. Părinţii care osteneau la Catedrala mitropolitană din Iaşi în vremea Înalt Preasfinţiei Sale mi-au povestit că vrednicul ierarh slujea cu o rară măiestrie. În cadrul Sfintei Liturghii cânta "Tatăl nostru", după melodia lui Ciprian Porumbescu. În anul 2000, am ajuns la Paris cu un grup de părinţi de la Catedrala mitropolitană din Iaşi pentru a susţine câteva concerte de muzică religioasă. Atunci, Arhiepiscopul Adrian ne-a invitat în modestul apartament din Paris. Am petrecut multe ceasuri alături de Înalt Preasfinţia Sa, care ne-a povestit despre atmosfera de altădată de la Catedrala mitropolitană din Iaşi. A fost locul pe care l-a iubit foarte mult şi de care amintea permanent".
