Zilele acestea sărbătorim 173 de ani de la nașterea lui Dimitrie Brândză, medic, naturalist și botanist român, fondatorul Grădinii Botanice din București, care îi poarta numele.
Dimitrie Brândză se năștea pe 22 octombrie 1846 în satul Viișoara, județul Botoșani. Încă de copil este pasionat de științele naturale, strânge plante, insecte și notează păsările. Familia, impresionată de calitățile sale, decide să îl trimită în anul 1864 la Paris unde studiază atât la Facultatea de Științe, cât și la Facultatea de Medicină.
Activitatea și talentul său pentru studii și cercetări îl impresionează pe profesorul său de Botanică, Henri Ernest Baillon, care-i dedică, în semn de admirație, o plantă exotică din familia Leguminosae, Brandzeia filicifolia.
Medic şi naturalist, acesta este întemeietorul Institutului Botanic, în 1891, care a fost bombardat în 1944, şi al Grădinii Botanice din Bucureşti, unde amenajarea începe în 1884 şi se încheie în 1891, când sunt inaugurate serele. Dimitrie Brândză a fost membru titular al Academiei Române din 1879, și chiar vicepreşedinte al acestui for între 1892-1895.
Dimitrie Brândză a fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele.
Născut pe plaiuri moldovene, după ce termină cursurile Academiei Mihăilene, absolvă pe cele ale Facultăților de Științe Naturale și Medicină ale Universității din Paris, obținând doctoratul, în 1869. Activează ca medic și profesor de botanică la Universitatea din Iași. Este numit custode al Muzeului de medici și naturaliști din Iași și are ocazia să studieze colecțiile muzeului de floră a Moldovei.
În 1874, este transferat la Universitatea din București, la catedra de științe naturale, desfășurând o activitate multilaterală. Aici studiază colecțiile lui Dimitrie Grecescu, un alt fost director al grădinii botanice. Dimitrie Brândză a întreprins numeroase demersuri pentru a obține și amenaja Grădina Botanică pe amplasamentul actual. Aici a construit primele sere (după modelul serelor Grădinii Botanice din Liège, Belgia), primul Institut Botanic şi a efectuat principalele plantaţii de arbori şi arbuşti.
În 1875 începe să dezvolte colecția botanică a Facultății de Științe Naturale, iar un an mai târziu este ales membru al Societății Geografice Române. În 1879, în calitate de membru al Academiei Române își publică integral studiile.
În 1882 obține de la ministrul educației, Petre S. Aurelian, dreptul de a înființa o secție botanică la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București.
Pasiunea pentru botanică este concretizată în 1882 când se desparte de catedra de istorie naturală a Facultății de Științe pentru a rămâne profesor de botanică la o catedră nou formată cu această ocazie. Elaborează manuale de zoologie, botanică și geologie. Este numit profesor și director al Grădinii Botanice.
În 1884 un incendiu distruge întreaga colecție de plante de la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce determină guvernul să aloce fonduri pentru înființarea unei grădini botanice la Cotroceni. De menționat că gradina botanică din acea perioadă era poziționată între Palatul Universității și Biserica Rusă.
În 1885 sunt începute primele lucrări la noua grădină din Cotroceni, fiind ridicată clădirea institutului botanic și amenajate grădinile din preajma sa.
Este preocupat, de asemenea, de problemele sănătății publice, publicând lucrări despre folosirea unor plante în medicină și despre trichineloză.
În 1895 Dimitrie Brândză moare la Slănic Moldova la numai 49 de ani după publicarea unei serii întregi de lucrări de specialitate foarte importante pentru domeniul în care a activat.
În urma lui rămâne însă, această frumoasă grădină botanică, o oază liniștită şi plină de culoare în mijlocul Bucureștiului, grădină în care s-au adunat numeroase colecţii de plante (vii şi conservate) folosite în scopuri știintifice, de conservare a plantelor, de educație și popularizare.