In fiecare an, ziua de 14 octombrie este zi de praznuire duhovniceasca a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, zi de mare bucurie crestineasca, zi de rugaciune si pelerinaj.

Inca din ajun se indreapta spre Iasi mii de pelerini, credinciosi, mai ales femei, din toate judetele tarii. Tot orasul este in sarbatoare. Strazile sunt pline de lume. Gara, trenurile, autobuzele sunt asaltate de oameni. Tarani osteniti de munca, mame cu copii de mana, tineri plini de ravna, oraseni de toate varstele, studenti, intelectuali, toti se indreapta spre Mitropolie. Este ziua Sfintei Parascheva! Este hramul catedralei. Acest pelerinaj este unul din cele mai mari si mai reprezentative din tara. Numarul credinciosilor se ridica uneori la zeci de mii.

Din ajun, dupa terminarea Sfintei Liturghii, preotii citesc acatistul Sfintei Parascheva langa racla. Apoi ridica cu mainile lor sfintele moaste si le scot afara sub un baldachin anume pregatit in fata catedralei. Aici raman sfintele moaste timp de 30 ore, adica pana in ziua de 14 octombrie seara, cand se aduc din nou in catedrala cu o procesiune festiva.

Deci prima parte a hramului consta in scoaterea sfintelor moaste afara, pentru inchinarea pelerinilor. Din acest moment se formeaza o lunga coloana de credinciosi, care nu se mai termina si care asteapta sa se inchine la sfanta racla. Doi preoti stau de garda cate doua ore la cuvioasa si mentin ordinea. Toti credinciosii care vin se aseaza la rand si asteapta sa se inchine. Dupa inchinare se saruta racla si icoana Sfintei Parascheva. Apoi urmeaza atingerea fiecaruia cu fruntea de marginea raclei, dupa care credinciosii intra in biserica.

Aici se inchina in continuare la locul din catedrala unde sta permanent sfanta racla, precum si la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si la celelalte icoane. Apoi fiecare isi da la preoti darul si pomelnicul familiei sale. Seara se face priveghere pana aproape de miezul noptii. Apoi, dupa orele douasprezece, catedrala se transforma pentru cateva ceasuri in lacas de odihna. Cei peste o mie de pelerini, indeosebi de la tara, straini care nu au unde dormi in oras, se asaza jos, vorbesc lucruri duhovnicesti si canta cantari religioase. Mame obosite de cale cu copii langa ele, tarani de toate varstele, pelerini din alte localitati, toti atipesc cu fruntile pe desagi si cu gandul la Dumnezeu. Acest moment iti ofera o atmosfera unica in tara noastra, de crestinism primar, si creeaza un sentiment de mila, de dragoste si respect in acelasi timp pentru poporul nostru credincios.

Afara insa pelerinajul se continua toata noaptea. Portile Mitropoliei sunt tot timpul asaltate, coloanele de inchinatori la sfintele moaste nu se mai termina, ravna si dragostea pentru sfinti este mereu in crestere. in zorii zilei, pelerinii din catedrala sunt invitati afara. Se face curatenie si pregatire pentru Sfanta Liturghie, iar in curte se incepe slujba aghiasmei. Vase mari, pline cu apa sfintita, sunt asaltate de credinciosi. La orele zece, cand sunt prezenti in curtea Mitropoliei mii de pelerini, incep sa sune toate clopotele. Apoi intra la slujba mitropolitul cu toata suita clericilor. in timp ce pelerinii curg ca un fluviu viu pe portile Mitropoliei si coloana de la sfintele moaste este din ce in ce mai lunga, in biserica se oficiaza Sfanta Liturghie cu un mare sobor de preoti.

Credinciosii umplu biserica si cele doua randuri de galerii pana la refuz. La urma se tine predica afara, pe treptele catedralei, si se binecuvinteaza tot poporul. Apoi cei mai multi, mai ales credinciosii de la sate, se intorc la casele lor, cu sufletele pline de bucurie si multumire duhovniceasca. Altii stau cete-cete la masa, pe iarba. Numai inchinarea la sfintele moaste continua pana seara tarziu.

De la ora 16 incepe Vecernia. Intre timp se aduna in curte mii de oraseni, localnici, intelectuali si studenti. in sunet duios de clopote, preotii imbracati in odajdii ridica sfanta racla si pornesc in procesiune imprejurul catedralei. Este poate cel mai niscator moment al anului, cea mai frumoasa procesiune de la catedrala mitropolitana din Iasi.
 
In frunte, ca o corabie salvatoare, se leagana usor pe umerii preotilor racla Sfintei Parascheva. in urma merge mitropolitul in mantie, ca un pastor in mijlocul oilor, iar de jur-imprejur, o intindere vie de capete, de ochi umeziti de lacrimi, de maini care se intind imploratoare spre sfintele moaste, de inimi care   bat   emotionate   in   acelasi   fel.   in   aceasta procesiune se fac trei popasuri cu ectenii, in numele Preasfintei Treimi. Apoi toata multimea se opreste la usa si incearca sa se atinga din nou de racla. Preotii duc sfintele moaste in biserica si le aseaza la locul lor.

Procesiunea   si   pelerinajul   se   incheie   cu Paraclisul Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pe care il citeste insusi mitropolitul impreuna cu preotii si tot poporul se roaga in genunchi. Astfel pelerinajul anual la moastele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva ia sfarsit. Credinciosii se retrag din biserica, din curtea Mitropoliei si se duc fiecare la ale lor. Autobuzele de oras, cursele si trenurile sunt din nou aglomerate, iar garile freamata de lume. Fiecare povesteste ce a vazut mai frumos si ce a auzit mai placut la "Cuvioasa". Astfel drumul pare scurt, necazurile vietii devin mai usoare si oamenii ajung cu inimile pline de bucurie la caminele lor. (Pana in ultimele decenii, timp de trei sferturi de secol, in ajunul si ziua Sfintei Parascheva (13 si 14 octombrie), trenurile care mergeau spre sau dinspre Iasi erau gratuite pentru copii, elevi si militari; iar pentru ceilalti inchinatori din tara se aplica o reducere de 50%.)

Acum orasul doarme in liniste, luminile catedralei se sting, usile grele se incuie peste noapte si nici un pelerin nu mai ramane in ograda Mitropoliei. Numai moastele Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, impodobite de jur-imprejur cu buchete proaspete de flori aduse de pelerini, raman in continuare de veghe peste veacuri, ca o candela vie a Iasului, a Moldovei si a tarii noastre romanesti.
 

Parintele Ioanichie Balan