Din apoftegmele parintelui Dionisie Ignat:
Despre mandrie: Mandria e cea mai primejdioasa patima. Toate patimile, toate pacatele se iarta foarte lesne, si te imbratiseaza Dumnezeu si te duce in Imparatia Cerului. Insa la Imparatia Cerului sub nici un motiv nu poti inainta cu inaltarea mintii, cu mandria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte destept, si stie lucrul asta. De aceea seamana in omenire inaltarea mintii si tulburarea, adica mandria, ca sa nu poata inainta omul la Imparatia Cerurilor. Caci Sfintele Scripturi asa spun, ca, din bunatatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost imparatia satanei cea atata de infricosata si mare, care a cazut din cauza mandriei, acolo sa completeze locurile acelea cu sufletele bunilor crestini si ale calugarilor care s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poti ajunge daca ai inaltarea mintii, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poti ajunge acolo! De aceea, ispititorul instaleaza in sufletul copilului, de mic, inaltarea mintii, mandria, lucru care zicem ca nu-i nimic, si de fapt acela-i cel mai daunator, cel mai primejdios pentru mantuirea sufletelor noastre.
Despre televizor: Televizorul e un izvor nesecat al rautatilor, al tuturor rautatilor.
Despre Sfanta Traditie: Preotul este dator vesnic sa spuna cele ce ne scrie Evanghelia, cele ce ne scriu Sfintii Parinti indumnezeiti. Pe acelea se bazeaza Biserica. Biserica Ortodoxa a avut de luptat de la inceputul inceputurilor cu felurite feluri de eretici. De aceea s-a adunat de pretutindeni toata Ortodoxia si a facut sfat, sapte Soboare Ecumenice. Noi acum la temelia Ortodoxiei avem invatatura celor sapte sfinte soboare ecumenice. De aceea merge Biserica, de aceea a mers bine pana acuma. Eh mai merge schiopatand, dar merge.
Despre veacul al VIII-lea: Noi suntem in al VIII-lea veac. In al VIII-lea veac zice ca or sa fie mari greutati si mari schimbari in lume, spre rautatea si spre daramarea vietii sufletesti si duhovnicesti. Eh! Fiindca Bunul Dumnezeu a oranduit ca sa fim crestini ortodocsi, multi-putini, sa nu ne departam de povetele Bisericii Ortodoxe, de sfaturile Sfintilor Parinti cei indumnezeiti si sa speram ca o sa capatam mantuirea.
Despre oamenii nemultumitori: Acum, daca omenirea si-ar pune toata speranta in bunatatea lui Dumnezeu, nu-i cu putinta sa nu te auda Dumnezeu, nu-i cu putinta ca sa nu te vada Dumnezeu. Dumnezeu este in tot locul si vede si gandul tau. Vedeti ca noi cu ocazia asta ne departam de Dumnezeu. Lumea daca ar trai mai simplu, asa, sa aiba doar cele trebuincioase Dar nu! ca propaganda asta a venit, a intrat in omenire, ca: De ce eu sa am casa asta asa mica? E mica, am de toate si am trei-patru copii, da’ am de toate. Da’ de ce sa n-am mare, ca a celui de colo?. De acum il trimite pe barbatu-sau: Du-te si adu bani sa facem si noi casa mai mare, sa facem moda, moda, moda. Asta-i o propaganda mistica a satanei, ca sa nu fie omul niciodata in pace, sa nu se multumeasca cu atata. Da’ nu vezi cum spun batranii: Intinde-ti picioarele cat ii plapuma, ca daca le intinzi mai mult racesti? Asa, de exemplu: Iata, acela are mai multi bani, a facut casa mare, e pentru el, treaba lui, bine ca poate Dar eu sunt multumit ca am una mica, chiar daca mai prost mananc, mai prost ma imbrac, dar sunt stapan in casa mea.
Despre rabdare: Rabdarea niciodata nu rusineaza, rabdarea totdeauna are harul ei, caci te bucura. Da’ oamenii sunt neputinciosi: Cat o sa mai rabd? Pana la sfarsit, caci spune: cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui.
Părintele Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni (județul Botoșani), într-o familie de țărani cu 8 copii, băieți și fete, dintre care cel mai mare, Gheorghe, a fost și el călugăr sub numele Ghimnazie. Părinții lui, Ioan şi Casandra Ignat, i-au dat la botez numele de Dumitru. Era cel mai mic dintre cei opt copii.
Dimitrie (viitorul Dionisie), plin de dorinţă arzătoare pentru viaţa monastică, l-a urmat pe fratele său mai mare, monahul Ghimnazie (Gheorghe în lume) la Schitul Măgura în 1923, pe când era în vârstă de numai 14 ani. Stareţul schitului a decis să-l accepte, în ciuda vârstei lui, dar în acelaşi timp să-l trimită la şcoală. Astfel că, timp de doi ani, Dimitrie a învăţat la Şcoala Profesională din Târgu Ocna şi vizita Schitul cât putea de des.
În 1926, când Moldova a fost tulburată de schimbarea calendarului, pleacă la Muntele Athos, urmându-l pe fratele său mai mare, Ghimnazie.