Despre reintroducerea examenului de admitere in liceu si facultate, despre eliminarea programului "Lapte si corn" si infiintarea de cantine pentru elevi, dar si despre goana dupa note, intr-un interviu cu inspectorul scolar educativ Daniel BOtezatu. O noua perspectiva asupra invatamantului, cum a fost, cum este si cum ar trebui sa fie!


STIRI BOTOSANI: Invatamantul se afla in una dintre cele mai nefaste perioade de dupa 1989. Dincolo de vidul de autoritate din sistem, de deteriorarea progresiva, dar continua, a actului educational, la care se adauga degradarea imaginii in societate a dascalului, asistam de buna vreme la un blocaj al scolii romanesti, la o reforma fara forma si continut. Tinand cont de toate acestea, trebuie sa credem totusi ca invatamantul merge intr-o directie buna?

Inspector DANIEL BOTEZATU: Se pare ca suntem condamnati sa credem asta. Din pacate, toate pseudo - reformele incercate pana acum au fost, in fapt, simple paliative, care au lungit boala cronica a sistemului. Nu exista o viziune clara, sistemica, generatoare de ordine si de consistenta logica, nu exista un program coerent de medie si lunga durata, pe 10-20 ani, asumat si transpus in practica, o data pentru totdeauna, de catre toti factorii responsabili, in primul rand de catre cei din domeniul politic, nu exista suficient profesionalism in randul decidentilor din domeniu, nu exista o legislatie bine articulata, ancorata in noile realitati, nu exista continuitate decat, cel mult, in greseli. Exista un important punct de plecare in reformarea invatamantului romanesc si acesta este Pactul National pentru Educatie, asumat, in martie 2008, de catre Presedintie, liderii partidelor politice parlamentare, Academia Romana si numeroase institutii si organizatii cu preocupari in domeniu. Acest Pact ar trebui sa fie premisa actului de guvernare in domeniul invatamantului, el propunand strategii si actiuni menite sa flexibilizeze educatia in Romania, sa o racordeze la circuitul invatamantului european de calitate, sa recreeze, practic, Romania. Dincolo de masurile de austeritate ale actualului guvern, exista semnale ca vor fi implementate strategiile si actiunile Pactului. Astfel, se are in vedere compatibilizarea evaluarii performantelor elevilor cu practicile europene, prin testari internationale de tip PISA (se adreseaza elevilor de 15 ani, evaluati la citire/lectura, matematica si stiinte), PIRLS (verifica nivelul de intelegere a unui text scris la sfarsitul clasei a IV-a) sau TIMSS (sunt verificate competentele in domeniul matematicii), reducerea pana la eliminare a decalajelor dintre invatamantul rural si cel urban si promovarea, prin aceasta, a oportunitatilor egale de sanse, centrarea invatamantului pe nevoile beneficiarilor, educatia permanenta etc. Ca sa inchei si sa evidentiez lungul drum pe care il avem de parcurs pana a ajunge la nivelul invatamantului european, mentionez faptul ca potrivit ultimului studiu PIRLS, in 2007 Romania, prin elevii sai, s-a clasat pe locul 36 din 45 de state participante.


-Ce anume din invatamantul din perioada de pana la revolutie ati aplica in ziua de astazi? Mai exact, ce s-a pierdut pe drum?

-Pregatirea  mea de istoric ma indeamna la o retrospectiune mai ampla decat cea care are in vedere doar perioada imediat premergatoare anului 1989. Si atunci, invariabil, principalele referinte raman reformele din invatamant ale marelui Spiru Haret, gratie carora, la cumpana secolelor XIX si XX, a fost "redesenat" Romania. Plecand de la cele infaptuite de catre Spiru Haret si pentru a va raspunde la intrebare, as reorganiza scolile normale – veritabile pepiniere ale invatatorilor -  pe care le vad ca artizane ale unui invatamant centrat pe competente, nu pe cunostinte pur teoretice, invatatorii insisi fiind modelatorii de caractere si unul dintre cei mai importanti factori in educatia viitorilor adulti. As promova un invatamant axat pe practica, pe competente si abilitati, dar cu o solida cultura generala, macar prin ceea ce li se ofera elevilor. Din aceasta perspectiva, sunt adeptul modelului haretian al probelor practice de aptitudini la examene, acestea fiind in masura sa ofere o diagnoza a viabilitatii deprinderilor acumulate. I-as asocia pe elevii de la invatamantul tehnic si professional la castigul material obtinut in urma activitatilor de practica. As inlocui programul “Lapte si corn, un program populist si cu mari risipe, cu infiintarea unor cantine scolare sau orice alta posibilitate de a oferi elevilor o masa calda la pranz, in conexiune cu implementarea programului "School after school". Si, poate cea mai importanta masura, as reintroduce examenele de admitere la liceu si in invatamantul superior, pe baza unor testari internationale acreditate, de genul celor enumerate mai sus. Una dintre cele mai mari erori post 1989, ma feresc sa definesc momentul istoric pentru ca inca nu am o perspectiva certa asupra sa,  a fost eliminarea examenului de admitere la facultate, cu grave distorsiuni in buna si reala selectie a persoanelor compatibile cu meseria catre care au nazuit.


-Exista in scoala romaneasca un razboi intre generatii? Daca da, poate fi el caracterizat drept o manifestare a orgoliilor sau o lupta pentru supravietuire, in conditiile in care, se stie, dascalul este nevoit sa isi castige un post cat mai bun?

-Nu as fi atat de categoric sa afirm ca este vorba de un razboi, mai curand sunt conflicte interpersonale si, da, unele dintre aceste conflicte au ca punct de plecare diferentele de optica, de interese si de manifestare dintre generatii. Colegii mai cu experienta le cer celor mai tineri sa aiba seriozitatea, maturitatea de gandire si performantele pe care au  uitat ca ei insisi, la varsta celor incriminati, poate nu le aveau. Colegii mai tineri, in schimb, excedati si de grijile provocate de salariile mici sau de titularizarea in sistem, nu au totdeauna rabdarea si bunul simt in relatiile cu profesorii apartinand generatiei mai cu experienta, reprosul tacit si mobilul intern al acestei atitudini fiind, de cele mai multe ori, diferenta foarte mare de salarii dintre cele doua categorii, sau stabilitatea unui loc de munca. Repet, insa, acest tip de conflict nu este unul definitoriu, cele mai numeroase sunt conflictele interpersonale, aproape de fiecare data orgoliile mari iscand patimi marunte.


-Cum a evoluat elevul botosanean in ultimii 20 de ani?

-Sper ca opinia mea sa nu para ca fiind a unui "invechit", dar cred ca evolutia elevului botosanean, a elevului roman in general, in cei 20 de ani de libertate,  nu a fost cea care credeam noi, majoritatea adultilor, ca va fi. Si cand fac aceasta afirmatie compar generatiile actuale de elevi de liceu, incepand de prin 2005-2006, cu generatiile anterioare carora le-am fost dascal, incepand cu 1993. Prima si cea mai importanta constatare este aceea ca a disparut la elevi placerea de a citi, cu consecinte asupra limbajului verbal si asupra cunostintelor de cultura generala ale acestora. Notele mari se acorda acum cu mai mare usurinta decat in trecut, motivul principal fiind vanatoarea de note, deopotriva a copiilor si parintilor, stiut fiind ca aceste note au o pondere de cele mai multe dati covarsitoare in admiterea in invatamantul superior, sau admiterea la liceu. In toamna anului trecut, la o intalnire de 10 ani cu fostii elevi ai clasei a XII-a A, promotia 1999, de la Colegiul National "Mihai Eminescu", revazand catalogul de note al clasei am constatat ca eram, atunci, mult mai sever in notare, o eleva avand inclusiv media 3 la Istorie in unul dintre trimestre. A fost una dintre cele mai bune clase carora le-am predat, cred ca a fost chiar cea mai buna, majoritatea fostilor elevi realizandu-se profesional in domenii din cele mai diverse, unii dintre ei ocupand pozitii de top in firme si companii multinationale. Explicatia e simpla: nu exista presiunea notelor, in acea vreme examenul de admitere in invatamantul superior inca era examen, nu mascarada de acum, cu plimbatul dosarelor pe la 3-4 facultati, pana se reuseste la una dintre ele. Prin afirmatiile mele nu vreau sa anatemizez actualele generatii, ele sunt o reflexie a noilor realitati din Romania. Exista si acum copii foarte buni, multi dintre ei ajung sa studieze la universitati de prestigiu din Europa sau din SUA. Chiar in acest an scolar o eleva din clasa a XII-a de la Colegiul National "Mihai Eminescu", Andra Olaru, a fost deja admisa la Universitatea Oxford. Din cate stiu, este primul elev botosanean admis la aceasta renumita institutie de invatamant superior din Anglia.


-In calitate de inspector educativ, sunteti la curent cu privire la activitatile extrascolare ale elevilor. In ce masura credeti ca sunt acestea necesare si cat influenteaza ele formarea personalitatii viitorului adult?

-Dintotdeauna am considerat ca activitatile extrascolare au un rol determinant in conturarea personalitatii copilului/tanarului in formare. Ele trebuie vazute ca o extensie, ca un spatiu de aplicatie a suportului teoretic achizitionat pe parcursul orelor de curs. Activitatile non-formale sunt cele care limiteaza barierele dintre cel de la catedra si cei din banci, permitand exprimarea libera, neingradita a personalitatii elevilor. De multe ori, asemenea activitati il ajuta pe elev sa-si redefineasca eul, sa isi descopere vocatii, preocupari si aptitudini noi sau latente pe care, valorificandu-le, ajunge sa-si gaseasca traseul optim in viata. Din experienta proprie, am nenumarati fosti elevi care, in urma activitatilor extracurriculare catre care i-am indrumat au ales o cu totul alta traiectorie profesionala, in care si-au gasit si implinirea. Fosti elevi ai mei, cu care am colaborat la revista scolii, la postul de radio al scolii sau la trupa de teatru, au ajuns astazi jurnalisti consacrati in media locala si chiar editorialisti in publicatii centrale consacrate; altii, numerosi, sunt actori la Teatrul “Mihai Eminescu din localitate, sau la institutii teatrale din tara, inclusiv din Capitala. Oameni de afaceri, realizatori de emisiuni la televiziuni centrale, prezentatori de moda, manageri si lista poate continua, toti datoreaza foarte mult implicarii, in anii de liceu, in activitati extrascolare dintre cele mai diverse. Sa nu uitam si faptul ca din portofoliul oricarui aplicant la o universitate din spatiul european si nord-american nu trebuie sa lipseasca participarea la acest gen de activitati, aceasta fiind o conditie sine qua non a admiterii. La noi, deocamdata, incercarile in acest sens sunt inca firave.


-Se vorbeste foarte mult despre reformarea sistemului. Care credeti ca sunt urgentele asupra carora ar trebui sa se opereze cu prioritate?

-Elaborarea unui nou cadru de referinta al curriculum-ului din invatamantul preuniversitar, in perspective racordarii la spatiul european al educatiei, noi modalitati de evaluare si certificare, in momentul trecerii de la un nivel de studiu la altul, evaluandu-se nu atat cunostintele, cat competentele, formarea cadrelor didactice in vederea deprinderii acestora cu noua perspectiva asupra actului de predare-invatare-evaluare, un accent mai mare pus pe activitatile practice ale elevilor, integrarea si valorificarea educatiei non-formale in practicile educationale de la noi din tara, continuarea investitiilor in dotarea materiala a scolilor, analize periodice de sistem prin intermediul testarilor nationale si internationale de tip PISA, PIRLS, TIMSS etc.


-V-ati gandit vreodata sa renuntati la invatamant, in favoarea unui alt domeniu care ar satisface asteptarile materiale si profesionale?

-Am avut acest gand pe la sfarsitul anilor ’90, dar a prevalat credinta ca adevarata mea vocatie este cea de dascal. Daca ar fi fost sa dau curs impulsului de atunci, astazi as fi avut un salariu aproape dublu. Sigur nu as fi avut, insa, satisfactiile pe care mi le-a oferit, toti acesti ani, activitatea de la catedra.


-Daca vi s-ar propune sa nominalizati cinci dascali ai scolii botosanene care fac cinste invatamantului romanesc, pe cine ati alege?

-Intr-o ordine pur intamplatoare, acestia ar fi regretatii Aurel Dorcu, Vasile Pricope si Mihail Vasilica, apoi doamnele profesoare Eugenia Cojocaru si Florica Lungu, care mi-au marcat cariera de elev de la Scoala 11 Botosani.      
    

-Dar dintre elevi sau fosti elevi?

-Raluca Hritcu, masterand in stiinte economice la Amsterdam, Adina Honciuc-Braha, masterand la Oslo, Arina Corsei, fosta presedinta a Consiliului Judetean al Elevilor, actualmente masteranda a Facultatii de Drept din Bucuresti si cursant la Colegiul Juridic Franco-Roman de Studii Europene, fratii Razvan si Andra Olaru, primul student la Londra, a doua inca eleva la Colegiul National "Mihai Eminescu" din Botosani, dar admisa deja la Universitatea Oxford.

 
Domnule inspector Daniel Botezatu, va multumim!

 

(A consemnat Florentina Tonita)