Boemi, fermecatori, uriasi in spirit, dar si capriciosi, orgoliosi in profesie sau generosi in sentimente... Sunt cei care au trecut pe langa noi si au lasat in urma amintiri pentru o viata intreaga: actori, scriitori, pictori, profesori... Celor plecati, dar care ne-au daruit povesti extraordinare, STIRI BOTOSANI le dedica aceasta rubrica de duminica. Impreuna cu dumneavoastra putem realiza o "carte" cu amintiri, o Carte de duminica, salvand astfel memoria celor ramasi pe nedrept in uitare. Asteptam marturiile dumneavoastra pe adresa de e-mail stiri@botosani.ro, pentru rubrica DUMINICA ESTE A CELOR PLECATI.


TĂTUŢU 

Care dintre botosaneni nu-l cunostea pe "Tătuţu"? El singur era un "spectacol"!... Eu l-am intalnit prima data in primavara anului 1970, cand, venind in vizita la niste prieteni din Botosani, acestia mi-au facut surpriza de a ma invita la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani sa vad spectacolul "Nota zero la purtare", spectacol care se juca cu casa inchisa. "Tătuţu" interpreta personajul "Barbarossa", un adolescent libertin din gasca lui Misu Felecan, care facea "ordine" intre colegi, folosind la nevoie chiar forta fizica. Nici profesorii nu erau scutiti de glumele lor "sarate". Interpretarea era magistrala, primind ropote de aplauze la toate giumbuslucurile lui. Pana la sfarsitul piesei, Barbarossa devine un elev serios, temperat… In 1979, printr-un concurs de imprejurari, am devenit colegi. Eu, un novice in ale acestei meserii, el un "monstru sacru" al acestei institutii, avand in palmares o lista lunga de realizari actoricesti de mare valoare, recompensate cu diplome obtinute la multe festivaluri si concursuri la care participase. Nu-i placea sa se laude cu acestea, sau sa se vorbeasca despre el…

Doru Buzea, caci despre el este vorba, era un hatru pe care cu greu il depistai cand era serios si cand facea glume. Era omul surprizelor placute, foarte serios profesional, gata sa te ajute, neacceptand compromisul. Oradean prin nastere, dupa absolvirea Academiei de Teatru din Cluj, unde a fost coleg cu Teofil Valcu, a realizat zeci de roluri prin teatrele prin care a trecut: Sibiu, Oradea, Turda, Botosani. Boem pana in cele mai adanci fibre ale sufletului sau, "Tătuţu" era o prezenta inconfundabila, greu de uitat. Ura linguseala, vorba lunga, fara rost. Chiar daca la inceput parea un individ greu de abordat, pe masura ce il cunosteai, iti dadeai seama ca in spatele marilor sai ochi caprui se afla un suflet de "copil batran", dispus sa-ti dea si haina de pe el, vesel si ghidus, de un histrionism contagios. Era un fabulator cu un farmec aparte. In ultima vreme cocheta si cu dramaturgia, scriind si cateva piese de teatru, unele de certa valoare, semnate cu pseudonimul Edu Zorbau! In 1989 tocmai punea in scena piesa "Caz, necaz si haz"… N-a mai iesit la rampa… a venit libertatea…

Dupa 1990, scarbit de tot ce se intampla cu societatea romaneasca si cu teatrul lui drag, "Tătuţu" s-a retras incet si pe nesimtite din viata artistica a urbei… Ultimul sau rol jucat pe scena botosaneana a fost "Nae Pipirig" din piesa "Loveste-l pe aproapele tau", de S. Holban, in regia lui Ion Lucian. Apoi aparitiile lui au fost tot mai rare, ocolind pana si cladirea teatrului, retragandu-se in singuratatea apartamentului sau din Blocul Turn de pe Unirii. Putine persoane ii mai treceau pragul casei. In toamna lui 1998 l-am intalnit pe bulevard. Era tras la fata si trist. Nu se simtea bine, "motorasul" ii facea probleme… Mi-a marturisit ca lucreaza la un volum de amintiri din teatrele prin care trecuse si ca ar vrea sa i le dactilografiez eu. M-am simtit onorat. Urma sa ne intalnim la sarbatorile de iarna si sa "punem tara la cale". N-a mai apucat… Cu cateva zile inainte de Sfintele Sarbatori ale Craciunului, inima lui larga a incetat sa mai bata, la nici 70 de ani..

"Tătuţu" a plecat dintre noi luand cu el si farmecul sau inconfundabil si toate proiectele sale scriitoricesti… Si-a gasit linistea de veci la Cimitirul Pacea, alaturi de fostii sai prieteni si parteneri de spectacole Dorin Brădescu, Fănică Pană, Eugen Traian Borduşanu, Dorin Glăvan, Costică Molocea… sau de sprit George Holcă, Puiu Sumănaru, Gică Taradaciuc…
Dormi in pace!


(Constantin ADAM)