ANDREI CIOPEC: "A fost o experienta placuta sa lucrez cu Steven Seagal, i-am facut trucuri, ne-am batut. Evident, am luat bataie"

ANDREI CIOPEC: "A fost o experienta placuta sa lucrez cu Steven Seagal, i-am facut trucuri, ne-am batut. Evident, am luat bataie"

 Andrei Ciopec  

"Daca vasul-actor este deja plin de toate cele, creatia nu mai are loc sau, mai bine zis, nu mai poate avea loc. Trebuie sa revenim la ceea ce suntem in esenta, ca sa fim mereu proaspeti si gata de lucru. Sa revii la ceea ce esti implica sa stii cine esti, iar a sti cine esti nu poti afla decat in raport cu Dumnezeu".

În vara anului 2014, Andrei Ciopec triumfa la Gala HOP, personajul Dorel fiind unul care îi asigura nu doar amuzament şi o lejeritate artistică de invidiat, ci dezvăluia o performanţă actoricească aparte în peisajul teatral românesc. La un an de la HOP-ul de la Costineşti, am vrut să aflăm ce face astăzi Andrei Ciopec. Cum a gestionat succesul, dacă gloria s-a făcut cărămidă, temelie pentru o carieră care se anunţa, oricum, a fi una de excepţie.


-Andrei Ciopec, ne aflăm la un an după HOP, Gala tinerilor actori care în 2014 aducea în prim-planul lumii artistice din România trei nume bine cunoscute nouă, celor de acasă: Ada Lupu, Andrei Ciopec şi Octavian Costin. Anul acesta, un alt botoşănean are mari şanse la premii: Alexandru Voicu. Cum se vede în 2015 momentul HOP, ce a însemnat el pentru cariera ta?

-Momentul Hop a fost clar unul definitoriu in stabilirea unei traiectorii profesionale datorita samburelui de notorietate pe care mi l-a oferit in urma premiului, datorita numeroaselor persoane din domeniu pe care le-am cunoscut si datorita experientei in sine care s-a adaugat in micul "sac magic" al meu, sac detinut de fiecare actor in parte, cred, dat fiind faptul ca actorul este un burete care absoarbe cam tot din experientele de viata, experiente care il ajuta apoi in creatie.

Anul acesta voi prezenta la HOP, ca fost castigator, un moment pe care l-am gandit impreuna cu Ada Lupu. Asa ca, pe 9 septembrie, ne revedem la Costinesti la Gala Hop!

Hop a fost, este si va fi un mod ca tanarului aflat la inceput de drum sa treaca hop-ul ! Bafta, Alex Voicu! Forta Botosani.


"Actoria de film este ca mersul pe sarma cu plasa de siguranta, iar actoria de teatru tot ca mersul pe sarma, insa fara plasa de siguranta"

-Eşti foarte activ pe reţelele de socializare, motivând chiar într-un anumit moment că eşti propriul impresar, PR etc. În acest fel, iată, publicul simte odată cu tine pulsul vieţii de artist, trăieşte emoţia, îţi cunoaşte bucuriile, uneori şi descumpănirile. Cât de mult te ajută contactul direct cu publicul?

-Ca tanar actor in Romania (si nu numai) este nevoie sa te faci cunoscut. O vorba frumoasa spune ca, daca muncesti prima parte a vietii sa-ti faci un nume, in cea de a doua parte a vietii va munci numele pentru tine. Eu vreau sa munesc tot timpul. Experienta de la Hop mi-a dat "curaj" sa devin, ca sa zic asa, propriul PR si sa imi dedic ceva timp si retelelor de socializare, care reprezinta un mijloc mult mai eficient de informare decat presa tiparita. S-au legat multe proiecte datorita activitatii de pe facebook. Este important ca lumea din domeniu sa vada ce faci, ce ai mai facut si ce urmeaza sa faci si in felul acesta, chiar daca virtual intr-un prim pas, ajung sa te cunoasca mai bine si sa fie mai usor sa se lege un firicel de relatie care duce la un proiect.

-Am văzut că anul acesta a fost plin pentru tine, în special în zona de film. Asta înseamnă că ai optat deja pentru ce şi cum are să fie cariera ta artistică sau... pur şi simplu filmul te reprezintă mai bine?

-Actoria de film este ca mersul pe sarma cu plasa de siguranta, iar actoria de teatru tot ca mersul pe sarma, insa fara plasa de siguranta. Consider ca sunt complementare si ca nu pot exista una fara cealalta. In teatru satisfactia este diferita fata de cea din film. Imi doresc din suflet sa pastrez echilibrat raportul teatru-film. In acest moment joc in patru piese de teatru si mai pregatesc una a carei premiera va iesi in octombrie la sala noua, Space, a Teatrului Bulandra. Ca raport, am lucrat mai mult pe film, insa si rolurile pe teatru au fost numeroase chiar daca numai in cadrul doar a unor scene din timpul examenelor, workshop-urilor la care am participat sau exercitiilor. Ieri imi revizuiam CV-ul si, numarand personaje interpretate (cu tot cu reclame), am avut placuta surpriza sa constat ca am depasit frumoasa cifra de 100. Scurtmetraje am in jur de 35, din care vreo 7 nu le-am vazut si care sunt foarte "susceptibile" de festivaluri si, au chiar si mari sanse. Mai astept sa vad si 6 lungmetraje care trebuie sa apara si in care am avut placerea si norocul sa joc.


"Domnul Zamfirescu nu cred ca este un profesor, ci un mentor"

-Cu cine ai lucrat? Împărtăşeşte-ne experienţe-poveşti-surprize...

-Am lucrat foarte mult la scurtmetraje studentesti, ceea ce este, cred, cea mai buna experienta pentru un tanar actor:  sa lucreze si sa se asocieze cu oameni din generatia lui. Mi-am descoperit calitati noi, dar mai ales lipsuri, dintre care cel mai mare ar fi lipsa de rabdare (lucrez la asta). Sunt considerat de unii colegi dificil. Tin sa neg acest lucru si sa rog colegii sa nu mai creada ca sunt dificil, ci sa fie siguri ca sunt. Da, sunt dificil si nu ma scuz, dar mi-am explicat de unde vine acest lucru. S-au legat prietenii la proiecte, au fost certuri dar intotdeauna, indiferent de relatiile interpersonale, calitatea actului artistic nu a avut de suferit, ci doar de castigat. Nu pot separa teatrul de film, iar cele trei metode destul de diferite de actorie cu care am lucrat s-au imbinat perfect si incep sa incolteasca in mine si cred ca incet-incet vor da roade. Am ramas atins de metoda folosita de doamna profesoara Bogdana Darie, la Fratii Karamazov, de metoda folosita de doamna profesoara Mirela Gorea, la Sase personaje in cautarea unui autor, si de metoda folosita de domnul profesor Radu Gabriel, la D'ale Carnavalului. Am avut dificultati mari in a prinde de undeva firul fiecarei metode, insa la un moment dat nu am mai opus rezistenta, m-am lasat purtat de val si mi le-am insusit. Esential este faptul ca, desi nu am lucrat practic cat mi-as fi dorit cu domnul profesor Florin Zamfirescu, am luat tot ce am putut de la dumnealui si astfel, prin cuvintele rostite de el, am gasit liantul intre toate aceste metode pe care le-am intalnit. Domnul Zamfirescu nu cred ca este un profesor, ci un mentor: te ajuta sa faci singur si sa iti gasesti calea. De ce spun asta? Pentru ca fiecare vorba a lui, chiar si in gluma, ajunge sa lucreze in tine si sa ii descoperi sensul doar lucrand. Asadar, dupa cativa ani intelegi la ce se referea. Sadeste seminte. Este treaba ta sa dai buruiana deoparte si sa uzi planta. Consider ca detin, datorita oamenilor cu care am lucrat, trei arme puternice cand vine vorba de actorie, iar datorita domnului Zamfirescu aceste trei arme pot functiona si impreuna. Folosindu-le ma "topesc" usor si in peisajul filmului si al teatrului.

-Cum a fost sfârşitul verii pentru actorul Andrei V.Ciopec?

-Ultima luna pentru mine a fost foarte bogata in activitati. Am filmat patru lungmetraje, am jucat cateva spectacole si pe la Sangeorz Bai, unde am cunoscut oameni minunati si unde va sfatuiesc sa va petreceti vacantele, si pe la Bacau in cadrul festivalului de teatru, am inregistrat o carte audio (o experienta noua pentru mine... experienta in curs de desfasurare, de altfel), am participat la cea de a III-a editie a Festivalului Armenesc, unde interpretez de trei ani rolul unei figuri importante din cultura armeana si anume Mestugean  (contemporan cu Caragiale) si am inceput repetitiile la o noua piesa de teatru despre care voi spune mai multe la momentul potrivit. Pot spune doar ca joc cu actori / actrite care mi-au predat actoria.

La trei dintre cele 4 lungmetraje am avut roluri, iar la unul am facut figuratie (nici nu cred ca ma vad). Desi nu mari, rolurile pe care le-am interpretat pentru mine au fost principale. Mereu personajul meu are importanta cea mai mare. Tratand astfel lucrurile, ii dai valoare, atat lui cat si celorlalte personaje. Bineinteles, importanta pe care o dai personajului nu trebui sa contrazica firul actiunii

Am filmat in regia lui Bogdan Mirica, scenaristul de la Umbre, in filmul Caini. Rolul pe care l-am avut mi-a placut enorm, iar faptul ca am lucrat cu Vlad Ivanov (un botosanean minunat, un om extraordinar si un profesionist in adevaratul sens al cuvantului) si cu Dragos Bucur, a fost un plus. Am avut emotii si a durat pana m-am pus pe sine. Simteam o presiune pe umeri intre actori de calibru. Este esential sa gresesti insa era sa gresesc atat de tare incat sa stric secventa. Regizorul a avut grija sa-mi spuna sincer si fara menajamente inconvenientele si am reusit sa ma repliez ca apoi sa ma capacitez la maximum abia a doua zi. Scenariul acestui film este un scenariu cum rar mi-a fost dat sa vad. Are de toate. Sunt prezentate tipologii umane din extreme, insa pe care le intalnim totusi in viata noastra. La film au mai lucrat si Constantin Cojocaru (tot din Botosani), Catalin Paraschiv (tot din Botosani) si Gheorghe Visu (care nu este din Botosani insa nevasta lui da!).

Un al doilea lungmetraj a fost in regia lui Catalin Saizescu, fiul cunoscutului Geo Saizescu. Aici am avut rol de taximetrist si am jucat alaturi de Nicodim Ungureanu si Paula Chirila. Scenariul este ametitor si firul se desprinde pe numeroase povesti, fapt care a dus ca distributia sa includa in jur de 100 de actori romani, printre care  Maia Morgenstern, Doru Ana, Tache Florescu, Gabriel Spahiu si multi altii, majoritatea foarte cunoscuti. Din cate am observat, Catalin Saizescu ofera sanse tinerilor si lucreaza cu "feţe noi", asa ca au mai jucat in acest film un coleg, o colega si un prieten.

 
"A fost o experienta placuta sa lucrez cu Seagal"

-Cum ai ajuns să “te baţi cu Steven Seagal?

-O experienta frumoasa a fost sa interpretez rolul lui Ronnie. Sunt in Bucuresti din 2004, de cand eram student la prima facultate insa tot cu asta ma ocupam, actorie. Asadar, de atunci sunt inscris cam la toate firmele de casting existente pe piata. Am ajuns sa cunosc multi oameni. De 11 ani, astfel dau castinguri, am peste 100 picate, ceea ce cred ca este mai important decat toate proiectele duse la bun sfarsit la un loc. La Castell Film nu luasem nici un casting pentru film, ci doar, acum 10 ani, pentru o reclama pentru o televiziune din Israel. Dupa 11 ani am luat acest rol la o productie americana. Am mai filmat intr-o productie americana cu MediaPro, alaturi de Dolph Lundgren. One in the chamber se numeste si a aparut in 2012.

Regizorul si echipa cu care am filmat acum au mai facut filme in Romania , filme pentru care am tot dat castinguri, castinguri la care intram in short-listuri, insa nu primeam roluri. Asadar, abia a patra oara cand am dat casting la ei m-au luat. In film, dintre romani mai joaca Florin Piersic Jr, George Remes, Claudiu Bleont. Asadar in acest film am interpretat rolul lui Ronnie, iar singura secventa pe care am avut-o a fost cu Steven Seagal si cu Jade Ewen (membra fondatoare Shugababes). A fost o experienta placuta sa lucrez cu Seagal, i-am facut trucuri, am mai impartasit cateva idei, am mai vorbit despre Jeet kune do si ne-am batut (in film). Evident, am luat bataie, iar scena de deschidere a filmului in care joc s-a incheiat cu mine incasand un glonte-n cap. Nici cu o luna in urma mai fusesem "executat" intr-un scurtmetraj in care am interpretat rolul unui detinut politic. Filmasem la Jilava in Fortul 13 unde a fost inchis Ramaru si unde a fost executat Antonescu. Ceva pluteste in aer acolo.

-La ce lucrezi acum?

-Ei bine, acum mai astept cateva raspunsuri de la castinguri, doua reclame si un film britanic. In afara de asta, cum spuneam, repet la o piesa de teatru la sala Space de la Bulandra Icoanei, joc Efimita in "Conul Leonida" la un teatru nou infiintat in Bucuresti Arte Dell' Anima, joc "O Seara altfel" la Godot (un spectacol conceput de mine dupa Gala Hop), reluam Fratii Karamazov din 19 noiembrie la Teatrul Elisabeta, reluam "Imparatul Neimparat" la Teatrul Nottara si repet intens cu Ovidiu Cosovanu si Albu Elena pentru piesele formatiei noastre de folk nou infiintate OSA, formatie cu care vom avea primul concert la Godot la sfarsitul lui septembrie sau inceputul lui octombrie. Elena si Ovidiu fac parte din spectacolul O seara altfel, iar Ovidiu se pregateste sa dea admiterea la UNATC. Sa-i uram bafta!

In momentul de fata inca mai lucrez la cartea audio pe care o inregistrez. Este interesant sa citesti o carte de bussiness si sa stii ca altii vor asculta CD-ul acelei carti cu vocea ta. Ieri am mai primit o propunere pentru un rol de boxer intr-un scurtmetraj, iar astazi o propunere de a face un postsincron la un film co-productie romano-germana.

-Cum rămâne cu poezia, cu scrisul? Mai au loc în viaţa ta?

-Intentionez sa public in curand cartea de poezii despre care vorbesc de atata timp, insa astept sa gasesc ceva sponsori si o editura, sa public un roman la care deja lucrez si din care mai postez franturi pe blogul meu de pe wordpress. Cu trupa OSA pana in noiembrie am vrea sa scoatem un album. In rest activez pe facebook, mai nou si pe Twitter si LinkedIn, imi mentin canalul de youtube upgradat cu materialele cu mine pe care le obtin si incerc sa acord cat de mult timp pot labradorului meu, Aliosa, in varsta de doi ani si patru luni si pe care il am de cand avea 6 saptamani. Aliosa va juca in curand si el intr-o piesa de teatru.


"...a sti cine esti nu poti afla decat in raport cu Dumnezeu!"

-Planuri de viitor, România sau în afară?

-Din Romania nu voi pleca definitiv niciodata, cu toate ca niciodata nu-mi gasesc locul. M-am obisnuit cu tara, oamenii si cu capitala. Ca actor cel mai bine ma pot manifesta in limba materna.... si chiar daca as vrea sa plec la Hollywood, in urma experientei avute (am povestit eu in celalalt interviu), inca mai am 4 ani de interdictie in SUA!

-Sfaturi pentru cei care vor intra în această toamnă în laboratoarele UNATC?

-Sa nu se creada actori din primii ani ai facultatii si nici macar din primii ani de activitate, sa vada in ce fel ceea ce fac poate schimba societatea si pentru ca schimbarea pleaca de la individ, sa vada cu ce ii poate imbunatati actoria pe ei insisi, sa renunte la orgolii si mandrie, sa munceasca si sa fie perseverenti. Cum mai spuneam, armonia intre minte, trup si suflet este foarte importanta, iar pentru ca noi suntem ca un vas, trebuie sa-l pastram curat, sa-l lasam pe Dumnezeu sa lucreze si sa ne debarasam de tot ce ne impiedica sa evoluam. Daca vasul-actor este deja plin de toate cele, creatia nu mai are loc sau, mai bine zis, nu mai poate avea loc. Trebuie de fiecare data sa ne curatam, sa revenim la ceea ce suntem in esenta ca sa fim mereu proaspeti si gata de lucru. Sa revii la ceea ce esti implica sa stii cine esti, iar a sti cine esti nu poti afla decat in raport cu Dumnezeu (parerea mea). Bafta concurentilor!

-Daca ti s-ar propune un spectacol la Botoşani, pe care sa-l concepi si sa-l sustii integral, ce ai oferi publicului, cu toate cele pe care ni le-ai impartasit: teatru, film, muzica, poezie...

-Cu siguranta as face o piesa de teatru in versuri, as folosi un decor din baloti de paie si as incerca sa surprind ceva din traditia noastra romaneasca, din spiritul moldovenesc, din valorile care se pierd incetul cu incetul si din viata de familie in adevaratul sens al cuvantului. Probabil o piesa intr-un pur limbaj moldovenesc, intr-un mediu rural "virgin".

(A consemnat Florentina Toniţă)
 

Andrei Ciopec, alaturi de Jade Ewen

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Cum l-am cunoscut pe părintele Alexa Simionov

astăzi, 11:05
250

Cartierul lipovenesc pare că sprijină, de câteva secole, partea estică a Botoşanilor, ca şi cum oraşul are nevoie de o istorie acolo, pentru a nu sfârşi brusc. Puţină lume se aven...

22 septembrie: Se năștea la Vorniceni călugărul în fața căruia mai târziu s-a închinat Prințul Charles al Marii Britanii!

astăzi, 09:00
437

Parintele Dionisie Ignat s-a nascut in 22 septembrie 1909, in comuna Vorniceni din judetul Botosani, intr-o familie de tarani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Ta...

PROMISIUNEA. Sute de botoșăneni au fost martori ai unei povești în care dragostea face istorie!

Joi, 21 Septembrie 2017
995

Pe 21 septembrie, armenii își sărbătoresc independența. Pe 21 septembrie, armenii stau cu capul sus în fața istoriei, chiar dacă ea, istoria, nu se încumetă încă să-i ...