Conceptul de ride-sharing, dezvoltat în România de mai bine de un an, presupune înscrierea pe o platformă online a celor care călătoresc şi îşi caută tovarăşi de drum. Cei care doresc să ajungă dintr-un oraş în altul trebuie să caute pe site sau în aplicaţie oraşul de plecare şi cel de destinaţie, îşi aleg apoi şoferul cu care vor să meargă şi apoi trebuie să ajunga la locul de întâlnire. Costul reprezintă valoarea combustibilului consumat pe drum, împărţit la numărul călătorilor.
De exemplu, pentru traseul Constanţa- Botoşani, miercuri după amiază, erau înscrişi în aplicaţie cinci "călători" care îşi anunţau plecarea, traseul şi localitatea de destinaţie, sumele solicitate fiind între 67 şi 80 de lei. De exemplu, C.T. pleca din Mangalia către Botoşani şi avea două locuri disponibile pentru cei interesaţi, contra sumei de 80 de lei. Un bilet de tren pe aceeaşi distanţă costă 101,2 lei iar cu autocarul costă 100 de lei.
Din Bucureşti către Botoşani anunţau locuri disponibile 28 de şoferi, data plecării fiind diferită, iar costurile erau între 58 şi 66 de lei. Utilizatorii platformei îşi lasă datele de identificare, fotografia, informaţii despre autoturism, iar colegii de drum din cursele anterioare notează prestaţia şoferului cu un calificativ, funcţie de gradul de mulţumire pentru ca utilizatorii anteriori să ştie ce aşteptări pot avea.Mai mult, pentru doamnele care nu doresc să călătorească în autoturism cu un bărbat, există şi opţiunea de "numai pentru doamne", ceea ce înseamnă că maşina va fi plină de femei. O botoşăneancă a încercat conceptul şi i-a plăcut. "Trebuia să ajung la Oradea şi m-am înscris în aplicaţie, am găsit maşina, a fost în regulă, m-am împăcat bine cu colegii de drum şi cu şoferul iar plata a fost corectă. Ce-a fost diferit de autocar? Faptul că am conversat cu pasagerii, de la asta şi provenind denumirea platformei", spune Anca T.
Cu toate astea, sunt voci care compară ride- sharing-ul cu pirateria auto. Legile care guvernează însă transporturile arată că în cazul pirateriei auto este vorba de un act repetitiv, al cărui scop este câştigul.
"Piraţii auto nu îi spun bătrânicii care vrea să ajungă la Dobârceni că o costă 5 lei pentru că atât îi revine de plată după ce se împarte costul combustibilului, ci îi spun că o costă 10 lei că atât dă şi la maxi-taxi. Şi trebuie subliniat faptul că piraţii auto sunt sancţionaţi pentru că practică transportul ilegal, în mod repetitiv, contra cost, altfel spus ei din asta îşi câştigă pâinea. Or, în cazul ride- sharing-ului, este vorba de o persoană care călătoreşte din punctul A în punctul B pentru că se întoarce din concediu, face o deplasare- deci un drum pe care oricum îl face, şi care oferă loc în maşină pentru a împărţi costul combustibilului, nimic în plus, susţin cunoscătorii fenomenului.De altfel, în primele şase luni, poliţiştii botoşăneni au aplicat 44 de sancţiuni pentu piraterie auto, însemnând amendă plus reţinerea certificatului de înmatriculare a vehiculului şi a plăcuţelor de înmatriculare.
Cât priveşte ride-sharing-ul, nu există prevederi legale care să le interzică, iar principiile dreptului arată că orice nu este interzis prin lege, este permis.
Care sunt limitările ride-sharing-ului? Este interzis, de exemplu, orice comportament periculos sau ilegal- conducere fără permis, mașină neasigurată, conducere sub influența alcoolului, nerespectarea codului rutier. Comportamentul neadecvat este, de asemenea, interzis; conducătorii auto și pasagerii trebuie să acționeze în mod respectuos și politicos în orice moment. "De asemenea, este important să reții că nu este deloc autorizat pentru conducătorii auto să facă profit din activitatea de împărțire a mașinii. Serviciul nostru este destinat și a fost conceput pentru conducătorii auto, pentru a compensa cheltuielile lor de exploatare și nu pentru a face profit", după cum se arată în termenii şi condiţiile de utilizare a platformei.