Diversiunea e totală. Am mai spus-o şi o repet: Gabriel poate să dea liniştit statul în judecată. Asta nu înseamnă şi că are şanse să câştige. Nu e nici prima, nici ultima companie care pierde astfel de procese. Pentru că, indiferent ce se prevede în contractul încă secretizat, statul român nu se poate obliga să încalce legea. Iar dacă astfel de prevederi sunt prevăzute în contract, acestea SUNT NULE. Pentru că niciun contract (şi/sau nicio clauză a acestuia) nu produce efecte atâta timp cât încalcă legile unui stat (sau astfel spus, persoanele care au semnat contractul nu puteau oferi mai mult decât le permitea legea să ofere).
Proiectul de lege specială pentru Roşia Montană scoate în evidenţă tocmai acest lucru: legile pe care proiectul minier le încalcă. Aşadar, extrem de important: doar dacă proiectul de lege specială va fi aprobat de Parlament, statul român riscă să plătească despăgubirile de care vorbeşte Victor Ponta.
Evoluţia acţiunilor lui Gabriel Resources de astăzi e, la rândul ei, extrem de interesantă. În prima oră de la deschiderea Bursei din Toronto s-au devalorizat cu două treimi. De la 1,47 dolari/acţiune au ajuns la un minim de 0,41 dolari/acţiune (cel mai mic nivel din ultimii 5 ani). Apoi a urmat o revenire până la 0,81 dolari/acţiune). Aceste fluctuaţii majore reprezintă un alt semnal de atenţionare.
CONCLUZIA e destul de simplă: povestea nu s-a încheiat (chiar dacă finalul e aproape). Lupta (protestele şi contactarea parlamentarilor) trebuie să continue până la capăt. Legea NU A FOST RETRASĂ. Dimpotrivă, va fi dezbătută şi votată în procedură de urgenţă (aşadar, fără dezbatere). Miniştrii responsabili direct (Dan Şova, Rovana Plumb şi Daniel Barbu) sunt încă în funcţie şi nu reprezintă nicio garanţie că nu vor fi dispuşi să facă, în continuare, alte favoruri companiei (indiferent de soarta legii). Nu s-a instituit nicio comisie de anchetă parlamentară care să facă, cu adevărat, lumină în acest caz. Cianurile pot să fie utilizate pe mai departe în mineritul din România. Patrimoniul cultural de la Roşia Montană încă e în pericol.
EXTREM DE IMPORTANT: Avizul de mediu reprezintă, în continuare, o decizie politică, nu una a experţilor (aşa cum ar fi normal). Mai mult, ministrul Mediului, Rovana Plumb, vorbea zilele trecute de un
proiect minier nou(ceea ce e o minciună grosolană – un proiect
nouar fi trebuit să fie supus dezbaterii publice înainte de a ajunge la Minister). Iar acest lucru poate duce la o avizare ilegală a proiectului minier chiar şi dacă legea specială cade. Aşadar, pentru a închide cu adevărat subiectul mai e necesară şi repingerea de către Guvern (prin Hotărâre de Guvern) a avizului de mediu. Doar când toate aceste cerinţe vor fi îndeplinite se poate vorbi de încheierea bătăliei. Deocamdată, tot ce s-a obţinut sunt nişte declaraţii politice. Nimic mai mult. Şi nu cred că e cazul să repet câtă încredere putem avea în ele.
O ultimă atenţionare: Faptul că majoritatea televiziunilor şi a presei, care până mai ieri făcea apologia proiectului RMGC, anunţă astăzi victoria străzii, e o dovadă în plus că bătălia nu s-a încheiat şi că totul e o diversiune menită să liniştească spiritele înainte de a fi cazul. PROCEDURA DE URGENŢĂ e ceea ce şi-a dorit RMGC şi Guvernul, nu e o revendicare a protestatarilor! E o procedură menită să ducă legea la vot fără o dezbatere reală (atâta câtă era) . Strada a cerut RETRAGEREA LEGII, nu votarea ei în procedură de urgenţă!
***
P.S.: Domnule Crin Antonescu, dacă, într-adevăr, vă pasă de opinia publică, solicitaţi-i domnului Daniel Barbu să-şi dea demisia din funcţia de ministru al Culturii.
Mihai Goțiu, voxpublica.ro