Ştiaţi că, dacă aveţi prea mult timp liber, aţi putea lucra cu şi pentru copii? Cu acei copii care sunt în grija Direcţiei de Protecţie a Copilului, în centrele de plasament sau să le ţineţi de urât la Centrul de Primire a Minorului în Regim de Urgenţă? Sau cu adulţii- interni în centrele subordonate instituţiei şi care abia aşteaptă să fie băgaţi în seamă de persoane noi, cu care să mai schimbe o vorbă, o îmbrăţişare?
Ştiaţi că puteţi fi voluntari în orice instituţie din Botoşani care îşi reglementează activitatea de voluntariat în funcţie de nevoi? Puteţi să vă umpleţi sufletul sau chiar să vă "practicaţi" viitoarea meserie, sub denumirea de "voluntar".
Ecaterina Puiu şi Cristian Tanasă au pus degetul pe o rană şi apoi umărul la toată treaba care se desfăşoară în serviciile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului. Câteva luni au făcut voluntariat, urmând acelaşi program ca angajaţii, doar că fără niciun leu. Experienţa a fost însă de nepreţuit.
Cati este studentă la Psihologie şi a vrut să vadă ce înseamnă meseria ei, practicată în avantajul copiilor. Toată vara ce-a trecut a ţinut ochii deschişi şi "şi-a băgat nasul" în dosarele Complexului de Servicii Comunitare, acolo unde o mână de specialişti cântăreşte şi apoi decide cele mai bune soluţii pentru copiii şi adulţii de care poate Norocul s-a cam ferit.
"Am fost observator în procesele în care asistenţii sociali şi psihologii intervin în cazuri şi am fost ghidată către interacţiunea cu beneficiarii. Am avut o colaborare extraordinară cu colegii şi toată lumea de la Complex a vrut să mă înveţe cât mai mult, a fost cea mai bună practică pentru mine. Aici, iei contact cu realităţi neplăcute şi intervine dorinţa de a schimba destinul unui om, pentru că nu poţi lăsa un om să se chinuie, indiferent că e copil sau adult", declară convinsă Cati. (foto)
Tocmai pentru că e la început de drum, emoţiile au marcat-o, iar cazurile care i-au trecut prin faţa ochilor au impresionat-o profund.
"Nu pot să dau exemple, pentru că există o confidenţialitate a cazurilor, însă recunosc că am plâns. Ştiu că un profesionist adevărat se abţine, dar eu sunt încă novice. Am de învăţat pe segmentul acesta, pentru că orice caz dureros te termină. În tot cazul, regret că s-a terminat vacanţa şi am plecat din Complex, însă cert este că experienţa mi-a trezit spiritul civic", susţine Cati.
Impresionantă este determinarea Ecaterinei care nu doreşte să plece din ţară, la fel ca mulţi tineri de vârsta ei.
"Aştept să-mi termin studiile şi să fac lucrurile aşa cum trebuie, aici în ţară", spunea ea.
Cristi a lucrat în sistem în urmă cu câţiva ani şi la un moment dat a spus "Stop" şi a plecat. După ani, şi-a dat seama că îi lipseşte "ceva"-ul de la Protecţia Copilului şi a revenit, de această dată mai puţin încrâncenat şi mai puţin stresat.
"Voluntar am fost timp de două luni, am revenit la aceeaşi muncă pe care o făceam şi în urmă cu câţiva ani, dar de această dată parcă plăcerea a fost mai mare, lipsea presiunea. Cazuri care să mă impresioneze până la lacrimi? La vârsta şi la experienţa mea, puţine cazuri ar trebui să mă marcheze, dar au fost. Fiecare caz pe care l-am întâlnit a fost impresionant, pentru că nu poţi să-şi închizi munca într-un sertar şi să pleci acasă. Copiii depind de profesionişti, de modul cum înţeleg profesioniştii ceea ce-i frământă pe copii, ce-i chinuie", susţine Cristi Tanasă.
Specialistul- voluntar crede cu tărie că e nevoie de un mare grad de empatie pentru a face meseria asta.
"Până la un anumit nivel, poţi face treaba asta liniştit, însă când avansezi în meserie, e nevoie de un anume profil psihologic, trebuie să fii construit într-un anume fel. Cinismul apare ca o autoprotecţie, specialiştii îşi ascund emoţiile inerente sub un limbaj specific. Dar cum ai putea să rămâi rece atunci când vezi un beneficiar că se întoarce la Complex şi dăruieşte flori asistentului social care l-a ajutat?", adaugă Cristi.
Spre deosebire de Cati, Cristi este tată şi înţelege altfel problemele copiilor.
"Sunt conştient de greutaţile pe care le are un copil, dar cred că, deşi abordările în soluţionarea cazurilor ar putea fi diferite, cred că finalul este acelaşi. Nevoile copilului sunt aceleaşi şi pentru un specialist care are copii sau unul care nu e părinte", conchide Cristi.
Dan Şlincu, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, spune că, în acest an, 13 voluntari au lucrat cot la cot cu angajaţii instituţiei, perioadele fiind de câteva luni.
"Este un avantaj pentru ei, că învaţă lucruri, se familiarizează cu sistemul, cu problemele. Voluntarul face cerere să activeze în Direcţie cam 3- 6 luni. Se consideră experienţă în domeniul studiilor, dar din păcate nu este considerată ca vechime în câmpul muncii. Dacă ar fi fost motivat în sensul ăsta, al vechimii, poate ar sta o perioadă mai lungă. Este benefică munca lor, de exemplu la întocmirea unui raport de evaluare, dar voluntarul nu are drept de semnătură sau parafă. Am avut însă voluntari care ulterior au devenit angajaţi ai Direcţiei", explică directorul Şlincu (foto).
Alături de Cati şi Cristi, alţi voluntari au lucrat în mai toate compartimentele Direcţiei şi pentru perioade mai scurte sau mai lungi, au pus suflet în munca lor. Pentru că despre asta este vorba, până la urmă. De sufletul pe care îl împarţi în bucăţele, să ajungă la toată lumea.