Nu au ştiut niciodată ce înseamnă mângâierea mamei sau sfatul tatălui pentru că s-au trezit în centre de plasament sau în casa asistenţilor maternali profesionişti. O instanţă a decis că îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi adoptaţi, însă vor trece luni, de multe ori chiar ani, până când nişte suflete calde vor şterge amintirile abandonului şi vor face să apară speranţa unei vieţi normale.

Vorbim despre cei 85 de copii consideraţi adoptabili, aflaţi în grija Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC). Vârstele lor diferă de la cei mai mici, de un an, până la "seniorul" grupului, un adolescent de 16 ani.

Cu ultimul, viaţa nu a fost tocmai darnică pentru că aşteaptă de ani de zile ca cineva să-şi îndrepte ochii şi spre el. Sau mai bine zis, o familie să scrie acolo, la criterii, că îşi doreşte să adopte şi un copil mai mare. "Este conştient de situaţia lui, dar şi cumva resemnat cu faptul că nu am reuşit să-i găsim o familie. Mai avem unul de 15 ani şi câţiva de 14 ani, în total 28 de copii cu vârste între 11 şi 16 ani", spune Cristina Fortoeş, şefa Serviciului Adopţii şi Post - Adopţii din cadrul DGASPC.

29 de copii sunt din categoria de vârstă 8- 10 ani, 20 sunt mai mititei, având între 4 şi 7 ani, iar cei care au cele mai mari şanse să ajungă într-o familie sunt cei opt copii cu vârste de până la trei ani. Şi asta pentru că cei mai mulţi părinţi îşi doresc un copil mic, pe care să-l crească şi să-l educe.

Procedura prin care un copil adoptabil ajunge într-o familie este de lungă durată, şi poate e mai bine aşa, pentru că etapele "ne-arse" cern oamenii care îşi doresc cu adevărat să devină părinţi de cei care îşi fac un moft de moment.

În primul rând, persoanele singure sau familiile adoptatoare trebuie să obţină atestatul în acest sens (în condiţiile în care nici un părinte biologic nu are nevoie de aşa ceva), lucru ce presupune mai multe proceduri: anchete sociale, analize psihologice, cursurile pentru deprinderea "abilităţilor" de părinte şi asumarea în cunoştinţă de cauză a acestui rol.

Apoi, familiile care obţin atestatul se aşează cu răbdare la coadă, o listă din care la un moment dat vor fi selectate pentru un copil cu "caracteristicile" pe care şi le-ar dori. Întâlnirea cu copilul ce va fi adoptat, dacă lucrurile vor merge în direcţia bună, este rezultatul a ore întregi de studiu, de comparaţii, de date potrivite cu atenţie, ca într-un puzzle.



Cristina Fortoeş susţine că pentru fiecare copil adoptabil, în baza de date există familii care cel puţin teoretic s-ar potrivi acelui copil. "Şi când spunem teoretic ne referim la câteva criterii: în funcţie de care se stabileşte compatibilitatea dintre familie şi copil. Adică este criteriul de vârstă, dacă o familie doreşte să adopte un copil de 0-3 ani nu va apărea în lista unui copil care are 4 sau 5 ani. În atestatul pe care îl obţin familiile scrie pentru ce vârstă sunt atestate, care sunt aşteptările lor, dacă sunt pregătite să adopte un copil cu nevoi speciale sau cu grad de handicap, sau funcţie de sex", spune şeful serviciului.

Cristina Fortoeş rosteşte cifre, dar mintea ei vede chipuri de familii care vor un copil, chipuri de copii care vor o mamă şi un tată, întâlniri, vizite, regăsiri.

"În acest an, cel mai mare copil care a fost adoptat are 8 ani, iar cel mai mic, un an, un an şi un pic. Cel mai departe s-a plecat la Bucureşti, adică acolo s-a întâmplat ca un copil de la noi, din Botoşani, să-şi găsească familia adoptatoare. Acum sunt în procedura de încredinţare în vederea adopţiei, în sensul că acel copil va locui în casa familiei adoptatoare timp de 90 de zile, perioadă în care se vor adapta unii altora, se vor învăţa, iar angajaţii Direcţiei, respectiv colegii din Bucureşti, vor face vizite de două ori pe lună la domiciliul familiei pentru a urmări procesul", spune Cristina Fortoeş.

O familie a înfiat doi copii, doi gemeni. Frăţiorii crescuseră împreună la un asistent maternal şi au ajuns într-o familie care obţinuse atestat pentru doi copii, nu doar unul.

Cifrele arată că, de la începutul anului, zece copilaşi au fost încredinţaţi în vederea adopţiei, din care şapte la familii din Botoşani. Alţi şapte au fost declaraţi deja adoptaţi, adică au îndeplinit toate procedurile şi acum sunt în mijlocul familiei cu care s-au potrivit cel mai bine.

Alţi 22 de copii sunt în perioada de monitorizare post- adopţie, care durează doi ani după ce instanţa încuviinţează adopţia. Patru dintre ei au fost adoptaţi de către asistenţii maternali profesionişti în braţele cărora au ajuns după ce părinţii biologici i-au abandonat din varii motive.